Ioan Streba – clarinet Florian Berret – pian Bruno Rousselet – bas Benjamin Henocq – tobe, percuție
Ioan Streba, clarinetist de renume în Europa de Est, a fost membru al Orchestrei „Ciocârlia” înainte de a se stabili la Paris. A colaborat cu muzicieni români de prestigiu, precum Gheorghe Zamfir, Ionică Minune și Toni Iordache. După stabilirea în Franța, a fost invitat de Angelo Debarre să contribuie la unul dintre primele sale albume. A lucrat cu artiști francezi notabili, inclusiv Thomas Dutronc, Didier Lockwood și Biréli Lagrène. Născut într-o familie de violoniști rromi, Ioan Streba a fost atras de clarinet de la o vârstă fragedă. A fost admis la Conservator la 9 ani, obținând diploma la 18 ani și câștigând recunoaștere națională.
Este cunoscut pentru compozițiile sale inovatoare de jazz, în care îmbină stiluri diverse, inclusiv muzica rromă, latino și jazzul influențat de Charlie Parker, Thelonious Monk și Chick Corea. În 2012, Ioan Streba și-a lansat primul album solo, „Cache Cache”. În 2019, a editat albumul „Balkans Jazz Gypsy Blues”, prezentat la Studio de l’Ermitage din Paris în 2020.
Conform criticilor, muzica sa navighează între stiluri diverse, de la swing și blues valah, la samba țigănească și improvizații jazz, oferind o experiență vibrantă și festivă.
Florian Berret este profesor de pian la American School of Paris. Este implicat în mai multe proiecte muzicale, colaborează cu mulți muzicieni prestigioși din lumea jazz-ului.
Bruno Rousselet Născut în Franța, Bruno este basistul permanent al lui Glenn Ferris, Richard Galliano, Michel Hendricks, Niki & Jules și al formației Julie Saury 5te... De asemenea, este acompaniator și lector la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris și profesor de bas și contrabas la Conservatorul Odéon din Tremblay En France. Datorită calităților sale de interpret și a sunetului său puternic, Bruno este un muzician foarte apreciat atât pe scenă, cât și în studio.
Benjamin Henocq - Născut într-o familie de artiști, multi-instrumentist, Benjamin susține primul său concert la vârsta de 12 ani și devine profesor de tobe la 17 ani. Este co-liderul grupului de jazz Prysm, care a lansat 5 albume la prestigioasa casă de discuri Blue Note Records (SUA și Franța). Ales cel mai bun solist și cel mai bun grup împreună cu Prysm la Concursul de Jazz de la La Défense, a câștigat ulterior premiul Django d'Or în 1998, performând în numeroase cluburi, săli de concerte și festivaluri din întreaga lume. În paralel, își desfășoară activitatea de compozitor și producător, cu influențe de pop și jazz.
Tolga During –ghitară, ghitară fretless Francesco Giacalone – clarinet bas Giuseppe Dimonte – contrabas
Repertoriul OttoMani include compoziții care îmbină măiestria tehnică a jazzului cu profunzimea muzicii tradiționale mediteraneene. Inițiat de ghitaristul olandezo-turc Tolga During, grupul se remarcă prin utilizarea unei ghitare acustice unice, cu două gâturi, unul dintre ele fretless. Compozițiile originale ale grupului sunt minuțios aranjate, dar păstrează spațiu pentru improvizație și interacțiune între instrumente, oferind o muzică modernă cu rădăcini tradiționale.
Sunetul distinctiv al grupului, bazat pe ghitara inovatoare a lui Tolga During, oferă o fuziune armonioasă între tradiție și modernitate, creând o experiență muzicală captivantă.
„Muzică fără limite și fără timp, de o frumusețe incredibilă.” – Moors Magazine
-„Tolga combină un stil unic și captivant cu o tehnică magistrală. Muzica sa este remarcabilă, pură și limpede.” – Turkish Daily News
„Muzică acustică, ce îmbină jazzul, muzica contemporană și cea din Orientul Mijlociu. Sunetul ghitarei lui Tolga amintește uneori de oud și de Renaud Garcia-Fons. Piesele sunt compoziții ambițioase, bine structurate, care permit muzicii să respire și invită la o călătorie onirică. Improvizațiile lui Tolga sunt inspirate, disciplinate și profund muzicale.” – Francis Couvreux, Etudes Gitanes
Giuseppe ‘Pippi’ Dimonte este contrabasist, basist și compozitor, a colaborat cu numeroși artiști, cântând la festivaluri și cluburi din diverse țări; a participat la diverse masterclass-uri și concursuri, câștigând premii și burse atât în domeniul interpretativ, cât și în ipostaza de compozitor. Apreciat în mod deosebit în domeniul gypsy jazz, a colaborat cu diverși artiști din peisajul jazzistic italian și internațional. În 2017, revista de jazz din New York, Bird is the Worm, l-a inclus printre contrabasiștii cei mai interesanți din scena jazzului internațional pentru lansarea albumului "Hieronymus".
Francesco Giacalone Născut în Sicilia, a început să studieze clarinetul la vârsta de 6 ani. Datorită Maestrului Nicola Giammarinaro, s-a îndrăgostit de jazz și a început să cânte în circuitul de jazz sicilian. Ulterior, s-a mutat la Bologna. În paralel cu studiile clasice, a urmat masterclass-uri susținute de Enrico Rava, Alfonso Santimone, William O. Smith, Maurizio Giammarco, Stefano Battaglia etc. În prezent, colaborează cu diverși muzicieni.
Joana Almeida – voce, ghitară Maripepa Contreras – oboi, duduk Pedro Ivo Ferreira – contrabas Sjahin During – percuție
Joana Almeida este una dintre primele femei ghitariste de fado din Portugalia. A început să studieze muzica la 11 ani și a devenit parte a scenei profesionale de fado din Porto. A studiat jazz la Academia Valentim de Carvalho și a colaborat cu mari ghitariști și cântăreți de fado. A cântat în diverse țări și a fondat primul ansamblu feminin de fado, Cvartetul Amara. În 2020, a creat grupul Cacha Mundinho împreună cu Sjahin During.
Sjahin During, muzician rezident în Olanda, a fondat mai multe grupuri, printre care Bayuba Cante, Turqumstances, Tarhana, Afro Anatolian Tales și, cel mai recent, Arifa & Voices from the East și Namibian Tales. Specializat în percuție, a colaborat cu artiști internaționali și a cântat la festivaluri de prestigiu în peste 32 de țări. Este un producător de renume și profesor de world music.
Oboista și dudukista Maripepa Contreras e una dintre puținele femei care interpretează jazz la oboi. A studiat muzica la Conservatorio Superior de Música de Málaga și jazz la Conservatorium van Amsterdam. A cântat la festivaluri internaționale și este activă ca interpret, compozitor și profesor.
Pedro Ivo Ferreira, contrabasist din Brazilia, a studiat în Paris și Olanda. A colaborat cu nume mari din jazzul european și internațional și a înregistrat mai multe albume. Cântă în diverse proiecte de jazz și muzică improvizată, concertând frecvent în Europa. În 2019, împreună cu formația Nefertiti a câștigat competiția Euro Radio din Copenhaga.ca sideman în diverse trupe belgiene, precum Oyster Node și GLÜ.
Matthias Schwengler – trompetă Lennart Allkemper – saxofon Philipp Brämswig – ghitară Reza Askari – contrabas
Soulcrane a fost fondat în 2015 de trompetistul Matthias Schwengler. Trio-ul interpretează compoziții proprii, adaptând constant direcția muzicală în funcție de noi idei. Cei trei muzicieni aduc influențe personale, generând un sunet colectiv și inovator, care combină elemente de tradiție și modernitate.
După finisarea studiilor la diverse conservatoare europene, Matthias Schwengler se stabilește în Köln, unde conduce două band-uri proprii și activează în alte formații. A cântat în orchestre de renume, precum WDR Bigband, East West European Orchestra și Concertgebouw Jazz Orchestra, colaborând cu muzicieni ca Tom Harrell și Jeff Hamilton. Pe lângă activitatea în ansambluri mari, Matthias cântă în band-uri de jazz și în diverse grupuri de salsa, funk, soul și pop.
Saxofonist și compozitor din Köln, Lennart Allkemper și-a început cariera muzicală la o etate fragedă, câștigând premii la competiții de jazz încă de la 12 ani. A devenit membru al Jugendjazzorchester NRW la 15 ani și a câștigat premiul WDR Jazz în 2013. A studiat la Hochschule für Musik und Tanz din Köln și la Conservatorium van Amsterdam.
Ghitarist activ pe scena de jazz din Köln, Philipp Brämswig este liderul propriilor trio-uri și membru al unor formații precum „Subway Jazz Orchestra” și „Soulcrane”. A participat la numeroase festivaluri internaționale și a contribuit la aproximativ 40 de producții muzicale. Ca student la Conservatorul din Amsterdam a beneficiat de bursa „Top Talent”, care i-a permis să studieze la New York. Din 2022, predă ghitară jazz la Hochschule für Musik Nürnberg.
Reza Askari provine dintr-o familie cu origini iraniene și germane. A început să studieze pianul la cinci ani, iar la unsprezece ani a trecut la ghitara bas electrică. După liceu, în 2006, a început studiile la Hochschule für Musik und Tanz din Köln, specializându-se ulterior și pe contrabas. A absolvit în 2012 cu distincție, continuând studiile de masterat în artele improvizației la Folkwang Universität der Künste din Essen. Din octombrie 2023, este profesor de jazz-bass la Hochschule für Musik Würzburg.
Amine Mraihi – oud electric Angel Demirev – ghitară Valentin Conus – saxofon Axel Lussiez –tobe
NoMad Spirits este o trupă din Elveția, influențată de ethno-jazz și prog-rock.
Amine Mraihi, un virtuoz al oud-ului și compozitor recunoscut pentru stilul său inovator, este originar din Tunisia și reprezintă una dintre figurile proeminente ale muzicii contemporane cu influențe orientale. Abordarea sa modernă redefinește limitele tradiționale ale instrumentului, contribuind semnificativ la evoluția genului muzical pe care îl reprezintă. În acest proiect, utilizarea atât acustică, cât și electrică a oud-ului evidențiază poliritmiile și improvizația, esențiale pentru dialogul muzical pe care formația îl promovează.
În 2019, întâlnirea cu ghitaristul Angel Demirev a marcat un moment decisiv în cariera sa, cei doi descoperind o compatibilitate muzicală deosebită. Această conexiune i-a determinat să fondeze NoMad Spirits, o trupă care reflectă atât parcursul lor muzical, cât și pe cel personal, oscilând între tradiție și inovație.
Ulterior, formația a fost completată de Axel Lussiez la tobe și Valentin Conus la saxofon, tineri muzicieni talentați, care au adus noi dimensiuni sonore în cadrul proiectului.
Formația Trigon s-a înființat în 1992, cântă muzică improvizațională bazată pe muzica tradițională din regiunea Balcanilor. Formația a participat la numeroase festivaluri de jazz și a obținut diverse premii internaționale. Au susținut concerte pe cele mai mari scene mondiale.
Anatol Ștefaneț – liderul neschimbat al formației Trigon, director artistic al Festivalului Ethno Jazz din Moldova, membru al Uniunilor Cineaștilor din România și RM. Ca lider al orchestrei folclorice a înregistrat 4 CD-uri în Franța și Estonia. Unul dintre CD-urile sale „Anatol Stefanet - solo bratsch” a fost marcat de presa franceză drept „CHOC in Musique du Monde” în anii 1999, 2002. Împreună cu formația Trigon a editat 10 CD-uri. A compus muzică pentru piese de teatru și cinema. Este distins cu Ordinul Republicii.
Multiinstrumentalistul Vali Boghean este laureat al concursurilor internaționale din Moldova și România. A fost premiat drept cel mai bun instrumentist la festivalurile „Galbenă Gutuie”, „Lăutarii Moldovei”, „Maria Drăgan”, „Malurile Dunării”, „Maria Tănase”. Vali Boghean este liderul propriei formații Vali Boghean Band.
Dan Brumă a absolvit Academia de Arte din Chișinău ghitară jazz, și în scurt timp a devenit unul dintre cei mai solicitați ghitariști din Republica Moldova. A cântat în formațiile precum 3ART, MecHad, InDuo, ViaDacă, Geta Burlacu Project, Cristi Teodorovici, Youth Orchestra, Teiu și cu orchestra de jazz din Bruxelles la Bozar internațional proiect.
Gari Tverdohleb a absolvit Academia de Arte din Chișinău ca percuționist și toboșar de jazz. A cântat în numeroase proiecte de jazz și rock. Este un muzician sensibil și delicat, dar poate stârni și o furtună, atunci când este necesar.
moderatorul festivalului este scriitor, jazzolog și diplomat român, profesor de estetica jazzului, promotor cultural, performer de jazz-poetry. Între 2006-2012 a fost întâiul director al Institutul Cultural Român din Lisabona și ministru consilier pe lângă Ambasada României din Portugalia. Din 2015 este director al centrului cultural brazilian Casa do Brasil și al Bibliotecii de Studii Latino-Americane din Cluj.
În peste jumătate de secol de activitate culturală, Mihaiu a marcat câteva priorități: este autorul primului volum de eseuri în limba română despre jazz din perspectiva culturii contemporane (Cutia de rezonanță); co-editor, împreună cu producătorul Leo Feigin, al primelor albume de jazz avangardist român apărute în Occident; co-fondator al întâiului grup de jazz-poetry româno-britanic (Jazzographics, 1994); inițiază primul curs de estetica jazzului în România, la Academia Națională de Muzică G. Dima Cluj; în 2001 devine primul jazzolog din Europa central-orientală cooptat în redacția Down Beat, mensualul de referință globală editat la Chicago. În calitate de director-co-fondator al ICR Lisabona, instituie distincția onorifică Amicus Romaniae. În 2015, la inițiativa sa, pentru întâia dată o instituție de învățământ superior din România – ANMGD din Cluj – acordă titlul de Doctor Honoris Causa unui jazzolog: John Edward Hasse de la Smithsonian Institution din Washington, inițiatorul Zilei Mondiale a Jazzului. În 2017 și 2018, este primul conferențiar care susține prelegeri de jazzologie la Academia Națională de Muzică a Muntenegrului, în capitala istorică Cetinje.
Volumul de eseuri Jazz contextele mele de Virgil Mihaiu a fost distins cu premiul Cartea anului 2022, de către Uniunea Scriitorilor din România Filiala Cluj.
Organizatori și parteneri
Organizatori: TRIGON și Ministerul Culturii. Parteneri: Swiss Cooperation in Moldova, Direcția Cultură a Primăriei Chișinău, Institutul Cultural Român, Ambasada Franței, Alliance Française, Purcari Wines, Bardar, Anyway Travel și Hotel Regency.
Parteneri media: Moldova 1, Moldova 2, TVR Moldova, Vocea Basarabiei, Moldova.org, Locals, #diez, Katana și Fest.md.
Anatol Ștefaneț – violă Sergio Testemițanu – chitară-bas Oleg Baltaga – tobe, percuție Alexandru Murzac – chitară-bass Mario Căldăraru – tobe și percuție Dorel Burlacu – pian Alexandru Arcuș – saxofon, flaut, caval Vali Boghean - saxofoane, trompetă, flugelhorn, flaut, caval, voce Dan Brumă - chitara Gari Tverdohleb – baterie, percuție, xilofon
Uimitorul fenomen muzical numit TRIGON împlinește 30 de ani. Anatol Ștefaneț, inițiatorul formației, este probabil cel mai expresiv reprezentant al violei în jazzului ultimelor decenii.
Parcursul Trigon-ului se distinge, în primul rând, prin caracterul colectiv – corolar al valorii însumate a membrilor săi – al muzicii pe care o cântă. Ștefaneț și-a alcătuit versiunea inițială a formației (cu Sergiu Testemițanu / ghitară-bas și Oleg Baltaga / baterie) pornind de la o nealterată cunoaștere a propriilor rădăcini muzicale. Mărturie stau albumele sale înregistrate sub prestigioasa siglă Musique du monde a casei de discuri parisiene Buda Musique.
Fapt e că, prin vasta sa creație pusă sub egida Trigon-ului, Anatol Ștefaneț demonstrează tocmai fertilitatea tezaurului muzical de pe întreg arealul locuit de „latinii Orientului”. Liderul trupei avea să traverseze o situație de cumpănă, atunci când primii săi parteneri au decis să emigreze. Secția ritmică fu substituită o perioadă prin Alexandru Murzac / bas și Mario Căldăraru / percuție, cu o indelebilă contribuție din partea țambalistului Valeriu Cașcaval (pe albumul Vocea Pământului, din 2001).
După împlinirea primului deceniu de existență, Trigon-ul lui Anatol Ștefaneț renăscu, parcă și mai plin de energii creatoare, prin cooptarea poliinstrumentiștilor Dorel Burlacu/pian, keyboards, muzicuță, Vali Boghean/saxofoane, flugelhorn, trompetă, caval, fluiere, percuții, bas etc. și Gari Tverdohleb /percuție, baterie, xilofon. Drept consecință imediată, se produce o reorientare a repertoriului spre piese tot mai complexe. O a doua formulă de cvartet s-a cristalizat în 2008, când Boghean a decis să-și continue cariera pe cont propriu, iar locul său a fost preluat de junele poliinstrumentist Alexandru Arcuș / saxofon sopran, flaut, caval, percuție, fluiere, ghitară-bas, keyboards. Ulterior, Ștefaneț va galvaniza și energiile altor companioni, cum ar fi ghitaristul Dan Brumă (racolat în inedita formulă de trio Folk Reverse, cu Oleg Baltaga la baterie), sau vocalistele Geta Burlacu și Maria Răducanu, cooptate în proiectul Maria Tănase – la 100 de ani de la nașterea marii cântărețe.
Profunda ancorare „trigoniană” în melosul nostru ancestral se aliază unei viziuni muzicale deschise și, totodată, coerente. Aranjamentele purtând marca Ștefaneț reprocesează – din perspectivă sensibilității omului rămas om până în aceste tulburi timpuri – nu doar zestrea etnomuzicală româno-moldavă, ci și impulsuri provenite din varii alte contexte. Nimic din ceea ce e muzică nu le e străin acestor artiști înnăscuți. Și nu e vorba de simple inserturi mecanice, ci de o concepție muzicală integratoare. Întreg acest conglomerat eclectic se supune unor subtile legități, induse și controlate de viziunea quasi-orchestrală a lui Anatol Ștefaneț. Mozaicul astfel obținut are impetuozitatea și atractivitatea „colajelor sonore” ale lui Frank Zappa, fără componenta sardonică a acelora, dar cu masive doze de autoironie și de humor benign.
Muzicienii se perindă cu lejeritate de la un instrument la altul, într-o perpetuă jubilație de melodii, combinațiuni de culori acustice și jerbe de artificii ritmice. În subtextul acestor bijuterii sonore există un permanent travaliu, la nivelul articulării polifonice și contrapunctice a temelor, al dozajelor timbrurilor și intensităților. Sfidând prejudecățile, Trigon cântă Muzică esențială, menită să-i încânte pe cât mai mulți semeni. Iar asta nu poate fi decât în beneficiul extinderii sferei de influență a jazzului. Trigon e una dintre puținele formații de jazz capabile să suscite entuziasmul spectatorilor din orice zonă a lumii!
Pe de altă parte, festivalul ctitorit de Anatol Ștefaneț a devenit un fel de centru de referință pentru forjarea ideii de ethno jazz. Datorită judicioasei selecții operate de programatori – Anatol, soția sa Natalia (neasemuita făptură decedată prematur la finele anului 2020) […] – toate edițiile festivaliere au contribuit la clarificarea și dezvoltarea oarecum nebulosului concept fixat pe generic. Festivalul a devenit o prețioasă carte de vizită pentru scena artistică locală, (re)demonstrând că în jumătatea de Est a Moldovei resursele de talent par a fi de-a dreptul inepuizabile.
În terifiantele condiții actuale, înfăptuirile lui Anatol Ștefaneț și ale formației Trigon demonstrează că muzele jazzului își pot ridica vocea în apărarea păcii, chiar și când sunt împresurate de hidosul vuiet al armelor. La mulți ani fericiți acestor muzicieni și publicului lor! Virgil Mihaiu
ROKSANA SMIRNOVA & MISHA KALININ feat LAURA MARTI (Ucraina)
Laura Marti – voce Roksana Smirnova - pian Misha Kalinin - ghitară
Laura Marti este o cântăreață și compozitoare de jazz, ethno, rock și pop. Orgolioasă de etnia sa ucraineană, cu rădăcini armenești și inimă braziliană, e una din cele mai versatile cântărețe din Ucraina, etalând o voce catifelată.
A fost distinsă cu titlul de „Cântăreața Anului” de către ELLE Style Awards și nominalizată la „Proiectul Anului”. În calitate de vocalistă de jazz a colaborat cu importanți muzicieni de jazz, precum: Bobby McFerrin, Lars Danielsson, Magnus Öström, Michiel Borstlap, Hans Peter Salentin, Misha Tsiganov, Vadim Neselovskyi, Tamara Lukasheva
Laura Marti a lansat 5 albume de studio, a apărut ca artistă invitată pe alte două albume și a produs un număr substanțial de single-uri.
Pianista Roksana Smirnova și ghitaristul Misha Kalinin au susținut multe concerte împreună. În ultimii șapte ani și-au dezvoltat duo-ul într-o combinație de pian acustic și ghitară electrică. Prin implementarea efectelor speciale, creează un sunet cu totul aparte. Misha Kalinin relevează ghitara din spațiul ei convențional, iar pianista Roksana Smirnova combină spontaneitatea improvizației cu un simț al formei influențat de trecutul ei ca interpretă de muzică erudită.
Albumul Whispers fu înregistrat în 2020 la Udine, Italia, de către inginerul de sunet Stefano Amerio. Roksana Smirnova și Misha Kalinin au lansat albumul de compoziții proprii, alcătuite din improvizații combinate cu diferite structuri și experimentări de peisaje sonore.
Alexandru Arcuș – saxofon, flaut Borislav Petrov – tobe, percuție Federico Pecoraro – bass, fx tobe
Saxofonist, flautist, compozitor, lider de proiect, producător și fondator al casei de discuri Arc Records, Alex Arcuș este unul dintre cei mai apreciați muzicieni din noua generație. Relația sa aproape simbiotică cu instrumentul este îmbogățită și modelată de-a lungul timpului, având ca piloni de susținere muzica clasică, folclorul și jazzul. Din 2008 până în 2014 întreprinde o importantă activitate concertistică, fiind membru al proiectului de ethnojazz Trigon.
În 2015, pune bazele proiectului său ARCUȘ TRIO, iar în 2016 lansează primul disc de autor, intitulat Allotropy, alături de pianistul Adi Stoenescu și de bateristul Marcel Moldovan. Este un album eclectic cu un sound omogen, o combinație de jazz, muzică electronică și sunet de orgă Hammond, conducând spre un “performance act”, asta și datorită efectelor analogice atașate saxofonul.
Borislav Petrov e baterist, compozitor, profesor și etnomuzicolog. A studiat în Țările de Jos, absolvind programul american de jazz „New York Comes to Groningen”. Borislav Petrov cântă muzică în diverse stiluri, inclusiv jazz, ethno-jazz, big band, fusion, world music, electronică, rock, pop, etc. Obiectul principal al cercetării sale muzicale îl reprezintă măsurile asimetrice în muzica populară bulgară, stilurile de tobă din Balcani și integrarea lor în diferite genuri muzicale.
Lucrează cu mulți dintre instrumentiștii importanți de pe scena bulgară. Alături de activitățile sale de concert, Borislav este implicat și în educația muzicală. Este autorul și gazda unei serii regulate de concerte educaționale de jazz.
Federico Pecoraro s-a născut în Schlieren (Elveția) la 26 septembrie 1994, din părinți italieni. Micul Federico s-a apropiat de arta muzicală cântând la tobe când avea 5 ani. La etatea de 10 ani a trecut la bas, studiindu-l ca autodidact și, în același timp, cântând cu diverse trupe locale. În septembrie 2015, Federico a fost admis la Koninklijk Conservatorium din Bruxelles, unde a început un curs de studii la secția Jazz. Acum Federico locuiește, lucrează și studiază la Bruxelles, unde activează și ca sideman în diverse trupe belgiene, precum Oyster Node și GLÜ.
ARIFA (Bulgaria, Ungaria, Germania, Turcia/Olanda)
Zhivko Vasilev - caval Bence Huszar - violoncel Franz von Chossy - pian Sjahin During – percuție, tobe
"A bridge of sounds between the Orient and Occident" /
O punte de sunete între Orient și Occident Secretul formației Arifa constă în chimia creativă dintre membrii săi. Provenind din Bulgaria, Ungaria, Turcia, Țările de Jos și Germania, muzica lor este la fel de diversă precum originile lor, trecând de la sunete tradiționale turcești și balcanice la jazz și muzică contemporană. Tradițiile muzicale străvechi din Orientul Mijlociu și Balcani sunt amestecate cu jazz și muzică contemporană improvizată, filtrate printr-o stare de spirit occidentală. Trupa Arifa a fost fondată în 2010. De atunci a cântat în 24 de țări din cinci continente, la diverse festivaluri. Music Center Netherlands: „Cvartetul Arifa este în prezent unul dintre cele mai promițătoare ansambluri olandeze de muzică din zonă, transgresând prin sunete tradițional-orientale spre jazz și muzică improvizată.”
Nik Bärtsch – pian Jeremias Keller - bass Kaspar Rast - tobe
Cu cvartetul zen-funk RONIN fondat în 2001, Nik Baertsch continuă să lucreze la RITUAL GROOVE MUSIC împreună cu Kaspar Rast (tobe), Jeremias Keller (l-a înlocuit pe Thomy Jordi în 2020, care îl substituise pe Björn Meyer la bass în 2011) și Sha (clarinet-bass/ contrabas). Percuționistul Andi Pupato a făcut parte din formație în intervalul 2002-2012. Muzica lor urmărește consecvent aceeași viziune estetică sub diferite forme instrumentale, creând efecte maximale prin mijloace minimaliste.
În pofida multiplicității influențelor, muzica grupului Ronin atestă întotdeauna o individualitate puternică. Ea incorporează elemente din lumi muzicale disparate, fie ele funk, muzică clasică contemporană sau sunete din muzica ritualică japoneză. Totuși, aceste forme nu sunt niciodată doar juxtapuse într-o manieră post-modernistă, ci prelucrate și amalgamate la modul coerent. Efectele ingenioaselor permutări ritmico-melodice conferă produsului artistic final un pronunțat caracter idiosincratic.
Redactor al revistei de cultură Echinox; 1981: membru al Uniunii Scriitorilor din Romania; 1983: membru al colegiului redacțional multinațional al revistei Jazz Forum, editată de Federația Internațională de Jazz la Varșovia; din 1990: redactor la revista Steaua a Uniunii Scriitorilor; din 1992: conferențiar la Academia de Muzică G. Dima din Cluj; 1993: membru de onoare al Asociației Criticilor de Jazz din Statele Unite (J.J.A.); președinte de onoare al Asociației Eco-Jazz Napocensis; 1996: membru al P.E.N. Club-ului Roman; 1998: titular al Cursului de Estetica Jazzului la Academia de Muzică din Cluj și membru de onoare al juriului mondial Down Beat Jazz Critics Poll; membru de onoare al Asociației culturale Cehia-România din Praga; 2001: primul est-european cooptat în redacția revistei-pivot a jazzului mondial, Down Beat, editată la Chicago; membru al Societății F. Scott Fitzgerald, New York; 2002: doctor în americanistică (Magna cum laude); 2004: membru al juriului ce acordă Premiul European de Jazz, patronat de guvernul Austriei; 2005: membru al consiliului consultativ al revistei de cultură Tribuna; 2006: director al Institutului Cultural Român din Lisabona; ministru consilier pe lângă Ambasada României din Portugalia.
Elina Duni - voce Rob Luft - chitară Fred Thomas - tobe, percuție
Elina Duni este o cântăreață elvețiană-albaneză. Din 2012 este una dintre cele mai reprezentative artiste de la ECM Records. Combinația ei distinctivă de cântece folclorice tradiționale albaneze cu jazz-ul a fost apreciată de critici la nivel mondial.
Născută într-o familie de artiști în Tirana, Albania, în 1981, Elina Duni a făcut primii pași pe scenă la vârstă de cinci ani, cântând pentru Radio și Televiziunea Națională. În 1992, după căderea regimului comunist, s-a stabilit la Geneva, Elveția, împreună cu mama ei, unde a început să studieze pianul clasic și apoi a descoperit jazz-ul. A continuat să studieze programul de jazz la Hochschule der Künste din Berna. În acest timp, ea a format Elina Duni Quartet reprezentând o revenire la rădăcinile ei muzicale, o combinație intrigantă, de succes, de cântece populare balcanice și jazz.
În 2017, Elina Duni a fost una dintre câștigătoarele Premiului Elvețian de Muzică, iar în 2018 primul său proiect solo Partir a fost lansat pe ECM
Pentru acest nou proiect, i se alătură chitaristul Rob Luft, aclamat drept una dintre vedetele în ascensiune ale înfloritoarei scene de jazz contemporan din Londra. Cântecele lui Luft încorporează ecouri ale vieții din Africa de Vest, folk-ul englezesc și indie rock, iar sunetul său plin de bucurie găsește un echivalent ideal în vocea Elinei Duni.
Primul album comun al duo-ului Lost Ships a fost lansat de ECM Records în 2020 și nominalizat la Premiul Criticii din Germania, precum și la Premiul German de Jazz.
Cu această ocazie, duetul îl invită pe multi-instrumentistul Fred Thomas să completeze gama. Bogăția tonală și delicatețea lui adaugă o culoare subtilă acestor melodii din folclor atemporale, care încă mai rezonează atât de veridic și în zilele de azi.
Dar să nu vă așteptați să găsiți acest trio de virtuoși pe căile previzibile ale muzicii, deoarece căile bătătorile nu sunt pe foaia lor de parcurs! Oud-ul lui Amine Mraihi, flautele lui Sylvain Barou și tabla lui Prabhu Edouard adoră drumurile alternative. O evadare muzicală în lumile paralele ale misticului Ragas, viselor celtice și poeziei lui Maqams cu o notă neobișnuită de electronică... Un sunet vibrant țesut de 6 mâini și 3 inimi unite de o pasiune comună: Exaltându-ne!
În calitate de virtuoz la Oud și compozitor apreciat pentru talentul său muzical unic și inovator, Amine Mraihi figurează printre maeștrii muzicii contemporane înrădăcinate în Orient. Abordarea sa modernă și îndrăzneață are ca rezultat depășirea constantă a limitelor instrumentelor sale, îndrăzneala sa fiind o emblemă a genului său muzical. Amine a fost introdus în muzică la vârsta de 4 ani de tatăl său. Împreună cu fratele său Hamza la Kanun (Harpă arabă), duo-ul a fost una dintre vocile principale ale muzicii moderne orientale progresive mulți ani la rând, depășind activ limitele instrumentului său și impunându-se ca unul dintre cei mai prolifici cântăreți la oud din ultimii 20 de ani. Amine a lansat împreună cu fratele său Hamza 9 albume. Amine a colaborat cu artiști precum Karim Ziad, Vincent Peirani, Vincent Segal, Kaushiki Chakraborty, Ismail Lumanovski, Chico Freeman, Burhan Oçal ...
Considerat unul dintre cei mai versatili cântăreți la tabla din generația sa, Prabhu este un discipol demn al renumitului maestru de tabla Pandit Shankar Ghosh. Natura sa cosmopolită și dragostea pentru experimente l-au determinat să colaboreze cu artiști de pe tot globul precum Jordi Savall, Joachim Kühn, Jeff Mills, Nguyen Lê, Magic Malik, Amine și Hamza, Moriba Koïta, Saïd Shraïbi, Kudsi Erguner, Jamchid Chemirani, JP Drouet ...
Sylvain Barou, din Bretania, este considerat unul dintre cei mai buni flautiști. După ce a cântat în mare parte muzică tradițională irlandeză și bretonă, Sylvain a contribuit la unele dintre cele mai interesante proiecte ale genului și a cântat cu cele mai importante trupe și muzicieni precum Donal Lunny, Padraig Rynne, Guidewires, Altan, Guichen, Alain Genty, Denez Prigent , Jacques Pellen-Celtic Procession, Erik Marchand, Smadj, Gildas & JB Boclé, Keyvan Chemirani, Trilok Gurtu, Prabhu Edouard, Vincent Ségal (aranjor cu Sting) Sandip Chatterjee, Karim Ziad, Olli & The Bollywood Orchestra, Adnan Joubran, Dan Ar Braz, Yann-Fanch Kemener, Gilles Le Bigot, Soig Siberil, Yvan Cassar, Liz Carroll, John Doyle, Andy Irvine, Mairtin O'Connor, Paddy Glackin, Seamie O'Dowd, Laoise Kelly, Fred Morrisson ... Astăzi, Sylvain călătorește prin lume cu lineup-ul său și este parte a noului trio cu legendarii muzicieni irlandezi Donal Lunny și Padraig Rynne, Sylvain participă, de asemenea, la mai multe proiecte alături de chitaristul de jazz breton Jacques Pellen, are o nouă colaborare interesantă inclusiv și cu extraordinarul baterist de jazz Trilok Gurtu și un nou cvartet numit Offshore. De asemenea, colaborează cu muzicieni din alte tărâmuri muzicale, precum vrăjitorul iranian de percuție Keyvan Chemirani, muzicieni indieni Prabhu Edouard (tabla) și Sukdhev Misra (vioară) și geniul cretan Stelios Petrakis (lyra, saz, laouto).
Sorin Zlat - Pian Catalin Milea - saxofon Mike Alex - contrabas Iulian Nicolau - tobe
Sorin Zlat Quartet a luat naștere în anul 2008.
Repertoriul trio-ului include standarde de jazz, dar și compoziții proprii, stilurile abordate de Sorin Zlat Trio fiind cool jazz, latin, post-bop, contemporany jazz și muzică de avangardă. Prin această fuziune de stiluri, grupul a câștigat recunoșterea publicului de jazz din România și din străinătate, bucurându-se de numeroase concerte pe scenele unor festivaluri celebre, precum: Montreux Jazz Festival, Izmir Jazz Festival, Bruxelles Jazz Festival, Golden Jazz Fest Paris, Jacksonville Jazz Festival (S.U.A), Monaco Jazz Festival, Getxo Jazz Festival (Spania) dar și in cluburi de jazz celebre dintre care amintim: Birdland (New York), Vortex (Londra), Music Village (Bruxelles), Ronnie’s Scott (Londra), Blue Note (New York), Kings Place (Londra), Nardis (Istanbul), Jazz Cafe (Montreux), B-flat (Berlin) etc.
Sorin Zlat pianist, clarinetist, Yamaha jazz artist și compozitor, deținătorul a numeroase premii naționale și internaționale, este unul dintre cei mai reprezentativi pianiști de jazz ai noii generații de artiști români, care în ultimii ani a primit distincții precum Marele Premiu în cadrul Competiției de Jazz din Jacksonville, Florida (2015), Marele Premiu în cadrul Competiției de Jazz din Monaco (2013), Marele Premiu în cadrul Competiției de Jazz din Montreux (2015), Premiul pentru “Cel Mai Bun Muzician de Jazz
Cătălin Milea este unul dintre cei mai creativi și activi saxofoniști români ai noii generații. Deținător a numeroase premii internaționale, artistul român și-a început studiile de specialitate la Universitatea Națională de Muzică București și le-a continuat în Olanda, la Prins Claus Conservatoire și la Hague Royal Conservatory. Activează în numeroase grupuri, cântând la diverse instrumente.
Mike Alex a absolvit liceul de muzică George Enescu la secția de contrabas clasic. A participat la festivalul Internațional ”Eurorchestries“ din Franța. Tot în acest an a participat la festivalul “Impreuna Formatii Pentru Viitor” din Intorsura Buzaului unde a primit diploma de: “ Cel mai bun basist” al festivalului. A câștigat un număr considerabil de premii precum și locul II la concursul național "New Jazz Players" ediția 2019.
Iulian Nicolau - Absolvent al Universității Naționale de Muzică București. Este un muzician foarte activ pe scena jazzului românesc fiind deseori solicitat în diferite proiecte ceea ce îl face un muzician foarte complex și versatil. A cântat alături de muzicieni cunoscuți pe scena jazzului românesc la numeroase festivaluri, stagiuni și cluburi.
Sha – compozitor și multiinstumentist, s-a născut în 1983 în Berna și locuiește acolo unde îl aduce muzica.
A început să meargă la lecții particulare de saxofon încă de la 11 ani, apoi și-a continuat studiile la Musikhochschule Lucerne unde a făcut două facultăți.
Din 2004 are turnee mondiale cu Nik Bärtschs’ Ronin, Nik Bärtsch’s Mobile, The Legendary Lightness și Piet Klocke. Este compozitorul trupelor sale Sha’s Banryu și Sha’s Feckel și a colaborat cu proiecte de teatru și dans la Opernhaus Zürich, Gessneralle și VorOrt.
În februarie a lansat primul său album solo Monbijou, înregistrat într-o încăpere mare și pustie al podului cu grinzi Monbijou din Berna. Albumul este format din câteva ornamente distincte, compuse de-a lungul anilor și țesute într-o suită de 30 de minute. În timp ce însăși ideea unui spectacol solo ar putea evoca imagini ale unui monolog intern, Monbijou ajunge în exterior și reprezintă în esență o lucrare despre spațiul ascuns din jurul nostru, așa cum este definit de sunetele pe care le facem. Ecolocație pentru emoție, dacă vreți.
„Muzica lui Sha face apel la ambele emisfere, creîndu-și propriul simbioz, care poate fi perceput la un nivel pur instinctiv, în același timp îți sădește în cap multe semințe pentru cei cărora le place muzica ca hrană pentru gândire.” John Kelman, www.allaboutjazz.com
"Saxofonul său oferă note înălțate de argint pur." Sid Smith, www.bbc.co.uk
Formația Trigon s-a înființat în 1992, cântă muzică improvizațională bazată pe muzica tradițională din regiunea Balcanilor.
Formația a participat la numeroase festivaluri de jazz și s-a ales cu diverse premii internaționale. Au susținut concerte pe cele mai mari scene mondiale: “Portalegre jazz fest”, “North Sea Jazz festival” (Rotterdam), “Jazz in Hermitage” (Moscova), “Porgy & Bess” (Viena), “Grenoble Jazz Festival" (Franța), Radio France (Paris), Norwegian Academy of Music, "Jazz Festival 22 Fabrik" (Germania), "Music Meeting 14", Nijmeghen (Olanda), "Rikkoukai" Theater in Tokyo, "Vilnus jazz festival"- (Lithuania), "Balkan fever festival"(Viena), “Jazzycolors” (Paris), “Pulse” festival in London si Brighton (UK),“29 th Montreal International Jazz Festival” (Canada), Theater Sondra Make Music Stockholm (Sweden), London jazz festival (UK) ...
Anatol Ștefaneț - membru al Uniunii Cineaștilor din România și director artistic al Festivalului Ethno-jazz din Moldova (XIX ediții). A compus muzică pentru piesele de teatru “Metamorphoses” (Satiricus theater, Chișinău), “Lupii și Zeii” (Moldova Film, 2009) , “Nunta în Basarabia” de Napoleon Helmis (România /Moldova, 2010). Ca lider al orchestrei folclorice a înregistrat 4 CD-uri în Franța și Estonia. Unul dintre CD-urile sale „Anatol Stefanet - solo bratsch” a fost marcat de presa franceză de „CHOC in Musique du Monde” în anii 1999, 2002. Împreună cu formația Trigon a editat 10 CD-uri în Franța, Germania, Rusia, România, Moldova, Belgia, Grecia. A fost membru al Okay Temiz „Orchestra Mării Negre” numit „all star band” (Virtual Womex) și a cântat la Berlin Experimenti orchestră condusă de Bardo Henning și Sea Zone trio (Enver Izmailov, Anatol Ștefanet, Vali Boghean). Multiinstrumentalistul Vali Boghean este câștigătorul concursurilor internaționale din Moldova și România. A fost premiat ca cel mai bun instrumentist la festivalurile „Galbenă Gutuie”, „Lăutarii Moldovei”, „Maria Drăgan”, „Malurile Dunării”, „Maria Tănase”.
Vali Boghean este lider și compozitor al propriei formații Vali Boghean Band.
Dan Brumă a absolvit Academia de Arte din Chișinău chitară jazz, și în scurt timp a devenit unul dintre cei mai solicitați chitariști. A cântat în formațiile precum 3ART, MecHad, InDuo, ViaDacă, Geta Burlacu Project, Cristi Teodorovici, Youth Orchestra și cu orchestra de jazz din Bruxelles la Bozar internațional proiect.
Gari Tverdohleb - a absolvit Academia de Arte din Chișinău ca percuționist și toboșar de jazz. A cântat în numeroase proiecte de jazz și rock. Este un muzician sensibil și delicat, dar poate stârni și o furtună, atunci când este necesar
Curtea Muzeului Național de Istorie a Moldovei, Chișinău
Două seri în aer liber au combinat concerte live cu proiecții ale recitalurilor internaționale. Afișul provine din arhiva festivalului. Programul a fost reconstituit din sursele publicate în 2020.
Programul ediției
25 septembrie · 19:00
Grégory Privat Trio (Franța, proiecție) · Trigon (Republica Moldova, live)
26 septembrie · 19:00
Marc Oselski Trio (Republica Moldova, live) · Ana Carla Maza Trio (Cuba, Spania, proiecție) · Vali Boghean Band (Republica Moldova, live)
Parteneri și difuzare
Organizare și difuzare
Ediția a fost susținută de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, Primăria Chișinău, Ambasada Franței, Alianța Franceză și Muzeul Național de Istorie. Concertele au fost transmise și de Moldova 2.
Christian Bakanic – acordeon, pian, percuție l Christian Wendt –contrabas, ghitară-bas Jörg Haberl – tobe
În compozițiile sale, Christian Bakanic combină spontaneitatea complexă a jazzului, temperamentul Tango Nuevo, tradițiile muzicii europene și ritmurile moderne. Rezultatul acestor investigații artistice este o muzica transfrontalieră printre stiluri și genuri, plină de pasiune și virtuozitate, care cucerește inimile ascultătorilor. Christian Bakanic’s Trio Infernal a câștigat concursul Fine Tunes Jazz Contest la Festivalul de Jazz din Viena și este deținător al World Music Award 2015. Christian Bakanic- acordeonist și compozitor, a studiat muzica folclorică la conservatorul Johann Joseph Fux din Graz și acordeonul clasic la Universitatea de Arte din Graz. Actualmente este apreciat ca un muzician virtuoz de jazz și World Music. A câștigat o serie de premii la concursurile din Styria (Harmonikawettbewerb Grazer Messe, Österreichische Wettbewerbe - Tag der Harmonika) și Premiul concursului Prima la Musica (1997 și 1999) pentru acordeon clasic. Esența compozițiilor lui Christian Bakanic este mișcarea constantă, transformarea continuă și căutarea noilor perspective.
Jan Galega Brönnimann - bas-clarinet, saxofon sopran Prince Moussa Cissokho - kora, vocal Omri Hason - percuție, hang, kalimba
Jan Galega, liderul grupului, este un muzician renumit pe scena internațională. Conduce, de asemenea, formațiile cu specific inovativ Brink Man Ship, a.spell, Galega optickle. În calitate de compozitor și instrumentist a cântat cu Lenny Werner, Eddy Floyd, Nils Petter Molvaer, Pierre Favre, Aly Keita, Lucas Niggli, Antonello Messina și a participat la numeroase festivaluri din Asia, America de Nord, Rusia, Africa și Europa. Muzica trupei sale actuale creează un mélange între sonorități tradiționale și moderne din Orientul Mijlociu, Africa și Europa. Piesele compuse de cei trei originali muzicieni configurează o aventură de neuitat, datorită îmbinării diferitor tradiții muzicale, componenței speciale a trupei și bogăției de melodii și ritmuri pline de inventivitate. În conceptul de față, sunetul korei se contopește cu tonalitățile calde ale clarinetului bas și instrumentelor de percuție orientale
Krzysztof Kobylinski compozitor, pianist, autor de albume muzicale, director artistic al Ethnojazz Festivalului Palmjazz și Director al Centrului Jazzovia din Gliwice. Numele lui Krzysztof Kobylinski a câștigat treptat recunoaștere europeană, artistul ajungând să fie invitat la numeroase evenimente majore. Efectuează turnee extensive în multe țări ale lumii. Numeroși muzicieni renumiți au participat la proiectele sale, sau i-au interpretat muzica, d.ex. Randy Brecker, Ambrose Akinmusire, Bill Evans, Paolo Fresu, Richard Galliano, Renaud Garcia-Fons, Trilok Gurtu… Realizările sale discografice constau în 35 de albume editate în Polonia și în străinătate. Maciek Pysz este cunoscut pentru expresia sa lirică și virtuozitatea inspirată din tango, flamenco, jazz, muzică latină și clasică. Compozițiile sale sunt cunoscute pentru lirismul lor, pentru un sens melodic bine dezvoltat și pentru imaginație. Stabilit în Londra din 2003, a fondat acolo primul său Trio, iar în 2008 a înregistrat albumul de debut. Au urmat turnee și colaborări, inclusiv cu Maurizio Minardi și Patrick Bettison. În februarie 2013, Pysz a înregistrat albumul Insight, cu trioul său de la studioul Artesuono din Udine, Italia, cu inginerul de sunet Stefano Amerio de la ECM Records. Criticul Stephen Graham îl consideră a fi "un album care anunță o nouă afirmare importantă în domeniul ghitarei de jazz" Susținut de British Council din 2015, datorită turneului prin Marea Britanie, Maciek Pysz a primit recenzii marcate cu 5 stele, ce l-au ajutat să-și consolideze un loc propriu pe scena europeană.
Vincent Peirani - acordeon Emile Parisien - saxofon
Cei doi muzicieni și amici reușesc să îmbine talentul nativ cu o rafinată cultură și impecabilă tehnică. Discursul muzical se configurează natural, într-o curgere plină de prospețime, polimorfă, pigmentată cu nuanțe timbrale insolite și cu surprize la toate nivelurile „scriiturii sonore” – funciarmente marcată de spontaneitate! Suntem transportați într-o metadimensiune a spațiului sonor, unde creativitatea se află în permanentă stare de ebulițiune. Expresivitatea ilimitată a duo-ului e obținută prin mijloace pur acustice, fără niciun fel de „aditivi electronici”. Dacă prin jocul său scenic persuasivul Emile Parisien amintește de șerpuirile contorsionistice ale clarinetistului italian Gabriele Mirabassi, Peirani reușește performanța de a rămâne incomparabil. Chiar dacă o face printr-un instrument quasi-extenuat de îndelungata sa utilizare în cadrul stilului valse musette. Or, tocmai pornind de la asemenea premise, Peirani își afirmă originalitatea: splendide decupaje melodic-armonice, exploatarea peste limitele imaginarului a potențialului expresiv al acordeonului, note curbate, suplețe a liniilor basului, eclatante unisoane voce/acordeon. Sunt deținători ai următoarelor premii: Emile Parisien: 2017 : Trofeul francez Victoires du Jazz, pentru album Sfumato - senzația anului; 2017 : Premiul german Echo Jazz, Cel mai bun instrumentist international; 2014 : Victoires du Jazz, Cel mai bun artist al anului; 2012 : Premiul Django Reinhardt, decernat de Academia de Jazz; Vincent Peirani: 2018 : trofeul francez Victoires du Jazz, Cel mai bun artist al anului, 2014 si 2015: Victoires du Jazz, Cel mai bun artist al anului; 2013 : Prix Django Reinhardt, Académie du Jazz; Emile Parisien și Vincent Peirani: 2015 : Echo Jazz (Germania), cel mai bun grup internațional.
Daniel Karlsson - pian Christian Spering - contrabas Fredrik Rundqvist - tobe, percuție
Trio-ul lui Daniel Karlsson, de la albumul de debut Das Taxibåt lansat în septembrie 2013, s-a afirmat ca una dintre cele mai interesante apariții din jazzul suedez și european. Succesul a continuat și cu al doilea album, Fusion for Fish, lansat în august 2014, distribuit în țările nordice și baltice, în Europa Centrală și Benelux, muzica lor fiind înalt apreciată de presă. Albumul le-a adus titlul de Jazz Group of the Year din 2014, confirmat de cea mai prestigioasă publicație de jazz scandinavă - Orkester Journalen -, de asemenea, prin Golden Disc 2015 și Jazz Grammy 2015. Lansarea albumului At the Feel Free Falafel din 2016 a repurtat o mulțime de recenzii pozitive în presă. Ultimul albumul, Ding Dong, a fost nominalizat pentru Premiul Grammy Suedez, drept Cel mai Bun album de Jazz din 2018. Contribuțiile uimitoare de muzică nouă continuă... Cea de-a cincea producțiune fu lansată în martie 2018. Muzica e integralmente compusă de Daniel Karlsson. Trio-ul său este descris ca fiind distinctiv și extrovertit, influențat în mod clar de jazz, dar și cu un suflu al anilor 60 și o atmosferă nordică, ambele evidente.
Lisa Doby vocal, pian, ghitară. Aurel King ghitară electrică și acustică, vocal. Bernhard Ebster contrabas, vocal Jay Spieldenner tobe, vocal.
Lisa Doby provine din Carolina de Sud, Statele Unite ale Americii. Încă din copilărie a studiat vioara și trompeta. A lucrat cu producătorul John Burns și a cântat împreună cu Paul Young, Joe Cocker, Percy Sledge, Gary Moore … Un moment imortalizat pentru totdeauna în amintirea ei este colaborarea cu Ray Charles. În 1997, Lisa s-a alăturat echipei Patriciei Kaas. După 18 luni de turneu în jurul lumii, ea decide să devină solistă. Lisa creează trupa sa și scrie propriile cântece, prin care își deschide inima și ne poartă într-o călătorie plină de emoții pe căi pavate cu blues, rock, folk, soul și jazz. Stilurile sunt combinate cu agilitate în muzica ei, compusă cu măiestrie. Lisa lansează două albume de mare succes "FREE TO BE" (2006) si "WHO WE ARE" (2009). Albumul "WHO WE ARE", lansat în Germania, Scandinavia și Franța, este urmat de un turneu european de cincizeci de concerte. În aprilie 2009, Lisa primește o invitație de la Casa Albă (= White House din Washington, D.C.), spre a cânta după discursul de deschidere rostit de președintele Barrack Obama la Summitul NATO de la Strasbourg. Lisa declară: „Sunt deosebit de fericită că am fost la Summit. Având în vedere natura istorică a acestei președinții și evenimentul în sine, pentru mine este o onoare.” În ultimii ani, Lisa Doby a cântat peste 500 de concerte pline de farmec, îmbinând emoțiile cu dinamismul muzicii rock.
Sorin Zlat - pian Michael Acker - contrabas Iulian Nicolau - baterie
În mediul atât de exigent impus de Festivalul Ethno Jazz din Chișinău, grupul pianistului Sorin Zlat reprezintă o revelație valorică provenită de pe tărâmul latinității orientale. Atitudinea adoptată de lider, și preluată de excelenții săi companioni − Nadia Trohin/voce, Michael Acker/contrabas și Iulian Nicolau/baterie − este una pe care critica anglo-saxonă ar denumi-o no-nonsense. Parafrazând, se poate vorbi aci de atașament față de valorile stabile ale jazzului, pragmatism stilistic, swing inteligent, suplețea exprimării individuale și a traficului de idei dintre cei patru muzicieni. Toate acestea nu exclud, ci chiar presupun, solo-uri substanțiale, îmbinând energia cu eleganța, sau discursuri improvizatorice presărate cu agreabile capcane. La Zlat frapează apetența pentru pianistica năvalnică, în descendența unui McCoy Tyner, temperată de interludii discret ironice amintind de Ahmad Jamal. Pianist, clarinetist și compozitor de real talent, Sorin Zlat a fost onorat cu distincții precum Marele Premiu în cadrul Competiției de Jazz din Jacksonville, Florida (2015), Marele Premiu al Competiției de Jazz din Monaco (2013), Marele Premiu în cadrul Competiției de Jazz din Montreux (2015). Invitat ca headliner la Jackson Jazz Festival 2017, Sorin Zlat a concertat pe aceeași scenă alături de Chick Corea Trio, Joey Aleander Trio și The Commodores. Nadia Trohin s-a născut la Chișinău, unde a absolvit Colegiul Național de Muzică Ștefan Neaga, specializarea pian. Și-a definitivat studiile de licență, masterat și doctorat la București, în cadrul Universității Naționale de Muzică. A debutat în jazz în 2010 când a obținut Premiul pentru cea mai bună trupă („Nadia&Friends”) la Festivalul de Jazz de la Târgu Mureș. În 2011 a început colaborarea cu pianistul Mircea Tiberian alături de care a înregistrat CD-ul La margine de București. De atunci activitatea sa artistică a cuprins numeroase apariții pe scenele festivalurilor de jazz din țară și din străinatate, colaborări cu muzicieni români de jazz, dar și din afara țării (Chris Dahlgren, John Betsch, Christian Lillinger, Jerzy Malek, Gyorgy Jeszensky ș.a). În trecut a fost solistă a grupului Millenium, cu care a înregistrat două albume (Fata sihastră și Creștini, Crăciunul a sosit), iar între 2010 și 2013 a fost membră a grupului vocal Jazzapella. Pe lângă activitatea scenică, susține și o activitate didactică, fiind cadru didactic asociat la Universitatea Națională de Muzică din București, secția jazz, și corepetitor în cadrul Universității de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din București. Prestațiile Cvartetului Sorin Zlat sunt întregite de excelentul tandem ritmic alcătuit din Michael Acker/contrabas & Iulian Nicolau/baterie, doi dintre cei mai clar definiți și mai promițători jazzmeni din noul val al jazzului românesc.
Scriitor, jazzolog, dipomat, profesor de estetica jazzului, performer de jazz-poetry. Co-fondator și primul director al Institutului Cultural Român din Lisabona, ministru-consilier la Ambasada României din Lisabona (2006-2012). Corespondent pentru România al revistei Jazz Forum, editată la Varșovia de Federația Internațională de Jazz; membru al colegiului redacțional Down Beat, publicația-stindard a jazzului mondial; din 1990, editor al paginilor Jazz Context din cadrul revistei de cultură Steaua; fondator al Cursului de Estetica Jazzului la Academia Națională de Muzică din Cluj; din 2015 îndeplinește dubla funcție de director la Centrul Cultural Casa do Brasil și la Biblioteca de Studii Latino-Americane (ambele instituții funcționează sub auspiciile principalei Universități Clujene, cu rădăcini în secolul XVI). Bibliografia proprie însumează 17 volume de poeme și eseuri de jazzologie. Co-autor al volumelor Russian Jazz New Identity (London, 1985), Jazz in Europa (Darmstadt, 1994), Jazz in Word (Wurzburg, 2018), The History of European Jazz (Sheffield/Anglia & Bristol/USA, 2018). Maestru de ceremonii al Festivalului Internațional Ethno-Jazz/Chișinău, începând de la prima ediție și până în prezent
Martin Tingvall - pian Omar Rodriguez Calvo - bas Jürgen Spiegel - tobe
Un remarcabil trio multinațional, afirmat în nenumărate țări. Muzica formației excelează prin energie ritmică și autenticitate expresivă. În 2017 trupa obține premiul Discul de aur pentru albumul Corklar, vândut în peste 10.000 de exemplare. În 2016 Martin Tingvall primește Gold record pentru Cd-ul său de pian-solo En ny dag. În 2014 Tingvall Trio obține Gold record pentru albumul Skagerrak. În 2013 - Gold record pentru albumul Norr. În anul 2012 Tingvall Trio e onorat cu ECHO Jazz Award pentru “Cel Mai Bun Ansamblu” și, totodată, primește ECHO Jazz - Premiul publicului pentru Cel mai bun Live Act al anului. În 2011- CD-ul Das Leben, compus de Martin Tingvall, câștigă premiul Multiple platinum pentru cel mai vândut album în Germania. CD-ul Vägen al trio-ului obține în același an HANS Hamburg Music Prize pentru Cea Mai Bună Realizare a Anului. În 2010 Tingvall Trio a primit ECHO Jazz Award pentru Cel Mai Bun Ansamblu Național.
SARAH JANE MORRIS ȘI ANTONIO FORCIONE · MAREA BRITANIE/ITALIA
Sarah Jane Morris – vocal Antonio Forcione – ghitară
Celebra vocalistă Sarah Jane e numită de presă “musical genius”, asemenea lui Janis Joplin sau Tom Waits. Discografia interpretei include peste 20 de albume. Lista premiilor lui Antonio Forcione - Best Spirit Award și Fringe Award la festivalul din Edinburgh, Premiul pentru excelență în Adelaide, Premio Enriquez în Italia, Best Musician of the Year, Premio Internazionale di Cultura Re Manfredi.
SHISHANI & THE NAMIBIAN TALES · NAMIBIA, OLANDA, UNGARIA, TURCIA
Formația a fost fondată în Amsterdam, în 2015, de către percuționistul Sjahin During. Muzica neconvențională a trupei îmbină elemente din mai multe culturi ale lumii. Vocalista, compozitoarea și ghitarista Shishani combină tradiția, puțin cunoscută dar bogată, a Namibiei – țara sa de origine – cu jazzul occidental. În anul 2013 interpreta câștigă „Mooie Noten” concurs desfășurat în Amsterdam. Debby Korfmacher s-a născut în Germania, e îndrăgostită de sunetele korei africane. Bence Huszar, provenit dintr-o familie renumită de muzicieni maghiari, depășește limitele tradiționale explorând potențialul sonor al violoncelului. Improvizațiile sale se armonizează cu ritmurile percuționistului Sjahin During. Stilul dinamic al grupului s-a configurat în urma unei vaste experiențe, fundamentate pe tradiții muzicale afro-cubaneze, turce, indiene. Oricum, compozițiile semnate de Shishani gravitează în jurul muzicii tradiționale din Namibia și din alte regiuni africane. Interpreta își cântă piesele atât în limba engleză cât și în oshiwambo, limba maternă a mamei sale. Profund înrădăcinată în tradițiile folclorice, muzica formației capătă aspecte moderne și contemporane, datorită armoniilor și ritmurilor surprinzătoare. Formația s-a distins prin realizarea Celui mai bun World Music album al anului 2016 din Olanda (ajuns pe locul 5 în topul mondial al anului 2016).
Zoran Starcevic - producator, compozitor, aranjor, profesor si tata a doi muzicieni exceptionali, este unul dintre cei mai buni si cei mai productivi chitaristi din Balcani. Incepindu-si cariera ca muzicant rock, pe parcursul vietii el a scris si a inregistrat in jur de 600 compozitii, multe din ele devenind hituri interpretate de cei mai celebri cantareti din Serbia, 100 compozitii instrumentale pentru 10 albumuri solo, 2 CD-uri cu Balkan Strings Trio si a vandut un milion de inregistrari in diferite stiluri muzicale; a condus workshopuri pentru chitara clasica si jazz in Europa si Universitatea din New York; a sustinut concerte in toata lumea. Zoran Starcevic a format extraordinarul sau trio combinand experienta sa bogata, cunostintele in rock si in muzica traditionala din Balcani, studiile de chitara clasica ale lui Nikola si Zeljko si influenta culturii din Vest. Acest trio a cantat la multe festivaluri de musica jazz, clasica si world si a sustinut un numar mare de concerte in: SUA (Boston, New York, Chicago, Portland, Washington, Charlotte, Greensboro), Canada (Toronto, Vancouver), Italia, Polonia, Ungaria, Turcia, Rusia, Serbia, Muntenegru, Bosnia. Muzicantii au primit urmatoarele premii: Premiul intii la categoria „Cel mai bun ansamblu instrumental” la World Music 2004 Festival Internacionale Fivizzano din Italia. Premiul intii la categoria „Chitara clasica” la World MusicFestival Internacionale Fivizzano din Italia. 2004 PREMIUL INTII la categoria World Music a concursului din SUA „Songwriting Competition” 2005 pentru compozitia scrisa de Nikola Starcevik si cintata de Balkan Strings Trio. PREMIUL INTII la JoAnn Falletta International Composition Competition for Guitar 2007 in Buffalo, New York. Balkan Strings Trio intotdeauna trezeste admiratia spectatorilor, dar cel mai mult muzicienii se pot mandri cu aprecierea unor profesionisti ca John McLaughlin: „Dedicarea trupei Balkan String Trio pentru muzica din Balcani si Europa Centrala este inaltatoare. Interpretarea la chitara a acestei muzici este minunata. Foarte buna!!!”
Loïc PALMISTE (Beasty) –declarat, în 2010, campion al Franței la categoria solo a Campionatului de Beatbox. Walid BAALI (Wawad) – campionul Franței, în 2014 și 2016, la categoria solo a Campionatului de Beatbox. Campion European la Campionatul de Beatbox în 2015. Fabien DI NAPOLI (Beatness) - campionul Franței în 2014 și 2016, împreună cu echipa. Loïc BARCOURT (Rythmind) – În 2014, 2015 și 2017 s-a clasat în topul 4; în 2016, alături de echipă, devine campionul Franței. Campionii Franței anului 2016, plini de ambiție, și-au unit eforturile cu scopul de a câștiga și concursul Mondial de Beatbox ce se va desfășura în noiembrie 2018. Grație propriilor voci și talentului, formația demonstrează spontaneitate, simț al umorului, improvizație, tehnică excepțională, un stil specific variat (funk, hip-hop, jazz, electro, house, dubstep)
Iulian Munteanu - bass, compoziție Ana-Maria Surguci - voce, compoziție Pavel Ceban - keyboards Ștefan Postoroncă - ghitară Alexandru Stici - tobe Dumitru Neculișeanu - trompetă Eugen Mamot - saxofon Iacob Rotari - flaut
Trupa The B-Groove a fost fondată în 2011 de către basistul, compozitorul și ulterior conducătorul și producătorul proiectului Iulian Munteanu. Genurile abordate de trupă sunt ethno-jazz, funk-fusion. Tandemul muzical Ana Maria Surguci și Iulian Munteanu oferă grupului un sunet deosebit. Inspirați de melodiile Mariei Tănase, formația lucrează actualmente la cel de-al doilea album, cu nuanțe de fuziune ethno-jazz.
Leo Tardin - pian Arthur Henry - vocal Dominique Burkhalter - tobe
E o formație activă pe scenele de jazz, rock/pop. Timp de 10 ani au editat cinci CD-uri și trei discuri de vinil. Trupa a cântat pe scenele a numeroase festivaluri de jazz din lume, bunăoară la Tokyo Jazz, Montreux Jazz, SXSW in Austin, CMJazz din New York, Jazz à Vienne și Paléo. A susținut concerte în zeci de orașe din SUA. Trio-ul a fost fondat de pianistul Leo Tardin, câștigătorul Grand Prix la concursul Piano Solo din cadrul Montreux Jazz Festival. Leo Tardin a evoluat alături de valoroși bateriști, cum ar fi Jojo Mayer și Deantoni Parks. În ultimii opt ani a colaborat în mod constant cu Dominique Burkhalter. A editat patru albume în colaborare cu vocaliștii Mike Ladd, Spleen și cu rapper-ul Black Cracker. Păstrându-și stilistica, sound-ul caracteristic jazzului post-modern, art-rockului și cu elemente de hip-hop, proiectul sub denumirea Grand Pianoramax colaborează actualmente cu Arthur Henry, campionul Elveției la Campionatul de Beatbox. În aprilie au participat la Cully Jazz Festival. După o serie de concerte susținute vara aceasta în India, trio-ul a compus un repertoriu nou.
Andrew Oliver - pian David Horniblow – clarinet Dave Kelbie – ghitară Tom Wheatley – contrabas
Andrew Oliver a absolvit Universitatea Loyola din New Orleans, urmărind îndeaproape cultura muzicală a orașului. În 2007, alături de Devin Phillips, vizitează cinci țări din Africa de Vest, în calitate de Jazz Ambasador cultural al programului American Music Abroad girat de Departamentul de Stat al SUA. Devine membru al scenei de jazz din Portland, cântând atât jazz tradițional cât și modern. Pe lângă formația Andrew Oliver Sextet, înființează și Kora Band, trupă care a integrat jazzul și muzica tradițională africană, câștigând mai multe premii în cadrul Earshot Jazz Music din Seattle. Este fondatorul ansamblului compozitorilor de jazz din Portland și al grupului Ocular Concern, care a primit patru stele din partea revistei DownBeat. În plus, este și fondatorul formației Bridgetown Sextet, unde a evoluat ca pianist, toboșar și la cornet. Colaborează cu bandoneonistul Alex Krebs, lansând împreună un album de tango / jazz / rock What the Tango?!. În 2013 Andrew se mută la Londra, cucerește și scenele de jazz din Marea Britanie. Evoluează alături de Old Hat Jazz Band, London Tango Orchestra și ca freelancer cu multe trupe din Londra. Împreună cu clarinetistul și basistul David Horniblow înființează trupa The Dime Notes, având un repertoriu axat pe interpretări moderne din anii 1920-30. Trupa este cunoscută, încântă și captivează publicul, grație utilizării elementelor populare de la începutul secolului XX.
Marius Preda- țambal, pian, acordeon Decebal Badila – ghitară bas Emil Bîzgă – trompetă Owen Hart - tobe
În lumea jazzului internațional și a fenomenului „world music”, Marius Preda este unul dintre cei mai apreciați muzicieni ai prezentului. Multiplele sale talente ‒ ca instrumentist virtuoz, improvizator, compozitor, orchestrator și aranjor ‒ i-au facilitat imparabila ascensiune în lumea jazzistică a ultimelor două decenii. Multiinstrumentistul a cucerit America, Japonia, Europa Occidentală. S-a născut într-o familie de lăutari. A plecat din România la vârsta de 16 ani. În 1993 s-a stabilit în Olanda, unde a frecventat cursurile Departamentului de Jazz al Conservatorului Regal din Haga, Clasa de Vibrafon. De atunci concertează în întreaga lume, în diferite formații și proiecte, devenind un nume de marcă în domeniu. A dezvoltat o nouă dimensiune a interpretării la țambal, proiectând acest instrument ancestral în avanscena jazzului mondial. Împreună cu Trio-ul Latinos do Oriente (alături de excelentisimul basist Decebal Bădilă și de percuționistul Antal Steixner) a cucerit publicul lusitan prin concertele organizate de Institutul Cultural Român din Lisabona în 2010, în succesiunea fulminantelor succese înregistrate tot acolo de renumitul grup Trigon din Chișinău, condus de Anatol Ștefaneț. Preda a evoluat pe scena Ateneului din București, alături de Filarmonica George Enescu, ca invitat al maestrului muzicii de film din Franța, Vladimir Cosma, precum și în cadrul turneului Vladimir Cosma organizat de Institutul Cultural Român în Franța și Elveția în 2016/2017. Ilustrul trompetist cubanez Arturo Sandoval, în urma colaborării sale cu Marius Preda, l-a decretat pe acesta drept unul dintre cei mai importanți muzicieni de pe scena actuală a muzicii improvizatorice. Includerea cvartetului Mission Cimbalom în programul Festivalului Ethno-Jazz anticipează un nou moment de referință al prestigioasei manifestări muzicale de la Chișinău.
Literat, jazzolog, diplomat reprezentant al României în redacția DownBeat, publicația-pilot a jazzologiei mondiale; ex-director al ICR Lisabona și ex-ministru consilier pe lângă Ambasada României în Portugalia; fondatorul Cursului de Estetica Jazzului la Academia de Muzică din Cluj; actualmente, director al Centrului Cultural Casa do Brasil și al Bibliotecii de Studii Latino-Americane de pe lângă principala Universitate clujeană (fondată în 1581)
Folk Reverse este un proiect contemplat de Anatol Ștefaneț, Dan Brumă și Oleg Baltaga. Proiectul dat reprezintă o fuziune fermecătoare între un ansamblu de jazz și muzică de cameră cu un folk band. Acest trio explorează gesturile folclorice, feeling-urile de jazz swing, improvizația free și sonoritățile neoclasice. Uneori grijulii, alteori veseli sau extatici, Folk Reverse dezvăluie un spectru larg de stări și culori, acționând astfel ca o orchestră în miniatură. Anatol Ștefaneț, Dan Brumă și Oleg Baltaga, fiind lirici și foarte melodici, încearcă să refacă această conversație intimă, fiind ajutați de extensiile electronice și de loop-machine. Folk Reverse propune o muzică originală, oferindu-ne "noi punți între jazz și folclor", o improvizație liberă și o scriitură neoclasică. În acest univers muzical avem ocazia să vedem multă melancolie și eleganță, care vorbește atât sufletului, cât și intelectului.
Этот проект является удивительным сплавом между джазовой, камерной и народной музыкой . Трио исследует фольклорные мелодии , джазовый свинг, свободную импровизацию создавая неоклассическое звучание. выступая в качестве миниатюрного оркестра Folk Reverse раскрывает широкий спектр эмоций и красок. 3 лирических музыканта вместе пытаются воссоздать мелодичный интимный разговор, при помощи электронных эффектов. Folk Reverse предлагает оригинальную музыку, между джазом и фольклором. В их музыкальной вселенной и меланхолия и элегантность, и мелодии которые говорят как с душой, так и с интеллектом.ок.
Gorkem Sen a inventat un instrument muzical care îți dă fiori când îl asculți, indiferent pe ce dispozitiv rulează. Ineditul său instrument muzical, numit Yaybahar, reprezintă un “sintetizator acustic în timp real”.
Conectează în mod natural vibrația coardelor cu rezonanța tobelor, fără a utiliza electricitate sau materiale artificiale. Sunt obținute astfel sunete spațiale, ce pot fi comparate doar cu cele ale unui sintetizator și care parcă vin dintr-o dimensiune diferită de cea în care activăm. Sen a creat acest instrument în timp de 6 ani. Drept prototip i-au servit mai multe instrumente muzicale, printre care și ney-ul turcesc, didgeridoo − un instrument de suflat, în formă de bucium, folosit de aborigenii din nordul Australiei. Pe parcursul anilor, Gorkem Sen a învățat sa emită din Yaybahar “sunet muzical” și nu pur și simplu zgomot. Piesele sale preferate, interpretate la Yaybahar, sunt actualmente «Gnossienne No. 1» a compozitorului francez Erik Satie și “Oda fericirii” de Beethoven. După succesul inregistrat pe youtube, Gorkem Sen cucereste marile scene ale lumii. A susținut concerte în Olanda, Italia, Spania.
Турецкий музыкант Горкем Сен изобрел новый музыкальный инструмент, звук которого заставляет ощущать вибрации по всему телу вне зависимости от того, на каком оборудовании вы его слушаете. Изобретатель описывает инструмент, получивший название Yabahar, как «акустический синтезатор в режиме реального времени». Вибрации от струн передаются через цилиндрические пружины на каркасы барабанов. В результате создается гипнотическое объемное звучание. На создание Yabahar у Горкема ушло 6 лет. В процессе он вдохновлялся многими музыкальными инструментами, включая турецкий ней и австралийский диджериду. Некоторое время понадобилось, чтобы научиться извлекать из Yabahar «музыкальный звук», а не просто «шум», рассказывает изобретатель. Сейчас его любимые произведения для исполнения на Yabahar — «Gnossienne No. 1» французского композитора Эрика Сати (Erik Satie) и «Ода к радости» Бетховена Пропагандируя yabahar, Горкем Сен дает концерты во многих странах, включая Нидерланды, Италию и Испанию.
Eric Longsworth – violoncel Chérif Soumano – kora David Mirandon – percuție.
Eric Longsworth a descoperit lumea jazzului alături de profesorul său, David Baker, de-a lungul anilor de studiu la Universitatea din Indiana (SUA). Din 1982 a evoluat în cadrul mai multor orchestre din Statele Unite: Houston Ballet Orchestra, Orchestra de Cameră din Texas, Houston Pops Orchestra, Orchestra Simfonică din Houston. În 1986-1987 participă la atelierele lui Dave Holland, Dave Liebman, John Abercrombie și Steve Coleman. Aici descoperă ambianța improvizației și ia decizia de a se îndrepta spre noi orizonturi. În 2002 Longsworth s-a mutat în Franța, unde a participat la numeroase festivaluri, cântând cu Daniel Mille, Pierre Tanguay, Sylvain Luc, Michel Portal, Xavier Garcia. Între 2007-2010 a susținut mai mult de 150 de spectacole în turneele sale prin Europa și America Latină.
Eric Longsworth și Cherif Soumano s-au întâlnit în 2010 la Festivalul „Rochefort en Accords” din Franța. Directorul festivalului le-a sugerat ideea de a cânta în duet la deschiderea festivalului. Acest concert a pus bazele unei noi formații. Împreună cu percuționistul francez, muzicienii originari din diverse culturi au format World Kora Trio. Culorile muzicii africane întruchipate de instrumentul kora și ritmurile percuționistului francez, reunite în compozițiile violoncelistului Eric Longsworth, le-au conferit acestor muzicieni un statut mondial. Dialogul lor jucăuș și dinamic ilustrează cu brio faptul că, indubitabil, muzica e un limbaj universal ce sfidează orice delimitări. Stilul muzical al lui Cherif este influențat de muzica tradițională din Mali, în care kora, în plan istoric, este un instrument-cheie. În afară de muzica folclorică, Cherif cântă la kora genuri ca rock, reggae și jazz. Anume în jazz își conciliază interesul personal față de diversele culturi muzicale, aflând o amprentă pentru expresivitatea sa spirituală și un mediu adecvat pentru abilitățile sale improvizatorice. Este un muzician prețuit pentru versatilitatea și originalitatea sa.
David Mirandon extinde spectrul sonor al acestui trio neobișnuit. Ritmurile sale contrabalansează atacul percutant al korei și se contopesc cu sunetele melodioase ale violoncelului în compozițiile lui Eric Longsworth. Creațiile celor trei reprezintă o ofertă muzicală rară – world music în cel mai direct sens. Primul lor album − „Korazon” (2012) − a suscitat bune aprecieri atât din partea criticii, cât și a publicului larg. Al doilea album − „Un Poisson dans le desert” (Un pește în deșert), editat în 2015 − a confirmat statutul lor ca grup capabil să creeze o muzică de frapantă originalitate. Distincțiile lui Eric Longsworth: 2002 Premiul Consiliul pentru Arte din Canada. 2001 ADISQ pentru înregistrarea "Sans souci" la categoria Jazz. 1997 Premiul „Gémeaux” pentru "Cea mai buna muzică originală" − coloana sonoră a filmului „Lodela”.
Эрик Лонгсворт открыл мир джаза с его учителем, Дэвид Бейкер, за годы учебы в Университете штата Индиана (США). С 1982 года он выступал в составе нескольких оркестров в США: Houston Ballet оркестр, Камерный оркестр Техаса, Хьюстон Pops Orchestra, симфонический оркестр Хьюстона. В 1986-1987 участвует в семинарах Дейва Холланд, Дэйва Либман, Джона Аберкромби и Стива Коулмен. Увлеченный атмосферой импровизации он отправляется открывать новые горизонты. В 2002 году Лонгсворт переехал во Францию, где он участвовал в многочисленных фестивалях, играя с Дэниелом Мил, Пирром Тангей, Сильвеном Люк, Мишелем Портал, Хавьером Гарсия. В течение 2007- 2010 провел более 150 выступлений в турне по всей Европе и Латинской Америке. Эрик Лонгсворт и Шериф Саумано встретились в 2010 году на фестивале «Rochefort en Accords» во Франции. Директор фестиваля предложил музыкантам сыграть дуэтом на открытии фестиваля. Этот концерт и послужил дебютом для новой группы. Французский барабанщик и музыканты различных культурных традиции вместе образовали World Kora трио. Колористка африканской музыки, передаваемая звучанием коры, и ритмы французского барабанщика, и мелодии виолончелиста Эрика Лонгсворт объединенные в композициях, придают их музыке космополитичный характер. Их игривый и динамичный диалог успешно показывает, что, без сомнения, музыка бросает вызов границам, являясь универсальным языком для взаимопонимания. Музыкальный стиль Шерифа сформировался под влиянием традиционной музыки Мали, где кора, исторически, является ключевым инструментом. Помимо народной музыки, Шериф исполняет на коре различные жанры, как рок, регги и джаз. И именно джаз помогает ему совмещать свои личные интересы к различным музыкальным культурам. Изучая культурное и духовное наследие различных народов и способы выразительности, Шериф нашел в джазе подходящую среду для своих импровизационных навыков. Он музыкант талант, которого высоко ценится за его универсальность и оригинальность. Дэвид Мирандон расширяет звуковой спектр этого необычного трио. Его ритмы примиряют атакующую кору, слиться с мелодичными звуками виолончели в композициях Эрика Лонгсворта. Музыка этого трио это - мировая музыка в самом прямом смысле этого слова. Их первый альбом - «Korazon» (2012) – имел успех и у критиков и у широкой публики. Второй альбом - «Un Poisson dans le desert» (Рыба в пустыне), опубликованный в 2015 году, подтвердил статус группы, как группы способной создавать музыку поражающую оригинальностью. Награды Эрика Лонгсворт: 2002 Награда Совета искусств Канады. 2001 ADISQ за альбом «Sans souci» Джаз. 1997 Премия «Gemeaux» - «Лучшая музыка к фильму» за саундтрек фильма «Lodela».
Mihail Alperin - Evelina Petrova duo (Rusia, Norvegia)
Misha Alperin isi incepe cariera muzicala in anul 1977 in cadrul ansamblului VIA „Bucuria” (trupă afiliată Filarmonicii din Chișinău), sub conducerea lui Alexandru Biriukov (solista – Maria Codreanu). In 1980 evolueaza in formatia chisinauiana „Cvarta”. In anii 1983-1984 este membru al formatiei lui Alexei Kozlov, „Arsenal”. In 1984-1985 canta in duet cu saxofonistul Simon Shirman. Este fondatorul celebrei trupe „Moscow Art Trio”. In 1991 s-a stabilit in Oslo, Norvegia, unde este recunoscut ca unul dintre cei mai inovativi pianisti europeni, desfasurand si o cariera prestigioasa de profesor (Academia Norvegiana de Muzica). Este unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai celebrului label ECM. A lansat 25 albume muzicale editate de Melodia, ECM-records, Soundings World Jazz SUA, JARO-records Germania, Boheme-records Russia.
Evelina Petrova„Compozitor, acordeonista, vocalista de exceptie. E un fenomen in spatiul muzical contemporan din Rusia, autentica, distinctiva si profunda. Improvizeaza cu maiestrie subtila, creeaza o combinatie unica de elemente rustice si underground petersburghez. Pentru multi iubitori de muzica din Rusia, Europa, Japonia, SUA (peste tot unde a sustinut concerte), Evelina Petrova prezinta o imbinare reusita intre improvizatie muzicala si spiritul rusesc” (Dmitry Milkov). Este absolventa a scolii de muzica M. P. Musorgskogo din Sankt-Peterburg (1994). Isi urmeaza studiile la Academia de Arta Teatrala, clasa profesorului Veaceslav Borisovici Gaivoronskii, specialitatea „Teatru de improvizatie muzicala”. In 2002 absolveste Conservatorul „Rimski-Korsakov” din Sankt-Peterburg. Din 1997 a cantat in duet cu V. Gaivoronskii (trompeta). In anul 1998 duetul a primit Premiul Special pentru originalitate la editia a V-a a Festivalului International dedicat lui Astor Piazzolla (Castelfidardo), Italia. Dupa lansarea albumului de autor, numit „Godovoi krug” (editat in 2004 de studioul „Leo Records” din Londra), Evelina Petrova participa ca artist solo in cadrul festivalurilor din Olanda, Franta, Anglia, Germania, Belgia, Slovenia, Finlanda, Italia, Norvegia si Canada. In 2007 Evelina Petrova lanseaza album, intitulat „Upside down”, inregistrat impreuna cu violonistul, compozitorul Alexandru Balanescu. Conlucreaza cu Miniature Musical Circus din Londra, cu Teatrul „Derevo” din Rusia, violoncelistul Victor Sobolenko in proiectul „Severnoe tango”, cu celebra viorista si vocalista Iva Bittova (Cehia), cu vioristul belgian Bert Van Laethem.
Википедия пишет «Михаил Альперин - молдавский, российский и норвежский джазовый пианист, композитор и бэнд-лидер.» Начал музыкальную карьеру в 1977 году в ВИА «Букурия» под руководством Александра Бирюкова (солистка — Мария Кодряну) при кишинёвской госфилармонии. C 1980 года играл в кишинёвском ансамбле «Кварта», организованном Симоном Ширманом . В 1983—1984 годах играл в ансамбле «Арсенал» Алексея Козлова; в 1984—1985 годах — в дуэте с саксофонистом Симоном Ширманом, затем — «Moscow Art Trio» в составе Михаила Альперина (фортепиано), Аркадия Шилклопера (валторна) и Сергея Старостина (вокал). С 1991 живёт и работает в Осло, Норвегия, где преподает в королевской консерватории в Осло и принимает участие в международных джаз-фестивалях во всем мире. С 1990 года связан с лейблом ECM Records. Его Дискография состоит из 25 альбомов выпущенных фирмой Мелодия, ECM-records, Soundings World Jazz SUA, JARO-records Германия, Boheme-records Россия.
«Эвелина Петрова. Виртуозный аккордеонист, талантливый композитор, оригинальный вокалист. Одно из наиболее ярких, своеобразных, глубоких и неподдельных явлений в современной русской музыке. Ее творчество сочетает русскую деревенскую стихию , традиции петербургского андеграунда, филигранное исполнительское мастерство и спонтанную импровизацию, тонкий артистизм и глубину музыкальной мысли. Для многих любителей музыки в России, Европе, Японии, США (везде, где выступала со своими концертами Эвелина Петрова) она – воплощение синтеза современной импровизационной музыки и русского народного музыкального духа» Дмитрий Мильков. Эвелина Петрова закончила музыкальное училище имени Мусоргского в Санкт-Петербурге по классу аккордеона, затем Академию Театрального Искусства курс «Музыкальной импровизации» в мастерской Вячеслава Гайворонского. В 2002 году закончила Санкт-Петербургскую консерваторию имени Н.А. Римского-Корсакова. С 1997 года играла в составе дуэта с В. Гайворонским (труба). В 1998 году на V Международном конкурсе, посвященном Астору Пиаццолла в Италии (Castelfidardo), дуэт получила специальный приз за оригинальность. В 1999 году по единогласному мнению российских джазовых критиков Эвелина Петрова была названа открытием года. С 2001 года Эвелина Петрова вместе с петербургским музыкантом Виктором Соболенко (виолончель) выступает с проектом «Северное танго». После записи авторского альбома «Годовой круг», изданного британской студией Leo Records в 2004 году, Эвелина постоянно выступает с сольными программами на фестивалях в Голландии, Франции, Англии, Германии, Бельгии, Словении, Финляндии, Италии, Норвегии и Канады. В 2007 году на Leo Records вышел второй альбом музыки Эвелины Петровой в дуэте с Александром Баланеску (Upside down). Сотрудничает с Miniature Musical Circus (Англия), с театром ДЕРЕВО в спектакле «Укрощение бабочки», с виолончелистом Виктором Соболенко в проекте «Северное танго», с чешской скрипачкой и вокалисткой Ивой Битовой, с бельгийским скрипачом Bert Van Laethem. Является композитором и исполнителем проекта «Немое кино + живая музыка».
Antonio Silva Quartet (Portugalia, Irlanda, Suedia)
Antonio Silva – ghitară, voce Carolyn Goodwin – saxofon Johnny Aman – bas Anders Vestergard – tobe.
Antonio Miguel Dias da Silva s-a născut în Portugalia (în citadela universitară Coimbra). Explorează jazzul, arta interpretativă și compoziția. Membru al „Associação Cultural Sítio de Sons”, licențiat în Jazz (Colegiul de muzică din Lisabona), urmează cursul de compoziție „Egal Interval Sistem” cu profesorul american Glenn Jordan.
În 2013 – rezidențiat artistic „Musibéria”, în cadrul Centrului Internațional pentru Muzică și Dans Mondial, unde timp de 7 luni și-a compus și editat primul său album. În acest mod s-a format grupul Ararur care, în 2014, obține premiile „Cel mai bun album Jazz Vocal” (Concursul Internațional „13th Independent Music Awards”); „Cea mai bună compoziție de Jazz Vocal” – „Ela”. În 2014, alături de alți trei muzicieni, Antonio a fost selectat pentru „Nordic Masters in Jazz”, urmând studii la Sibelius Academie, Helsinki (2014); Colegiul Regal Muzical din Stockholm (2015); Academia Regală de Muzică din Aarhus (2016). Drept consecință, s-a format António Silva Quartet International, documentat pe albumul „Up Lift”. Compoziția lui Antonio Silva „Basme în Insula de nucă de cocos” a fost interpretată, în 2016, de Veridian Orchestra Symphonica (SUA). În același an câștigă în SUA concursul „360° Jazz Initiative”, pentru piesa „Promontório”.
Carolyn Goodwin – Evoluează pe scenele din Europa, SUA, Australia, Canada, Mexic, Asia. Face parte din ansamblul irlandez „Clang Sayne”, conduce propria trupă „Luasc” și un ansamblu cameral de folk-jazz. De asemenea, Carolyn lucrează în domeniul muzicii clasice contemporane. Recent și-a realizat propriul concert irlandez din New York, interpretând piesele pentru saxofon ale lui Steve Reich, în prezența compozitorului – câștigătorul premiului Pulitzer. Carolyn a absolvit „Master Nordic” al programului de studii globale în muzică, unde l-a întâlnit pe Antonio Silva, în timp ce acesta înregistra albumul său „Lift Up”.
Johnny Aman a absolvit Academia de Muzică din Malmö în 2010, cu o diplomă de masterat. Astăzi este unul dintre cei mai solicitați basiști din Suedia. Johnny este membru al cvintetului „Cennet Jönsson's Triple Bass Fantasy” și a efectuat turnee cu Jerry Bergonzi, Dave Liebman, Marcus Strickland, Tony Malaby, George Garzone, Hans Ulrik, Peter Nilsson.
Anders Vestergard a învățat să cânte la tobe la etatea de 13 ani. Având un interes deosebit față de muzica cu ritmuri complexe, și-a direcționat treptat interesul către jazz și muzica latino. A cântat în diverse formații de jazz, funk, dar și în trupe de salsa. Studii: Colegiul „Skurups Folkhögskola”; Academia de Muzică din Malmö (2000). E unul dintre cei șase protagoniști din filmul „Music For One Appartment and Six Drummers” și „Sound Of Noise” (Sunet de Zgomot). Colaborează cu mai multe trupe: Un-X-pected, DrumVoiceUnion, TWANG!, Organic Vibes, The Opposite, Robert Tjäderqvist Quartet, Emma Denward Quintet, dar și în propriul proiect West Yard Jazz Quartet. Din 2008 este membru al Asociației Internaționale de Studii ritmice (IRSA). A susținut ateliere de creație și cursuri de masterat în Suedia și Brazilia. Din 1988 și până în prezent predă percuția la Academia de Muzică din Malmö.
Антонио Мигель Диас да Силва родился в Португалии в старинном университетском городе Коимбра. Изучает джаз, исполнительское искусство и композицию в лицее « Associação Cultural Sítio de Sons» и сдал экзамены на степень бакалавра в колледже музыки в Лиссабоне, затем изучает композицию «Egal Interval Sistem» на курсах американского профессора Гленна Джордана. В 2013 проходит ординатуру «Musibéria» в Международном Центре музыки и танца, где в течение семи месяцев он написал и опубликовал свой первый альбом. Таким образом, была сформирована его группа Ararur, которая в 2014 году получила свои два приза за «Лучший джазовый вокальный альбом» на Международном конкурсе «13 Independent Music Awards»; и за "Лучшую композицию Vocal Jazz" - "Ela". В 2014 году Антонио был выбран для обучения по программе «Nordic Masters in Jazz». После учебы в Академии Сибелиуса в Хельсинки (2014); в Королевском музыкальном колледже Стокгольма (2015); в Королевской академии музыки в Орхусе (2016) он сформировал Международный квартет Антоно Силва и задокументировал свои композиции в альбоме «Up Lift». В 2016 году его композиция «Promontorio» победила на конкурсе в США «360 Jazz Initiative». Музыкальная карьера Каролин Гудвин на сегодняшний день включает выступления в Австралии, США, Канаде, Мексике, Австралии и Азии, а также в Великобритании и Европе. Каролин выступает в составе ирландской группы «Clang Sayne», ведет свою собственную группу «Luasc» и камерный фолк - джаз ансамбль и играет в ансамблях современной классической музыки. Каролин так же как и Антонио является выпускником скандинавской учебной программы «Nordic Master» Global Music, где они и познакомились и с Антонио Сильва и записали альбом «Lift Up». Джонни Аман закончил Академию музыки в Мальмё в 2010 году со степенью магистра. Сегодня он один из наиболее востребованных басистов Швеции. Джонни является членом квинтета «Cennet Jönsson's Triple Bass Fantasy» и гастролирует со многими музыкантами стоящими в авангарде скандинавского джаза. Андерс Вестергард с детства увлечен музыкой со сложными ритмами, он постепенно начал проявлять свой интерес к джазу и латинской музыке играя в различных группах фанк, сальсу, джаз. Учился в Колледж «Skurups Folkhögskola» и в музыкальной Академии Мальмё (2000). Он один из шести исполнителей снявшийся в фильме «Music For One Appartement and Six Drummers» и «Sound Of Noise» (Звуки шума). Андерс сотрудничает с несколькими группами: Un-X-pected, DrumVoiceUnion, TWANG!, Organic Vibes, The Opposite, Robert Tjäderqvist Quartet, Emma Denward Quintet и в собственном West Yard Jazz Quartet. С 1988 года по настоящее время преподает перкуссию в Академии музыки в Мальмё. Он ведет семинары и мастер-классы в Швеции и Бразилии.
Michal Czachowski – ghitară Grzegorz Skiba – ghitară, Andrzej Kowalski - bas ghitară, Krzysztof Nowakowski – cajon, percuție
Michal Czachowski – Ghitarist, producător muzical, proprietar al studioului CM Records și fondator al unor cunoscute trupe ca Indialucia și Viva Flamenco. Czachowski și-a început studiile de ghitară la vârsta de 12 ani. Fiind adeptul muzicii flamenco, a luat lecții de ghitară de la interpreți ca Rafael Cortes, Salva del Real și Gerardo Núñez. Genul expresiv și plin de mister al flamenco-ului a luat naștere în regiunea Andaluzia din sudul Spaniei la începutul secolului XIX, îmbinând expresii muzicale tradiționale din mai multe culturi: islamică, creștină, sefardică și gitană, alături de cultura locală andaluză. În 1992 creează proiectul Viva Flamenco, trupă care a câștigat premii la numeroase festivaluri internaționale. Concertând atât solo cât și alături de grupul său, format din 7 persoane, a devenit cel mai renumit interpret de flamenco din Polonia. Michal a predat ghitară flamenco, publică articole în reviste de specialitate precum „Flamenco International Magazine”, „Jazz Forum” și „Swiat Gitary”. În 1998, după un concert în Italia, a fost invitat la Academia de Muzică și Arte Frumoase din Nagpur (India), unde a predat ghitara flamenco, dar a și început să studieze sitar-ul. Fascinația sa pentru flamenco și muzica indiană l-a inspirat să caute rădăcinile muzicii gitane și să înregistreze albumul Indialucia. Acest proiect fusion reunește fascinantele genuri de flamenco și muzică indiană clasică. Proiectul a început în 1999 alături de profesorii și studenții de la Academia de Muzică din Nagpur.
Cvartetul Viva Flamenco interpretează flamenco tradițional și contemporan, cu influențe din muzica clasică, indiană, arabă și jazz. Albumele lui Michal Czachowski au fost lansate în Europa, India și SUA, iar piesele sale au devenit soundtrack-uri pentru filmul „Boondock Saints 2” produs la Hollywood. În palmares are 12 distincții și premii pentru ,,Cel mai bun album al anului” în 2005, 2006 și 2014; Premiul FRYDERYK – 2006; Premiul special al Ministerului Culturii din Polonia și multe distincții primite la Festivaluri internaționale.
Grzegorz Skiba – Câștigătorul concursului de ghitară din Przemysl „Întâlniri Internaționale Sanok Gitarowych–97”; „Concursul Internațional de Ghitară” din Gdansk, (2001); „Concursul Internațional de Ghitară” din Krynica. Andrzej Kowalski un virtuoz fascinat de flamenco și muzica improvizată. El cinta in trupa de ethno-jazz irlandez - Danar , in trupa de muzica moderna Bretona Gwerenn, de asemenea, a lucrat cu trupa flamenco Madrugada și 3275 kg Orchestră. Krzysztof Nowakowski - absolvent al Academiei de Muzică din Katowice. Pe parcursul carierei sale a colaborat cu mulți artiști celebri сa Kayah, Justyna Steczkowska, Marcin Wyrostek, Viva Flamenco, Aukso. A înregistrat mai mult de 20 CD-uri proprii, sau ca o parte a diferitelor orchestre.
Михал Чаховски - гитарист, продюсер, основатель и владелец студии CM Records, лидер известных групп как Indialucia и Viva Flamenco. В 1992 году создал группу Viva Flamenco, которая завоевала награды на многочисленных международных фестивалях, концертируя соло, или в составе собственной группы, он стал самым известным польским гитаристом фламенко. В 1998 году, после концерта в Италии, он был приглашен в Академию музыки и изобразительного искусства в Нагпуре (Индия), где он преподавал фламенко гитару, но и начал изучать игру на ситаре. Его увлечение фламенко и индийской музыкой вдохновило его на поиск общих цыганских корней и на запись альбома Indialucia. Этот проект объединяет фламенко и классическую индийскую музыку. Проект был начат в 1999 году вместе с преподавателями и студентами Академии музыки в Нагпуре. Квартет Viva Flamenco! исполняет фламенко джаз с элементами классической, индийской, арабской музыки. Группа концертировала в США, в 20 странах Европы и в Омане, Индии, Мексике, Сингапуре. Альбомы Михала Чаховски были выпущены в Европе, Индии и США, а его пьесы стали саундтреками к фильму «Святые из Бундока 2» выпущенному в Голливуде. Чаховски обладатель 12 наград - «Лучший альбом года» в 2005, 2006 и 2014; Премии FRYDERYK – 2006; Специального приза Министерства культуры Польши и множества наград завоеванных на международных конкурсах. Гжегож Скиба - победитель международного гитарного конкурса в Перемышле «Sanok Gitarowych–97», международного гитарного конкурса в Гданьске (2001); «Конкурса гитары» в Кринице. Анджей Ковальски виртуоз, очарованный фламенко и импровизационной музыкой. Он играет в ирландской этно-джаз группе Danar, в группе современной бретонской музыки Gwerenn, работал в группе фламенко Madrugada и в оркестре 3275 кг. Кшиштоф Новаковски Выпускник джазового факультета, академии музыки в Катовице. В течение своей карьеры сотрудничал со многими знаменитыми артистами как Kayah, Justyna Steczkowska, Marcin Wyrostek, Viva Flamenco, Aukso. Записал более 20 CD собственных или в составе различных оркестров.
Nominalizat de șapte ori la Premiile Grammy, născut în Cuba pe o insulă între trei continente, Sosa explorează jazzul, world music, hip-hop, elementele electronice, îmbinându-le cu rădăcinile africane ale culturii cubaneze și evidențiindu-le prin filtrul său autentic și policrom. A editat 28 albume solo și în compania unor muzicieni de marcă, precum trompetistul italian Paolo Fresu, violoncelistul brazilian Jaques Morelenbaum și cu alți muzicieni ca Greg Landau, Mieko Miyazaki, Nguyên Lê, interpreta peruviană Susana Baca, sau cu grupul său „Afreecanos” (alcătuit din muzicieni din Africa, Cuba, Brazilia, Franța), cu „Quarteto AfroCubano” și Big Band-ul German NDR. Cele mai recente albume: „Senses” – pian solo (2014), în 2015 două albume „Ilé” cu grupul său „Quarteto AfroCubano”, în 2016 „Eros” cu Paolo Fresu și în 2017 „Transparent Water” cu Seckou Keita – un muzician fenomenal, care a cântat și la Ethno Jazz Festivalul de la Chișinău (ediția 2012), în cadrul trio-ului „Aka”. La ediția din anul acesta se va prezenta albumul „JOG”, creat în Duo cu trompetistul german Joo Kraus. Proiect în care Omar și Joo utilizează diverse efecte electronice și vocale. Repertoriul Duo-ului include câteva compoziții scrise de Omar Sosa, inclusiv și compoziții din albumul „JOG”, ce s-a bucurat în 2016 de bune aprecieri din partea revistei DownBeat. Premii: 2011 Latin GRAMMY „Cel mai bun album instrumental” – Calma, 2011 ECHO Jazz Award (Germania), „Cel mai bun album al anului – Big Band” – Ceremony, 2009 GRAMMY „Cel mai bun album World Music”– Across The Divide, 2009 Latin GRAMMY „Cel mai bun album instrumental” – „Across the Divide”, 2006 BBC Radio 3, nominalizare pentru premiul „World Music” – Mulatos, 2005 GRAMMY pentru „Cel mai bun Latin Jazz Album” – CD Mulatos, 2005 Latin Jazz – Album Anului – CD Mulatos (Jazz Journalists Association New York, NY) 2004 BBC Radio 3, premiu pentru World Music – Sentir, 2003 Premiul Instituției Smithsonian pentru Activitate artistică (Washington, DC), 2002 Cel mai bun Jazz Album Afro-Caraibean – Sentir (Jazz Journalists Association New York, NY), 2002 Latin GRAMMY Cel mai bun album Latin Jazz – Sentir.
Joo Kraus este un artist al noului val de jazz contemporan, care nu obosește să caute noi sonorități și moduri de exprimare ce ''trec'' spre alte genuri, suflul jazzului simțindu-se în tot ceea ce cântă. A colaborat cu personalități din această zonă precum: Jazzkantine, Mezzoforte, DePhazz. Este imposibil să ne imaginăm istoria muzicii germane din ultimele două decenii fără Joo Kraus. Muzicianul și-a câștigat renumele cu proiectul său Hip-Jazz Tab Two. În anii 1990 acest proiect fu etalat la multe festivaluri din Europa, America și Asia. Joo Kraus e un nume remarcabil, un excepțional compozitor și trompetist. Iar numele colaboratorilor săi pentru proiectele proprii evidențiază diversitatea talentelor sale muzicale: Omar Sosa, Nana Mouskouri, Tina Turner, Xavier Naidoo, Laith Al Deen, Jazzkantine, De-Phazz, Pee Wee Ellis, Mezzoforte și mulți alții. În 2012 a câștigat premiu ECHO Jazz pentru „Cel mai bun trompetist” din Germania. În 2017 este nominalizat la același premiu ECHO Jazz pentru „Cel mai bun trompetist național”.
Омар Соса обладатель 7 премий Grammy, родился на Кубе на острове между тремя континентами. Он опубликовал 28 сольных альбомов, и в сотрудничестве с музыкантами как Paolo Fresu, Jaques Morelenbaum, Greg Landau, Nguyên Lê, или с собственными группами „Afreecanos” , „Quarteto AfroCubano” или с немецким Big Band-ом NDR. Список его премий: 2011 Latin GRAMMY „Лучший инструментальный альбом” – Calma, 2011 ECHO Jazz Award (Germania), „Лучший альбом – Big Band” – Ceremony, 2009 GRAMMY „Лучший альбом – World Music”– Across The Divide, 2009 Latin GRAMMY „Лучший инструментальный альбом” – „Across the Divide”, 2006 BBC Радио 3, Премия „World Music” – Mulatos, 2005 GRAMMY - „Лучший альбом – Latin Jazz” – CD Mulatos, 2005 Latin Jazz – „Альбом года” – CD Mulatos (JJA. NY- Ассоциация Джаз Журналистов Нью-Йорк) 2004 BBC Радио 3, „Премия World Music” – CD Sentir, 2003 Приз за артистическую деятельность Смитсоновского института (Вашингтон, Колумбия) 2002 „Лучший джазовый альбом -Афро – карибский” – Sentir (JJA. NY- Ассоциация Джаз Журналистов Нью-Йорк) 2002 Latin GRAMMY „Лучший альбом – Latin Jazz” – Sentir.
Джоо Краус артист новой волны современного джаза, неустанно ищет новое звучание и способы самовыражения, используя в музыке, которую он играет разные жанры, дыхание джаза и чувство. Он сотрудничал с группами: Jazzkantine, MezzoForte, De-Phazz. Без Джоо Крауса невозможно представить себе историю немецкой музыки последних двух десятилетий. Музыкант получил известность, играя в своей группе Hip-Jazz Tab Two. Эта группа выступала на многих фестивалях в Европе, Америке и Азии. Список музыкантов с которыми он играет подчеркивает разнообразие его музыкальных талантов: Омар Соса, Тина Тернер, Пи Ви Эллис, Нана Мускури, Хавьер Найду, Laith Al Deen, Jazzkantine, De-Phazz, MezzoForte. В 2012 году он выиграл премию ECHO Jazz как «Лучший трубач» Германии. В 2017 второй раз номинирован на туже премию ECHO Jazz
„Zulu Music Meets Mozart” Roland Guggenbichler – pian Blessings „Nqo” Nkomo – voce Vusa Mkhaya Ndlovu – voce, nominalizat la Austrian World Music Award 2015 Dumisani „Ramadu” Moyo – voce, percuție.
Roland Guggenbichler – Cu mult înainte ca „world music” să devină popular, Roland Guggenbichler crea diverse stiluri axate pe cântece din folclorul tirolez (așa cum i le cânta bunica), muzică clasică (așa cum i s-a predat la școală) și jazz sau rock'n'roll. Guggenbichler a evoluat alături de cei mai cunoscuți muzicieni ai scenei austriece - Kurt Ostbahn, Erika Pluhar, Hans Theessink, Hans Söllner. MoZuluArt este cel mai elevat proiect al artistului. Din ziua în care a susținut primul concert (2006), a cucerit sute de mii de spectatori. Formația a ieșit pe scenă alături și de Orchestra Simfonică Vieneză (în deschiderea festivalului "Festwochen" din Viena, festival transmis în direct la TV). MoZuluArt concertează împreună cu Ambassade String Quartet, cu Orchestra Simfonică Vieneză, sau în componență de cvartet. Indiferent de mărimea ansamblului, toate concertele din ultimii ani s-au încheiat cu ovații.
Cu scopul de a crea ceva nou, formația MoZuluArt fuzionează muzica tribului Zulu (pe care îi numesc Copiii Cerului) și muzică clasică europeană, creând un hibrid muzical din diverse tradiții, fără a se limita la anumite stiluri. Ansamblul prezintă diverse piese prin fuziunea muzicii folclorice cu cea clasică, a muzicii populare cu cea a jazzului contemporan. Cu o imensă poftă de viață, inspirație și limbaj muzical original, MoZuluArt a creat atât un amestec între diferite culturi muzicale, cât și o punte de legătură între trecut și prezent, între Africa și Europa. Anume aceste conexiuni fascinante fac ca formația MoZuluArt să fie unică, dar în același timp atât de universală. Nu e de mirare faptul că acest cvartet este primit cu un enorm entuziasm pe diverse scene ale lumii.
Роланд Гугенбикер - задолго до того как «world music» стала популярной, Роланд любил экспериментировать смешивая различные стили, фольклорные Тирольские песни (как я пела бабушка), классическую музыку (как его учили в школе) и джаз или рок н-ролл. В его карьере сотрудничество с самыми известными музыкантами австрийской сцены - Курт Остбан, Эрика Плахар Ханс Теессинк Ханс Соллнер. Но самый успешный его проект стал MoZuluArt. Со дня их первого концерта состоявшегося в 2006, проект покорил сотни тысяч зрителей. Группа выступала с Венским симфоническим оркестром на открытие фестиваля «Festwochen» в Вене с ТВ трансляцией в прямом эфире. Независимо от состава, в котором группа выступает с Симфоническим оркестром или с Ambassade String Quartet или в составе квартета все концерты группы неизменно завершаются овациями. Своим оригинальным музыкальным стилем состоящим из смеси различных музыкальных культур MoZuluArt строит мост между прошлым и настоящим, между Африкой и Европой, создавая музыку уникальную, но и абсолютно универсальную. Не удивительно, что этот квартет с большим энтузиазмом принимается на различных сценах мира.
Alexander Olhovici - clarinet Andrei Demcenco - trompetă Dmitrii Șeremet - banjo Alexander Kneazev - trombon Igor Donoi - tuba
Formația „Liberty” se manifestă prin Dixieland considerat primul stil de jazz orchestral timpuriu, bazat pe muzica de fanfară, marșuri, ragtime și blues. Dezvoltat în anii 20 ai secolului precedent, a devenit clasic, a fost și este în continuare ca un reper important în creativitatea mai multor generații. Formația promovează stilul respectiv nu numai pe scena locală, ci și pe scenele țărilor vecine, participând la festivaluri din Odessa, Iujne, Poltava, Yalta, Chișinău.
Группа «Liberty» для самовыражения выбрала для себя один из самых ранних стилей оркестрового джаза - Диксиленд, основанный на музыке для духовых инструментов, марше, регтайме и блюзе. Возникший в 20-х годах прошлого века в Новом Орлеане, диксиленд стал классикой, он был и остается важной вехой в творчестве многих поколений. Группа пропагандирует этот стиль не только на местной сцене, но и на сценах соседних стран, участвуя в фестивалях в Одессе, городе Южном, Полтаве, Ялте, Кишиневе
Cu instrumente clasice în mâini și dragoste de muzică în sânge, trupa Kaiser Band are misiunea de a implica publicul într-o călătorie fantastică: de la meditație profundă asupra sensului vieții până la acea dezlănțuire totală când simți că poți răsturna și munții. Repertoriul trupei pornește de la muzica clasică și ajunge până la rock. Fiecare gen muzical fiind abordat cu atenție spre detalii și pasiune fără limite.
С классическими инструментами в руках и с любовью к музыке в крови, Kaiser Band берет на себя миссию увлечь публику в фантастическое путешествие: от глубокой медитации о смысле жизни, до полного вызывания чувств, что вы можете опрокинуть горы. Репертуар группы основан на музыке различных жанров от классики до рока. .
Virgil Mihaiu - literat, jazzolog, diplomat reprezentant al României în redacția DownBeat, publicația-pilot a jazzologiei mondiale; ex-director al ICR Lisabona și ex-ministru consilier pe lângă Ambasada României în Portugalia; fondatorul Cursului de Estetica Jazzului la Academia de Muzică din Cluj; actualmente, director al Centrului Cultural Casa do Brasil și al Bibliotecii de Studii Latino-Americane de pe lângă principala Universitate clujeană (fondată în 1581).
Вирджил Михайу- литератор, джазолог, дипломат Представитель Румынии в редакции DownBeat сетевой публикации мировой джазалогии; Экс-директор Румынского культурного института в Лиссабоне и советник посольства Румынии в Португалии; основатель и профессор курса Эстетики джаза в Академии музыки в Клуже; директор культурного центра Casa do Brasil и латино-американской библиотеки при университете Клужа (основан в 1581).
Chico Freeman - saxofon, clarinet bas Svante Henryson - violoncel, bas Reto Weber - hang, percuție exotică
Când muzicienii care aparțin elitei jazzului, onorați cu importante distincții naționale și internaționale, creeaza împreună muzică originală, este indiscutabil o mare plăcere atât pentru fiecare dintre ei, cât și pentru noi, spectatorii.
Celebrul poli-instrumentist, compozitor și producător Chico Freeman este un muzician pentru care jazzul e o pasiune dobândită în familie. Este fiul legendarului saxofonist Von Freeman, unchii săi fiind chitaristul George Freeman și percuționistul Bruz Freeman, bunicul, George Freeman Sr. – pianist și prieten apropiat cu Louis Armstrong. Crescând într-o familie de muzicieni originali, influențat de prietenii apropiați ai familiei – muzicieni geniali ca Louis Armstrong și Miles Davis − jazzul patrunsese deja în ADN-ul lui Chico. Chiar de la începutul carierei sale, s-a afirmat ca unul dintre cei mai apreciați artiști ai genului, câștigând premiul New York Jazz Award și distincția Discul Anului pentru albumul The Outside Within, acordată de prestigioasa revistă Stereo Review. Muzician veritabil, capabil să stapânească stiluri variate – de la jazz tradițional la avangardă și jazz latin – și-a cucerit de la bun început celebritatea ca saxofonist. În calitatea sa de lider al diferitor ansambluri, a realizat o impresionantă serie de albume discografice (cum ar fi The Young Lions, band-ul Roots, Brainstorm) și a lansat peste 40 de CD-uri în conlucrare cu cei mai notorii muzicieni ai genului din Europa și SUA.
Svante Henryson este violoncelist, basist, compozitor. Interpretează cu pasiune jazz, muzică clasică orchestrală, camerală, hard rock, world music și fusion. Henryson își demonstrează abilitățile solistice interpretând diverse genuri muzicale. Cântă în Raga Duo alături de chitaristul indian Vishwa Mohan Bhatt. Este membru al unui Jazz Big Band și susține multe concerte cu orchestre simfonice. În palmaresul victoriilor se înscriu Premiul „Muzicianul Anului” acordat de Nordic Music Council în 2015 și de Radio Sverige (Radio Suedia) în 2014. Ca interpret al muzicii clasice e laureat al Spellemann Awards (echivalentul norvegian al Premiilor Grammy) în 1984, și în 1987 pentru Symphonia No. 5 de Tchaikovsky (cu Oslo Philharmonic Orchestra). În 1988 a primit premiul Spellemann pentru Britten/Mozart/Tchaikovsky (cu Orchestra Camerala Norvegiana), și în același an, încă un premiu Spellemann cu aceeasi orchestra. Și-a început cariera ca basist de muzica rock, însă în scurt timp se integrează pe post de contrabasist în Orchestra Filarmonicii din Oslo. Cu aceasta va debuta ca solist, interpretând concertul său "Electric Bass Concert". Prestația respectivă a introdus chitara bas ca instrument în repertoriul clasic. Cu toate acestea, Henryson nu s-a oprit aici. Se alătură trupei de heavy metal a chitaristului Yngwie Malmsteen, cântând la violoncel și chitara bas. În fine, instrumentistul nordic se afirmă și ca violoncelist solo carismatic, asociat în numeroase colaborări internaționale, unde traversează diverse genuri muzicale și frontiere naționale. Ca muzician capabil să mânuiască trei instrumente (chitara bas, contrabasul și violoncelul), Svante Henryson este mereu solicitat în crearea proiectelor noi, pe scenele jazzului și muzicii clasice. În ultimii ani, el se bucură de un mare succes în calitate de compozitor. Lucrările sale premiate sunt: două concerte pentru violoncel, un concert pentru chitara bas electrică, sonate pentru vioară solo, un oratoriu "Vidderna Inom mig" pe versurile poetului sami Nils-Aslak Valkeapä, precum și o mulțime de piese simfonice, camerale și compoziții jazz. Henrison este un artist al casei de discuri ECM și participă la diferite înregistrări cu muzicieni ca Jon Balke, Wolfgang Muthspiel, Marilyn Mazur, Terje Rypdal și Palle Mikkelborg.
Reto Weber − percuționist de mare valoare în lumea jazzului − e un adevărat maestru cu sensibilitate și viziune muzicală originale. Este bine cunoscut pe scena mondială grație apreciatului sau ansamblu Percussion Orchestra, proiectului „Squeezeband” și colaborărilor sale cu muzicieni renumiți ai jazzului. Fiecare proiect al artistului e o combinație reușită de virtuozitate, fantezie, discernământ și humor. Performanța sa solo se transformă într-un adevărat spectacol cu elemente vizuale ce completează sunetele muzicale ale colecției de instrumente de percuție – chimvale, gonguri, clopote, balafon și tobe din oțel senegaleze. Weber a evoluat în cadrul a numeroase festivaluri din Bombay, Dehli, New York, Montreux, Berlin, Londra, Paris, Montreal, Khartoum, Dakar, Accra, Ouagadougou, Tokyo, Hong Kong, Jakarta, Sydney, Lima, Johannesburg, Cape Town, Milano, Madras, La Paz, Caracas, Buenos Aires, Sao Paolo, Tunisia.
Andreas Scharer - vocal Martin Eberle - trompetă, fligorn Peter Rom - chitară
Peter Rom, absolvent al Colegiului de muzică Berklee și al Conservatorului din Viena, este cunoscut datorită numeroaselor sale conlucrări cu artiști și formații ca Rodney Holmes, Klemens Lendl, Wiener Symphoniker.
Andreas Schaerer e profesor de jazz vocal, ansamblu și improvizație, la Universitatea de Arte din Berna (din 2009). Extravagantul vocalist este cunoscut în calitate de lider al ansamblului „Hildegard lernt fliegen“ (n.tr. Hildegard învață să zboare) și pentru proiecte cu artiști ca Bobby McFerrin, Soweto Kinch, Banz Oester, Lucas Niggli.
Martin Eberle studiază trompeta clasică și jazz în Vorarlberg și Berna, este inițiatorul și directorul muzical al Jazzorchester Vorarlberg. Proiectele sale muzicale includ: Kompost 3, Soap & Skin, Uri Caine, Allegre Corea.
Descendent al JazzWerkstatt Wien și Jazzwerkstatt Bern, ansamblul Rom/ Schaerer /Eberle a fost fondat în 2009. „Plină de spirit și imaginație“ această „cooperare furtunoasă“ cu o combinație neobișnuită (voce, trompetă, chitară) a marcat scena europeană a jazzului – „uneori lirică și interpretată cu virtuozitate, alteori percutantă și explozivă“. Albume editate până în prezent: „Please Don´t Feed The Model“(n.tr. Vă rugăm, nu dați de mâncare modelului) (2011) și „At The Age Of Six I Wanted To Be A Cook“ (n.tr. La șase ani voiam să mă fac bucătar) (2013) au fost întâmpinate cu elogioase critici, urmate de mai multe concerte la Cully Jazz, Londra, Paris, Buenos Aires, Roma, Berlin, Zurich, Praga, Budapesta. Întâlnirea Europeană din cadrul Jazzahead 2014 din Germania, prezentată la ARTE Concert, este considerată ca fiind punctul culminant al carierei ansamblului. În 2015 trio-ul a primit premiul ECHO Jazz, cel mai prestigios in domeniul jazzului din Germania. Succesul lor la public și presă este indiscutabil: ! Virtuoz, distractiv, pe alocuri energizat de idei nebunatice (FAZ, Ulrich Olshausen, 01/2014) Unul dintre cei mai extraordinari interpreți de jazz din Europa, care amestecă elemente din swing, muzica africană, blues și chiar hiphop într-o manieră imprevizibilă și o gentilețe rar întâlnită. (“The New York City Jazz Record”, 12/2013, Katie Bull)
Violons barbares - sălbatici, impetuoși, puternici, pasionați! Inițiată acum câțiva ani, colaborarea muzicienilor conferă un sens deplin conceptului de muzică modernă, oferindu-ne complicitatea unor spații muzicale vaste. Este o muzică multi-etnică, bizară, fascinantă, plină de energie și umor, reprezentată prin intermediul a două viori de diverse origini și un percuționist francez. (Alain Bormann) Trupa s-a fondat în anul 2008 în Franța. E un trio care și-a însușit pentru scenă un nume adecvat − Violons barbares: un mongol la morin khoor (vioară mongolă), un bulgar la gadulka (vioară bulgară) și un francez cu un set de percuție selectată din mai multe colțuri ale lumii. Cu pasiune și avânt libertar, instrumentistii creează o muzică impresionantă, o combinație unică de elemente din trei culturi. Repertoriul trupei se bazează pe melodii folclorice, tehnică vocală diatonică, plus virtuozitatea interpreților în piesele lor improvizatorice, uneori jazzistice sau de rock, alteori chiar clasice. Inspirată din folclorul epic, muzica lor este incontestabil contemporană. Evoluția lor scenica ne face părtași la o călătorie muzicală fascinantă, de o frumusețe tulburătoare. De la primele sunete, publicul este captivat de această călătorie imaginară, din Balcani până-n stepele mongole, evocand melodii cântate timp de secole pe acele tărâmuri. Pornind de la folclor si de la vindecarea șamanică prin sunet, muzicienii debordeaza de virtuozitate, energie, humor cald, revelând sunetele insolite emise de Enkhjargal conform tehnicilor vocale ancestrale din patria sa. Cântărețul mongol generează overtone-uri pe întreg spectrul audibil de patru octave, plutind între misterele șamanismului și un timbru de catifea. Fiind maestru al tehnicii vocale diatonice, care permite producerea simultană a două note de înălțimi diferite, ce au ca efect o polifonie neobișnuită, Enkhjargal impresionează cu o gamă vocală extrem de largă. Muzicieni talentați care nu se limitează în spațiu, sunt îndrăzneți, parcurg mii de km, generând un efect muzical inedit! Trio-ul acustic șterge distanța dintre stepele din Asia Centrală, Delta Dunării și Europa de Est, promovând o World Music care, implicit, reprezintă un apel la toleranță și deschidere. E un proiect apt sa-i impresionează pe ascultători cu gusturi estetice dintre cele mai diferite. Diversele tehnici interpretative și bucuria nestăpânită a acestui trio nu lasă pe nimeni indiferent; fiecare concert al trupei confirmă faptul că muzica mongolă, caracterizată prin interpretarea melodiilor lente, cu acompaniament de ritmuri rapide, galopante, e compatibila cu melodiile poliritmice bulgare, cântate la gadulka lui Dimitar într-un tempo uluitor și cu susținerea ritmurilor elegant-jazzistice ale percuționistului francez. Un trio capabil sa cucerească inimile spectatorilor într-o multitudine de contexte: festivaluri de jazz, world music, rock și chiar de muzică punk.
Max Pizio - saxofon Eduardo "Dudu" Penz BR - bas Samuel Baur - percuție
O colaborare ce trece fruntariile dintre muzicile de tip world, cameral, tradițiile noi, jazz etc. “Scala nobile” a lui Sandro Schneebeli, “world music group”, are de mulți ani un succes fulminant. Primul său CD “Uomo Bianco” (Brambus 2003) a fost primit extrem de bine, atât de public cât și de critici. A urmat un turneu de durată, cu aproape 50 de concerte. Formația a susținut recitaluri la Festivalul de Jazz de la Lugano, la Festivalul de iarnă BeJazz, la Festivalul Artbeat din Cairo/Alexandria Egipt, la Trienala Yokohama, la Festivalul Sonidos Urbanos din Lima/Peru, la festivalul Grey Cat din Toscana și la Jocurile Olimpice din Atena. Trupa a demonstrat că poate să farmece orice public. Toți muzicienii din “scala nobile” și-au câștigat faima prin proiectele lor individuale. Acum, evoluând împreună ca personalități notorii și instrumentiști experimentați, artiștii aduc în grup această bogată experiență și abilitățile lor artistice. De aici și o atmosferă de un anume mister. Faptul că ei se reunesc în acest turneu este o lovitură a norocului și o garanție de calitate superioară. Secretul din spatele acestui mix interesant este intuiția excepțională a muzicienilor. În interacțiunea lor spontană, artiștii ating întotdeauna echilibrul perfect dintre melodie și îndrăzneală. Band-ul interpretează muzică senzuală pentru corp și suflet, pentru toți melomanii iubitori de melodii elegante. „Fantasticul interpret Bruno Amstad este cel mai impresionant și original vocalist de pe continentul nostru.” Halle “Turm” descoperă dragostea sa pentru improvizație cu Scala Nobile. Pe lista de credite a lui Bruno Amstad se regăsesc: 1995 Bursa cantonului Lucerne, 1999: Premiul de excelență al orașului Lucerne, 1999: Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional de film de la Locarno, 2004: Premiul Jazz ZKB (Zurcher Kantonalbank)
Bruno Amstad - vocal, percuție Albin Brun - tenor, saxofon soprano și bariton, duduk
Duo-ul Amstad / Brun ființează din anul 1999. Entuziasmul și dorința de a improviza împreună caracterizează acest duet. Cei doi muzicieni au conlucrat în diverse proiecte muzicale și teatrale. Albin Brun este unul dintre cei mai frapanți muzicieni elvețieni din sfera folk-ului alpin. S-a dedicat explorării muzicii prin elemente folk distincte, personale, și s-a afirmat gratie ansamblului Alpin Ensemble, proiectelor „Pilatus” și Trio NAH. Muzica sa este caracterizată de un mare respect pentru tradiții, combinate cu o deschidere pentru formele noi și ambient muzical. Muzica lui Brun e o combinație de jazz, muzică folk și improvizație – ludică, profundă, virtuoză. Saxofoane, duduk, Schwyzerörgeli (acordeon folk diatonic elvețian), pianină jucărie, un flaut armonică – este arsenalul de intrumente utilizat de Albin Brun în lucrările sale pentru mai multe producții teatrale și multi-disciplinare: teatru-dans, spectacole radiofonice, filme documentare pentru televiziunea elvețiană (SF DRS), proiecte de cor, prin care păstrează o legătură vie cu activitatea concertistică, numeroase turnee și apariții la festivalurile din Elveția și prin lume: Belarus, Georgia, Namibia, Egipt, Ungaria, Spania, Italia, Austria, Germania. A fost în turnee cu propriile sale grupuri − Alpine Ensemble, NAH Trio, La Grischa (muzică jazz-folk nouă și improvizație liberă), cu proiectul său intercultural “KAZALPIN” sau în duet cu Bruno Amstad. “Vocea lui Bruno Amstad este pur și simplu cutremurătoare, creează peisaje sonore atmosferice, atât ale frumuseții arhaice cât și ale contemporanității trepidante, ale Muzicii Elvețiene Mondiale de factură rock sau jazz. Vocea sa posedă o amplitudine magnifică, ce-i poate transforma pe spectatori într-un public înflăcărat. Amstad și-a început cariera de interpret în anii 1980, cântând în trupe Rock, Funk și Soul. Inspirat de baladele diferitelor etnii, experimentând vocal, Amstad și-a dezvoltat un limbaj propriu, un stil de neegalat, cântând în diferite ansambluri de jazz. Activitatea artistului este apreciată la cel mai înalt nivel atât de public și critici cât și de colegii cu care a colaborat, printre care se numără Fredy Studer, excelentul Christy Doran, Joseph Bowie, Tim Berne, Jim Black, Muthuswami Balasubramoniam, Reto Weber, Bänz Oester, Bobby Burri, DJ Olive (Sonic Youth) și artiștii tradiționali, ca Phon Lang Orchestra Hanoi și muzicienii din Dakar (Senegal) și Bolivia. În Moldova Albin Brun va prezenta două concerte, unul în duet Albin Brunm și altul cu grupul Scala Nobile.
Grzegorz Karnas - vocal Florian Möbes - chitară Mariusz Praśniewski - bas Grzegorz Masłowski - tobe
Grzegorz Karnas a debutat cu grupurile sale în 1998. Proiectele lui Karnas – trio fără instrument armonic și cvartetul în diferite configurații compoziționale – ies din paradigma clasică. Grupului îi place să plutească în imponderabilul interpretării modale, dezvoltate pe baza temelor melodice simple. Un rezumat succint privind formula GRZEGORZ KARNAS în concert ar fi: acustic, plin de energie și cu o producție muzicală excelentă, hipnotizantă, cu vaste doze de improvizație. Karnas a lucrat atât cu legendele jazzului polonez cât și cu artiști notorii de pe scena europeană a jazzului. În 2006 și 2007 obține Marele Premiu în cadrul concursului de jazz vocal din Bruxelles și Crest/Franța. Fiind remarcat de juriu, jurnaliști și public, i s-a deschis calea turneelor în multe colțuri ale lumii: Franța, Germania, Norvegia, Ucraina, Marea Britanie, România, Belgia, Maroc, Danemarca, Ungaria, Elveția, Republica Cehă, Azerbaijan, Vietnam și China, inclusiv apariții la marile evenimente de jazz, precum Festivalul de Jazz din Londra. CD-ul său "Dreams" face parte din "The Best of Polish Jazz 2005" (n.tr.Cel mai bun Jazz polonez din 2005). Noul său album “Ballads for the End of the World” (n.tr. Balade pentru sfârșitul lumii) avându-l în rolul principal pe violoncelistul silezian Adam Oleś, a fost lansat în aprilie 2006. Din 2008 este initiator concursului international de jazz “Voicingers” – eveniment ce a contribuit atât la promovarea interpreților de jazz aflați la începutul carierei lor internaționale, cât și la dezvoltarea muzicală a neprofesioniștilor. Albumul cu titlul “KARNAS” a fost lansat în 2011 de marca slovacă Hevhetia, iar concertele sale live din Budapesta au fost lansate cu succes sub marca maghiară BMC Records ca AUDIO BEADS (2012) și VANGA (2014), impunându-l pe Karnas ca element distinctiv al scenei europene de jazz.
Florian Möbes a început să cânte la chitara electrică de la vârsta de 14 ani, limitându-și repertoriul muzical la stilurile grunge și metal. În curând, pasiunea pentru improvizație i-a schimbat cariera muzicală. Urmează lecții de interpretare la chitara clasică, face studii la școala de jazz din Basel (Elveția), în anul 2013 încheie studiile la facultatea de jazz a Universității din Berna, își lansează primul album „Rhinzeros" și tot în același an, în componența trio-ului BASH, câștigă premiul Băncii Credit Suisse la festivalul de jazz Zilele Muzicii din orașul Stans. În prezent, colaborează activ cu diferiți interpreți și formații, acumulând experiență scenică în interpretarea muzicii de diferite curente stilistice.
Lulo Reinhardt - chitară André Krengel - chitară, Harald Becher - vocal, chitară Uli Krämer - tobe, percuție
„Nepotul faimosului Django, care prin talentul și spiritul său inventiv vine să îmbogățească moștenirea „Gipsy-Swing & Jazz Manouche“ a acestui secol, și Andre Krengel − un chitarist universal, care călătorește între diferite culturi, interpretează latino, World Music, jazz, flamenco − cântă împreună cu o energie și un entuziasm senzaționale! Colaborarea muzicală a acestor doi virtuozi este un amestec energetic de un gen aparte: dinamism și lirism, temperament înflăcărat, improvizații pline de ardoare și simțul umorului. Lulo Reinhardt este o apariție muzicală de prim rang în peisajul muzicii rome actuale, distingându-se prin autenticitatea și identitatea sa bine conturată. Criticii și fanii subscriu că nu doar descendența artistului (strănepot al faimosului Django Reinhardt) îl apropie pe acesta de legenda muzicală, ci și propriul său geniu artistic și iscusința în a transmite acest talent unic cu o ușurință aparent lipsită de efort. Fidel tradiției familiei, Lulo și-a dedicat muzicii întrega viață. La vârsta de 5 ani, tatăl său Bawo îl îndeamnă să cânte la chitară. Nu avea nici 12 ani când deja cânta alături de verii săi în sextetul din Koblenz, Mike Reinhardt. Cu timpul, artistul își extinde orizonturile, avântându-se în muzica altor culturi și dezvoltându-și un stil propriu, la fel de iubit de publicul său. Astăzi, proiectul Lulo Reinhardt explorează în prestațiile sale o fuziune de stiluri, incluzând flamenco, jazz brazilian și latin. Păstrând marca sa personală, muzica lui Lulo Reinhardt onorează însă mereu influențele rădăcinilor sale rome. Treptat a căpătat faimă internațională, evoluând în turnee prin Europa, Canada, Statele Unite și Australia. (IRAF.ro) Andre Krengel, absolvent al Conservatorului din Arnhem (Olanda), și-a început cariera ca muzician clasic. Ulterior abordează flamenco și gipsy jazz, cântând cu muzicieni locali din Franța și Spania. La Miami a interpretat muzică latină împreună cu maeștri ai scenei muzicale cubaneze. După revenirea sa în Germania, a lucrat în calitate de compozitor și muzicant de diferite genuri. De mulți ani interpretează muzică proprie la festivaluri internaționale și în săli de concerte din întreaga lume.
„..chitarist fermecător, vocalist rafinat, senzual, Maurizio Geri îmbină într-o manieră elegantă poezia, muzicalitatea și expresivitatea. Inspirat de muzica mediteraneană și copleșit de pasiunea pentru jazz și inovație, el nu este niciodată prea reticent sau prea extravagant”. Maurizio Geri și-a început carierea profesională lucrând cu interpreta Caterina Bueno și cu orchestra de muzică populară italiană Folcloristico Montano. Mai târziu, a evoluat împreună cu cunoscuta formație a lui Riccardo Tesi, Banditaliana. Pe parcursul multor ani, Maurizio fu cunoscut ca „un interpret cu o voce catifelată, un virtuoz al chitarei și autorul multor piese ale acestei trupe”. De la începutul carierei sale, Geri a învățat și a evoluat împreună cu formații care interpretau moștenirea lui Django Reinhardt, dar nu a renunțat niciodată la propriile rădăcini. Geri și-a însușit bine lecțiile lui Django, nu doar în materie de tehnică chitaristică, dar și în privința conținutului muzicii ca atare. Aceasta se naște în dialogul dintre originalitate și apartenența etnică, ceea ce idolul multor generații a și promovat prin muzica proprie. În anul 1994, pasiunea pentru jazz l-a determinat pe Geri să înființeze Maurizio Geri Swingtet, în semn de respect pentru marele maestru Django Reinhardt. Maurizio a creat un stil original propriu de interpretare la chitară, în care a unit tradiția populară mediteraneană, melodiile Toscanei natale și arsenalul improvizației swing a jazului manouche. Acest sunet unic a stârnit un interes enorm la cel mai important festival de jazz dedicat lui Django Reinhardt, din Samois-sur-Siene (Franța). Alchimia muzicală a acestei trupe constă în sinteza tradiției și a experimentului și într-o permanentă căutare de soluții noi în domeniul world music. De-a lungul carierei sale, Maurizio Geri a întreprins turnee prin Europa, Australia și America de Nord, a lansat 17 albume care îi documentează talentul, a compus și a interpretat muzică pentru filmele „Limba sfântului”, regizor Carlo Mazzacurati (La lingua del santo by Carlo Mazzacurati / 2003); „Un vis într-o noapte de vară” al regizorului american Michael Hoffman (A Midsummer Night's Dream by Michael Hoffman); „Dragoste recuperată”, regizor Carlo Mazzacurati (L'amore ritrovato di Carlo Mazzacurati / 2005); „Bal retro” (Liscio), regizor Claudio Antonini (Claudio Antonini / 2007).
Alexandru Arcuș - saxofoane Adi Stoenescu - nord organ Marcel Moldovan - tobe
ARCUS TRIO pornește de la elemente folclorice culese din muzica tradițională românească și balcanică, cernute uneori prin filtre R&B, alteori HipHop, degajă sunete specifice prog-rock și post-prog și le așează în groove-ul propriu. Rezultatul este un sound original, unic, deloc sedentar, o narațiune despre locul unde se pot întâlni funk-ul, prog-rockul și urban-jazzul. Fără să caute armonii, cu punți între stiluri construite pe măsuri neașteptate și break-uri potrivite, piesele lor sunt aventuri improvizatorice, improvizația stând de altfel la baza fuziunii ce transpare din piesele trio-ului. Cei trei membri vin cu influențe diverse și coagulează fundaluri culturale și muzicale diferite. Sunetul live este unul sincer, iar frecvențele date de interpretarea acustică se așază ca o mănușă peste muzica uneori alertă, alteori calmă și câteodată ermetică. Melismatică, măsuri compuse, melodie doinită aparținând zonei de sud-est a Europei, toate suprapuse pe groove-uri moderne, sunt elementele pe care le auziți in compozițiile saxofonistului Alexandru Arcuș, configurate în compania lui Adi Stoenescu și a lui Marcel Moldovan. Împreună participă la mai multe festivaluri din România, ca ‘Dobrojazz Festival’, ‘JazzBook Festival’, ‘Chef de pace / Cetatea Rasnov’, ‘JazzaJ la ArCuB’, Concursul de Jazz de la Sibiu– unde obțin premiul pentru compoziție. "...Compozițiile lor aglutinează elemente ludice și lirice, în formulări judicios articulate și pline de nerv improvizatoric. Tânguirea doinei e trecută prin filtrele tehnicilor acustice actuale, iar spiritul ancestral se conciliază cu luciditatea insidioasă a electronicii. …” VIRGIL MIHAIU, TRIBUNA nr. 308 , 1-15 iulie 2015
ALEXANDRU ARCUȘ, care s-a mutat în 2014 în București cu decizia de a înființa acest grup, studiază saxofonul de la 8 ani. Relația sa aproape simbiotică cu instrumentul este una dintre surprizele pe care acest trio le aduce în concerte. ALEXANDRU urcă pe scenă pentru prima dată în 2008 ca membru a proiectelor ALEX CALANCEA BAND și TRIGON, alături de care cântă la mai mult de 30 de festivaluri si pe scene din numeroase țări ale Uniunii Europene. Participă, de asemenea, la câteva proiecte internaționale realizate de Trigon - ‘Port of Cultures’ (Georgia, Latvia, Moldova), ‘Moldova Calls Quartet’ (Olanda, Germania, Moldova) și ‘Moldova Calls Octet’ (Olanda, SUA, Germania, Moldova). Adi Stoenescu aduce în acest TRIO sunetul de orgă Hammond. Deși format ca pianist, este fascinat de noul instrument odată cu descoperirea organiștilor americani de jazz – Jimmy Smith, Larry Young, Joey DeFrancesco, Larry Goldings. Abordează genuri precum blues, funk, jazz tradițional, iar interesul său principal este acela pentru muzica improvizată, concretizat în colaborările cu Sorin Romanescu, Alex Man, Cătălin Milea, Tavi Scurtu, Cristian Soleanu, Vlad Popescu, Nicolas Simion, Iordache și Dan Alex Mitrofan. Ritmul mai puțin obișnuit pentru un trio de jazz-funk este culpa exclusivă a background-ului rock generat de bateristul Marcel Moldovan. Pasionat de muzica nonconformistă încă din copilarie, studiază percuția clasică la Conservatorul din București și abordează sonoritățile groove cu influențe R’n’B, Electro, Fusion, HipHop, Soul sau Dub, pentru ca în prezent să experimenteze cu tensiunile și agitația specifice sound-ului rock al creațiilor ARCUS TRIO. Marcel cântă și înregistrează cu artiști din țară și internaționali, cum ar fi Steve Vai, Three for Helen, Smiley, Loredana și mulți alții. Albumul de debut ALLOTROPY lansat online în data de 10 martie 2016.
Cu instrumente clasice în mâini și dragoste de muzică în sânge, trupa Kaiser Band are misiunea de a implica publicul într-o călătorie fantastică: de la meditație profundă asupra sensului vieții până la acea dezlănțuire totală când simți că poți răsturna și munții. Repertoriul trupei pornește de la muzica clasică și ajunge până la rock. Fiecare gen muzical fiind abordat cu atenție spre detalii și pasiune fără limite.
VIRGIL MIHAIU – literat, jazzolog, diplomat. Actualmente, director onorific al Centrului Cultural Brazilian Casa do Brasil și al Bibliotecii de Studii Latino-Americane de pe lângă principala Universitate clujeană; ex-director al ICR Lisabona și ex-ministru consilier pe lângă Ambasada României în Portugalia; fondatorul Cursului de Estetica Jazzului la Academia de Muzică G. Dima din Cluj; corespondent pentru România al revistei DownBeat, publicația-pivot a jazzologiei mondiale..
Park Stickney - harpă, vocal Dino Contenti - bas Gigig Biolcate - percuție
Stickney depășește limitele harpei și distruge miturile despre acest instrument, triumfând prin virtuozitate și prin gustul său muzical rafinat. Dacă cineva a crezut că harpa ar putea produce doar un dulce glissando, sau numai o ciupire cuminte a coardelor melodioase, va recepționa un semnal sonor de deșteptare. Acest muzician deține licențe de absolvent al Școlii Juilliard din New York (Master în muzică – 1991 și Studii profesionale - 1992) și al Universității din Arizona (Licență în muzică, cu mențiunea cum laude - 1988). Locuiește în Brooklyn, SUA și în Valeyres-sous-Ursins, Elveția, călătorind prin lume. Își împarte timpul între concerte, compoziție și predarea muzicii. Park Stickney se află în mișcare continuă, străbătând Europa, SUA și Asia în calitate de solist și maestru, precum și însoțit de diverse ansambluri cu o gamă largă de stiluri muzicale care variază între jazz, clasic și rock. A interpretat și a predat muzică aproape la toate festivalurile de harpă existente – de la Adelaide la Zaragoza – adesea în mod repetat (12 apariții în Germania la Harfentreffen, 6 la Festivalul de harpă din Edinburgh, precum și la fiecare Harpfest International încă din 1995); l-a interpretat pe Wagner acompaniat de Orchestra Filarmonicii din Berlin (în calitate de harpist de jazz, “deghizat” ca harpist de muzică clasică), valorificând cu aceeași ocazie posibilitatea de interpretare a unui concert solo de jazz pentru seriile de concerte ale Filarmonicii. Și-a făcut apariția la programul televizat din Franța “La Boîte à Musique”, a interpretat și a înregistrat cu trupa de folk-rock alternativ ”Crash Test Dummies” din Canada și cu cântărețul John Sebastian din America. A cântat în orchestra teatrului de pe Broadway din New York, cu care a întreprins un turneu în Japonia, unde acesta a prezentat mult aclamatul musical ”Fantasticks”. Este menționat chiar și în romanul Patriciei Cornwell ”From Potter’s Field”, la pagina 97. Din 1999 colaborează cu Rüdiger Oppermann, harpist din Germania, participând la toate proiectele internaționale ale acestuia. În 2003 cei doi muzicieni au format duetul Stickney & Oppermann, cu care au produs CD-ul „Harp Summit”, bine primit de critică. De-a lungul anilor, acest impresionant duet a avut turnee în Coreea, Scoția, 20 orașe din Germania, 12 orașe din SUA, inclusiv New York, Philadelphia, Seattle, Boston, Los Angeles. O altă colaborare de lungă durată este cu flautista Regula Küffer din Elveția, în proiectul ”Mozart & More”, care combină temele clasice cu improvizația de jazz. Acest duet colaborează cu Orchestra de Cameră din Berna în interpretarea concertelor lui Mozart, improvizând cadențele pe scenă. Ca profesor de harpă, a predat la Royal Academy of Music din Londra, la Conservatorul National din Lyon, a predat improvizație la Haute Ecole de Musique din Lausanne, și a condus ateliere de creație la Juilliard School și Berklee Music College, la Universitatea din Minnesota, Conservatorul Chopin din Varșovia, Academia de Muzica din Basel, Conservatoarele din Paris, Barcelona, Madrid, Zaragoza, Milano, Torino.
Dino Contenti a debutat pe scena profesionistă în 1985. De atunci, vârtejul de neoprit al activității l-a făcut să devină un foarte solicitat contrabasist pe scena de jazz din Italia, cu evoluții și pe plan internațional. A cântat cu Pietro Tonolo, Antonio Faraò, Enrico Rava, Bob Mover, Barney Kessel, Manhu Roche, Jimmy Cobb, Garrison Fewell, Norma Winstone ș.a.
Gigi Biolcati a debutat cu trupe de dance, ulterior a studiat muzica cu Enrico Lucchini și în decursul a câțiva ani a cântat blues, funk și soul cu Aida Cooper, muzică pop cu Cristiano DeAndré. A urmat colaborarea cu dansatorul Koffi Kokò din Benin, iar în acest context, Gigi Biolcati și-a găsit abordarea personală în muzică. A călătorit în Africa cu scopul de a studia muzica, căutând rădăcinile originare ale ritmului. Prin urmare, și-a aprofundat cercetarea ritmurilor africane și le-a comparat cu tradițiile din Europa, Asia și America. Urmând această cale, Gigi Biolcati a putut percepe relația între trup, inconștient și energiile ființei umane. Scopul său final în muzică ar putea fi descris ca fiind esența definitorie a comunicării: controlul sunetului, interacțiunea cu muzicienii, încrederea și conștientizarea reciprocă necesară pentru recrearea ritualului magic al concertului.
Formația a obținut Austrian World Music Award 2014 (21.12.14)! Acest cvintet din Viena ne determină să recunoaștem că termenul “Girl Power” are nevoie de o actualizare drastică. Jelena Popržan din Serbia, Ljubinka Jokić din Bosnia, Maria Petrova din Bulgaria, DeeLinde și Lina Neuner din Austria: patru voci, optsprezece coarde, trei arcușuri plus percuție și tobe – e amuzant, frenetic și extraordinar! E proaspăt, feminin și îndrăzneț! Veți auzi atractive melodii populare din Bulgaria, Serbia, Bosnia și Macedonia, în aranjamente inovatoare, melodii originale ale componentelor grupului, dar și piese de Ewan MacColl, Bertolt Brecht și Georg Kreisler.
În pofida rădăcinilor sud-est-europene ale muzicienelor (inclusiv "emigrantele" austriece Lina Neuner și DeeLinde, care au „călătorit” spre centrul Vienei de la periferii), cu influențe evidente în repertoriu, cvintetul depășește aceste delimitări. Discursul artistic și muzica sunt multilingve și poli-stilistice, combinând jazz, rock, cântecul cu mesaj de critică socială și alte genuri. Această abordare le-a adus Premiul World Music din Austria în 2014. Madame Baheux a adus ceva nou în scenă. Ceva care îmbată, incită, provoacă râsul, ceva care atinge mintea, corpul și inima.
După studiile de la Universitatea de Muzică și Arte Interpretative din Viena, Lina Neuner a devenit o instrumentistă foarte solicitată pe scena muzicii vieneze (Trini Trampler und die Dreckige Combo, Pom Pom Pommegranate, Christina Zurbrügg și alții), cu o empatie profundă pentru melodica balcanică și orientală (de exemplu, grupul austro-kurd Roya).
Jelena Poprzan a studiat la Universitățile de Muzică din Belgrad și Graz și a adus un suflu nou pe scena world music cu duo-ul ei Catch-Pop String-Strong (cu Rina Kaçinari) și Sormeh (trio persan-sârb). S-a manifestat și ca muziciană de teatru și actriță. Mai mult, ea aduce în muzica clasică experiența, sensibilitatea de activist, și mult simț al umorului.
Ljubinka Jokic este promotoarea spiritului rock ‘n’ roll al grupului și autoarea celor mai incisive piese din repertoriu. Session-urile ei cu Otto Lechner & Consort la Pomali Grill și Gaußplatz din Viena sunt legendare, ca și concertele cu grupul YOK!. Interpretarea ei la ghitară este extrem de melodioasă, iar vocea e plină de un soul expresiv, cu rezonanțe din melodicitatea balcanică.
DeeLinde este descendenta unei faimoase dinastii de muzicieni folk din Styria. Indifirent de gen – tradiții alpine, muzica clasică, rock, pop sau freestyle – co-fondatoarea grupului Netnakisum este extraordinară la violoncelul ei. DeeLinde a fost invitată de prietena ei Jelena Poprzan să se alăture grupului Madame Baheux în 2014, și s-a dovedit a fi un membru perfect compatibil cu Balcanii – vorbește fluent limba sârbo-croată și cunoaște bine muzica din regiune. Acasă, în Styria, DeeLinde a fondat CiToller Echo, CiTollArt Band, Strafitelgrobm Duo și asociația culturală CiTollArt.
Maria Petrova a absolvit Universitatea de Muzică și Arte din Sofia. De peste un deceniu deja, artista bulgară asigură pulsul ritmic și energia în cadrul Wiener Tschuschenkapelle, activând, în același timp, ca bateristă și percuționistă pe diverse scene muzicale din Viena (cu Rondo Viena, Katrin Weber, Steve Nick, Celia Mara, Wladi- geroff Brothers, Susana la Gitana, Hans Salomon, Marianne Mendt, Loukia Agapiou și alții). În cadrul cvartetului, muziciana își etalează simțul ritmului la tobe, darbuka, cajón și tupan – toba mare balcanică.
Puțini sunt muzicienii care întruchipează cuvântul "fusion" într-o măsură mai mare decât ghitaristul Nguyên Lê. (All About Jazz) Nguyên Lê este un muziciant de o măiestrie și inventivitate deosebite, cultivând un sound absolut aparte al instrumentului. (Jazztimes) "Saiyuki" sau "Călătorie spre Vest" este un disc subtil și inspirat, în care estul Asiei se transformă în vest, unde Japonia, întruchipată de minunata Mieko Miyazaki la koto, flirtează la tabla cu India maestrului Prabhu Edouard. O fabuloasă epopee poetică, o călătorie melodică. (Nicolas Hillali, Nouvelle Vague) Fuziunea cea mai curajoasă și cea mai desăvârșită la GlobalFEST din New York. (Jon Pareles, New York Times, 11.01. 2010) Când lumile intră în coliziune, uneori ia naștere o magie aparte. Saiyuki este parte a unei astfel de magii. (Fly global music)
Nguyen Le este binecunoscut pe plan mondial ca profesionist desăvârșit, a cărui reputație se datorează virtuozității sale precum și ideilor novatoare pe care le degajă. E un muzician francez de origine vietnameză, un multi-instrumentist cu o gamă largă de preocupări: Rock, Funk, Jazz contemporan, Muzica improvizată, Muzică Contemporană și Muzică etnică. El a cântat în stiluri Afro-Caraibiene cu formația Ultramarine, muzică algeriană cu Safy Boutella & Cheb Mami, indiană cu Kakoli, turcă cu Kudsi Erguner, vietnameză cu "Dan Bau" (instrument tradițional cu coarde) la profesorul Truong Tang. Nguyen Le e compozitor, ghitarist, bas-ghitarist, maestru al jazzului pe scena franceză și mondială. Numele său apare pe zeci de albume și în sute de concerte desfășurate în Europa, America și în țările asiatice. Este impresionantă și lista personalităților cu care Nguyen Le a colaborat: Ray Charles, John McLaughlin, Michel Petrucianni, Louis Sclavis, extraordinara cântăreață vietnameză Huong Thanh, Trilok Gurtu, Randy Brecker, Vince Mendoza, Paolo Fresu, Dhafer Youssef, Peter Erskine, Renaud Garcia-Fons, Enrico Rava, Michel Portal, Aldo Romano. Nguyen Le a obținut titlul de "Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor", pr<
Mieko Miyazaki a studiat koto & shamisen la Universitatea Națională de Arte și Muzică din Tokyo. Pe vremea studenției a cântat pentru împăratul și împărăteasa Japoniei. După ce a obținut diplome strălucite, devine foarte solicitată, mai ales pentru emisiuni radio / TV și evenimente oficiale. Și-a început cariera ca autoare de piese și compozitoare pentru TV, radio și publicitate. Din 1999 se dedică proiectelor personale, colaborând cu formații diverse și înregistrând albume solo (10 albume începând din 1995). Trăiește în Franța din 2006, participând la numeroase proiecte: Koto2 Evans, un cvartet de jazz care interpretează muzica lui Bill Evans la koto, Voce Ventu, un cor polifonic din Corsica, trio-ul ei personal cu vioară și acordeon, colaborări regulate cu vocalista vietnameză Huong Thanh și cu Nguyen Lê.
Prabhu Edouard este un virtuoz la tabla! Demn discipol al Maestrului Shankar Ghosh din Calcutta, Prabhu este impecabil atât ca muzician tradițional, cât și ca percuționist versatil. A acompaniat la tabla diverși artiști, cum ar fi Pt. Hariprasad Chaurasia, Jordi Savall, JPDrouet Said Chraïbi, Moriba Koita, Mario Laghina. Cu o reputație excelentă de interpret și profesor, Prabhu este un muzician modern al cărui instrument creează punți între culturi și tradiții.
Doar când arta cântă frumusețea fără artificialitate, prin transcendență, se naște impresia unui paradis pierdut. Astfel de momente transcendente sunt frecvente în muzica plină de suflet a artiștilor Christoph Stiefel și Lisette Spinnler, reușind să ne emoționeze în profunzime. Tom Gsteiger (jazzthing.de)
Christoph Stiefel și-a început cariera muzicală în 1961 ca membru al trupei Andreas Vollenweider & Friends. În anii 1984 -1989 a mers în turnee cu formația respectivă prin Europa, Australia, Japonia și Statele Unite. În perioada aceea a abandonat studiile universitare de masterat în domeniul Dreptului, a lansat proiecte muzicale proprii, experimentând diverse forme artistice. În ultimii 15 ani Stiefel s-a afirmat la nivel internațional cu formațiile sale, lansând 16 CD-uri, editate în mai multe țări europene. A documentat schimbarea preferințelor sale stilistice în albumele și programele concertistice inspirate din genuri muzicale ca Rhythm & Blues, World music, Nu-jazz, Fusion și Clasic (concertul pentru pian, doi percuționiști și orchestră camerală, interpretat în premieră mondială în 1998). Experimentând structuri melodice, metrice, conexiuni între ritm și melos, Christoph Stiefel și-a creat un stil componistic original. Compozițiile sale sunt bazate pe structuri și formule izoritmice (caracteristici fundamentale ale compozițiilor medievale). Christoph Stiefel conferă muzicii sale o dimensiune modernă, îmbinând în mod fascinant libertatea melosului cu ritmuri jazzistice expresive. Pe parcursul ultimilor ani, datorită viziunii sale artistice și originalității compozițiilor structurate cu spirit inovator, Christoph Stiefel devine cunoscut pe plan internațional ca un exponent reprezentativ al jazzului european modern. Promovează un stil propriu de compoziție, în grupurile "Inner Limba Trio" și septetul “Christoph Stiefel’s Isorhythm Orchestra”, cu care gestionează un perfect echilibru între esența conceptuală și libertatea improvizatorică. Talentul compozitorului & interpretului a facilitat abordarea unor proiecte noi, printre care: un spectacol cu dansatoarea japoneză Hideto Heshiki; un duo cu vocalista Lisette Spinnler; o varietate de proiecte cu muzicieni elvețieni de renume, precum și cu trupa "Karl Seglem & Christoph Stiefel Group" alcătuită din excelenți muzicieni norvegieni și danezi. Din anul 2000 Christoph Stiefel conduce practica pedagogică la Universitatea de Științe Aplicate și Arte din Lucerna.
Lisette Spinnler a studiat pianul timp de 10 ani, din fragedă copilărie. La vârsta de 17 ani și-a început studiile de canto la Universitatea de Muzică din Basel. În 1999 tânăra vocalistă obține o Bursă de Excelență a Fundației Friedl Wald Stiftung, grație căreia pune bazele primei sale trupe. În anul 2001, la concurență cu eminenți tineri artiști de pe Glob, ea a obținut locul întâi și titlul "Cel mai bun artist" în cadrul faimoasei Montreux Voice Jazz Competition; în același an, la festivalul de jazz "Moods im Schiffbau" din Zürich, Lisette Spinnler câștigă premiul "Chrysler descoperire"; în 2004 a fost distinsă cu Premiul de excelență al Băncii Cantonale din Basel. Din 2004 ocupă postul de lector la Școala de Jazz din Basel. În 2006 devine lector universitar la Facultatea de Jazz a Universității de Muzică din Basel. Pe lângă activitatea sa pedagogică, Lisette Spinnler desfășoară o intensă activitate concertistică în calitate de membru al European Jazz Youth Orchestra, al cvintetului Cojazz, sau cu formații ale unor muzicieni de renume, precum Theodosii Spassov, Adrian Mears, Jean-Paul Brodbeck, Domenic Landolf, Rafi Woll, Colin Vallon. Discografia vocalistei e compusă din șase albume, dintre care cel mai recent, „Bima Sakti”, a fost înregistrat de duo-ul Christoph Stiefel & Lisette Spinnler.
Aldona Nowowiejska - acordeon,ghitară, percuție, vocal Raphael Dumas - banjo, ghitară, mandolină Michel Schick - clarinet, flaut, armonica, saxofon soprano, ukulélé, Stephen Harrison - contrabas.
După studii de teatru la Varșovia și la Conservatorul din Paris (CNSAD), Aldona Nowowiejska se dedică total muzicii. Studierea artei teatrale a înzestrat-o cu o remarcabilă energie scenică: în scenă, artista se deschide ca un copil, se pierde în frenezia sunetelor, ritmurilor și emoțiilor, refăcând legătura noastră cu pământul. Melodiile sale poartă culorile străzilor din Belleville, ale cartierului său, ale casei sale – acest Turn Babel din vârful căruia ea gustă lumea. În vocea artistei curge amintirea Poloniei natale, dar universul său ne poartă mai departe, acolo unde amintirile sonore sunt amestecate, ca și limbile din carierul unde trăiește. Fiecare piesă este o poveste. Regăsim în ele dogoarea Africii, ecourile flamenco, ritmurile și energiile orientale, țigănești sau hinduse... Prin forța vocii sale și prezența șamanică, cântăreața ne proiectează într-o lume de magie și mister. Aldona este însoțită de muzicieni francezi. Simbioza cu acești muzicieni, foarte empatici, este totală, iar farmecul se dezlănțuie într-un univers muzical aparte.
Muzica Aldonei este o mixtură de folk est-european, world music și chanson. Este contemplativă, plină de umor, jucăușă, expresivă și fragilă. Ghitara, mandolina, banjo-ul, acordeonul, contrabasul și percuțiile orientale înglobează vocea Aldonei într-o paletă polarizată între două extreme, dar rămâne mereu puternică și emoționantă. Tânără și pasionată, Aldona cântă dulce și expresiv în limba ei maternă. La un moment dat, ne face să credem că înțelegem de fapt poloneza! Pe scenă, ea apare ca o tânără fragilă, dar înzestrată cu o astfel de energie incredibilă, încât captivează total publicul. Sala e în deplină rezonanță cu prezența ei unică și senzuală într-un spectacol surprinzător, tandru și încântător. Trupa Aldonei a înregistrat 3 CD-uri între 1999 și 2008, dar adevăratul succes a venit cu CD-ul "Sonet" (2011).
Violons barbares - sălbatici, impetuoși, puternici, pasionați! Inițiată acum câțiva ani, colaborarea muzicienilor conferă un sens deplin conceptului de muzică modernă, oferindu-ne complicitatea unor spații muzicale vaste. Este o muzică multi – etnică, ciudată, fascinantă, plină de energie și umor, reprezentată prin intermediul a două viori de diverse origini, împreună cu un percuționist francez. (Alain Bormann)
Trupa s-a fondat în anul 2008 în Franța. E un trio care și-a însușit pentru scenă un nume adecvat – Violons barbares: un mongol la morin khoor (vioară mongolă), un bulgar la gadulka (vioară bulgară) și un francez cu un set de percuție adunat din mai multe colțuri ale lumii. Cu pasiune și cu avânt de libertate, muzicienii creează o muzică impresionantă, care reprezintă o combinație unică alcătuită din trei culturi.
Repertoriul trupei se bazează pe melodii folclorice, tehnică vocală diafonică, plus virtuozitatea interpreților în compozițiile lor improvizatorice, uneori jazzistice sau rock, alteori chiar clasice. Totuși muzica lor, inspirată din folclorul epic, este incontestabil contemporană.
Evoluția lor scenică ne inspiră o călătorie muzicală fascinantă, de o frumusețe tulburătoare.
De la primele sunete, publicul este captivat în această călătorie imaginară, din Balcani până-n stepele mongole, prin melodii cântate timp de secole în aceste țări. Cultivând folclorul, vindecarea șamanică prin sunet, muzicienii ne uimesc prin virtuozitate, măiestrie, energie, umor cald și sunetele magnifice cântate de Enkhjargal. Cântărețul mongol generează overtone-uri în plenitudinea spectrului audibil de patru octave, plutind între un șamanism misterios și un timbru de catifea. Ca maestru al tehnicii vocale diafonice, ce permite producerea simultană a două note de înălțimi diferite (având ca efect o polifonie neobișnuită), Enkhjargal impresionează printr-o gamă vocală extrem de largă.
E vorba aici despre muzicieni talentați, care nu se limitează în spațiu, sunt îndrăzneți, parcurg mii de kilometri creând un efect muzical inedit! Trio-ul acustic șterge distanța între stepele din Asia Centrală, Delta Dunării și Europa de Est, promovându-și sonoritățile proprii în zona World Music. Avem de-a face, în mod inerent, cu un apel la toleranță și deschidere. Este un proiect capabil să impresioneze mulți ascultători, cu gusturi estetice extrem de diferite. Diversele tehnici interpretative și bucuria nestăpânită a acestui trio nu lasă pe nimeni indiferent. Fiecare concert al trupei confirmă faptul că muzica mongolă – caracterizată prin interpretarea melodiilor lente, în acompaniamentul ritmurilor galopante – se potrivește perfect melodiilor poliritmice bulgare, cântate la gadulka lui Dimitar într-un tempo uluitor și susținute cu eleganță jazzistică de percuționistul francez.
Trio-ul cucerește inimile spectatorilor prezenți la concertele formației. În ultimii ani, aceasta se bucură de deosebită apreciere la festivaluri de Jazz, World Music, Rock și chiar festivaluri de muzică Punk.
Bruno Bohmer Camacho - pian, Kilian Forster - bas, Tim Hahn - tobe, Alexis Estevez Herrera și Elio Luis Rodriguez - percuție,
Trei muzicieni germani, membri ai Orchestrei simfonice din Dresda, au fondat formația Klazz Brothers în 1999. Un an mai târziu, în 2000, au organizat o serie de concerte în Cuba, unde s-au întâlnit cu doi minunați percuționiști - Alexis Herrera Estevez și Elio Luis Rodriguez. În acest mod s-a fondat formația Klazz Brothers & Cuba Percussion. Povestea de succes a cvintetului s-a conturat printr-o varietate de programe, ale căror titluri denotă întâlnirea tradiției Vest-europene cu muzica cubaneză: "Classic Meets Cuba", "Opera Meets Cuba", "Best of Classic Meets Cuba", "Mozart Meets Cuba" și proiectul "Symphonic Salsa", o policromie unică de culori acustice, cu o dimensiune simfonică. Jazz, latino, swing, salsa, muzica clasică și ritmuri exotice – sunt câteva dintre elementele definitorii ale muzicii lor. Și probabil cel mai fascinant lucru este măiestria în realizarea unei muzici de tip crossover, ce depășește stilistica de tip classic & jazzistic, redefinindu-se într-o nouă estetică. Succesul muzicienilor este indiscutabil, fiecare concert creează o senzație unică plină de surprize și umor elegant. În același timp, cvintetul se bucură și de aprecierea criticilor muzicali. Până în prezent, cvintetul a lansat șapte albume editate de SONY CLASSICAL. În anul 2003, primul album "Classic Meets Cuba" a fost distins cu un important premiu conferit de revista ECHO la categoria "Clasic fără Granițe" – Premiul Echo Klassik (2003), precum și cu Jazz Award (2003 și 2005); a fost nominalizat ca „Best Classical Crossover Album“ la Premiile Grammy 2005. Albumul "Mozart Meets Cuba " a primit un alt "Echo Klassik", în 2006. Muzica lor a devenit și o parte din coloana sonoră pentru filmele “Collateral” și „Hitch”, produse la Hollywood.
Alexander Olhovici - clarinet Andrei Demcenco - trompetă Dmitrii Șeremet - banjo Alexander Kneazev - trombon Igor Donoi - tuba
Formația „Liberty” se manifestă prin Dixieland considerat primul stil de jazz orchestral timpuriu, bazat pe muzica de fanfară, marșuri, ragtime și blues. Dezvoltat în anii 20 ai secolului precedent, a devenit clasic, a fost și este în continuare ca un reper important în creativitatea mai multor generații. Formația promovează stilul respectiv nu numai pe scena locală, ci și pe scenele țărilor vecine, participând la festivaluri din Odessa, Iujne, Poltava, Yalta, Chișinău..
Redactor al revistei de cultura Echinox; 1981: membru al Uniunii Scriitorilor din Romania; 1983: membru al colegiului redactional multinational al revistei Jazz Forum, editata de Federatia Internationala de Jazz la Varsovia; din 1990: redactor la revista Steaua a Uniunii Scriitorilor; din 1992: conferentiar la Academia de Muzica G. Dima din Cluj; 1993: membru de onoare al Asociatiei Criticilor de Jazz din Statele Unite (J.J.A.); presedinte de onoare al Asociatiei Eco-Jazz Napocensis; 1996: membru al P.E.N. Club-ului Roman; 1998: titular al Cursului de Estetica Jazzului la Academia de Muzica din Cluj si membru de onoare al juriului mondial Down Beat Jazz Critics Poll; membru de onoare al Asociatiei culturale Cehia-Romania din Praga; 2001: primul est-european cooptat in redactia revistei-pivot a jazzului mondial, Down Beat, editata la Chicago; membru al Societatii F. Scott Fitzgerald, New York; 2002: doctor in americanistica (Magna cum laude); 2004: membru in juriul ce acorda Premiul European de Jazz, patronat de guvernul Austriei; 2005: membru in consiliul consultativ al revistei de cultura Tribuna; 2006: director al Institutului Cultural Roman din Lisabona; ministru consilier pe langa Ambasada Romaniei din Portugalia.
Nicolai Andrus - bas Valeriu Vantu - bariton Andrei Otean - bariton Geta Burlacu - alt Petru Haruta - trompetă
Jazz vocal band UniVox a fost fondat în 1999. Repertoriul formației include compoziții în diverse stiluri și curente a jazz-ului contemporan: mainstream jazz, etno jazz, cover, versiuni ale unor piese larg cunoscute. Grupul promovează muzica contemporană autohtonă, colaborând cu Igor Iachimciuc, Marian Stârcea, Dmitri Belinschi. Grupul a evoluat la numeroase festivaluri printre care: Jazz-weekend (Chișinau), Intact (Cluj-Napoca, România), FIMU (Belfort, Franța), New Impro Music Festival (Regensburg), Ethno-jazz festival (Chișinau), Jazz festival Vinița (Ucraina), Vocal zone (Kiev, Ucraina), Adi Jazz Festival (Lodz, Polonia). UniVox este premiant al festivalului "DoDj" Jazz din Donețk (Ucraina) și câștigător al Trofeului la Festivalul Internațional de Jazz de la Sibiu (România). Proiectul propus la această ediție a festivalului este realizat în colaborare cu cunoscuții interpreți ale jazz-ului din Moldova - Geta Burlacu și Petru Haruța, autorul proiectului - Nicolai Andrus.
Médéric Collignon - cornet, saxofon, vocal Yvan Robilliard - pian Emmanuel Harang – bas Philippe Gleizes - tobe, percuție
Numit de presă „enfant terrible” al jazzului francez, muzician, compozitor, producător, Mederic Collignon este evaluat ca fiind unul dintre cei mai talentați muzicieni ai jazzului. "Posedând o voce unică, măestria tehnicii sale instrumentale și vocale depășește orice imaginație. Mederic Collignon e un muzician cu o imaginatie hiperactivă, de-a lungul carierei, a parcurs aproape toate stilurile imaginabile: Salsa, Ball, Jazz 60'-70 ', Funk, Trash, New Orleans, R & B, Jazz Contemporan, Jazz Modern Ethno-Funk... Deci, cum de a prezenta muzician "extra" ordinar? " John Kelman (2010) Lista premiilor sale conține: 2006 : " Grand Prix du disque" al Academiei Charles-Cros pentru albumul "Porgy and Bess"; 2007 : " Victoires du Jazz" la categoria "Instrumentist al Anului”; 2008 : Premiul Django-Reinhardt (împreună cu saxofonistul Géraldine Laurent) ; 2009 : Django d'Or oferit de Spedidam (societatea de gestiune a drepturilor de autor); 2009 : Mederic Collignon a devenit un Chevalier des Arts et Lettres ; 2010 : "Victoires du jazz" la categoria "Instrumentist al Anului”; 2013 : "Victoires du jazz " la categoria "Albumul anului" pentru CD "A la recherche du roi frippe". Acompaniat de un trio de exceptie (numit în glumă Jus de Bocse), care sună ca un big band, Collington demonstrează posibilitațile tehnice ale instrumentului său preferat, cornetul. El își transformă simultan vocea în intonații de cornet, mixând în improvizațiile sale vocale tehnici de beatbox și vocalize ultra-acute în registrele înalte. Având o educație clasică muzicală și fiind o personalitate puternică bântuită de mari curiozități, s-a aflat în primii ani ai carierei sub influența diverselor genuri muzicale (funk, rock, jazz-rock și muzica lui Olivier Messiaen). Toate acestea i-au permis să evolueze în căutarea stilului propriu și să obțină succese professionale. În primii ani petrecuți la Paris (1996-1997), Collignon a colaborat cu cei mai renumiți muzicieni, cum ar fi François Jeanneau, Louis Sclavis (pe albumul Napoli's Walls), Michel Portal și Denis Badault. Collignon a cântat în componența ONJ (Orchestra Națională de Jazz) condusă de Paolo Damiani, și în al doilea ONJ al lui Claude Barthelemy, în Jazztet-ul lui Bernard Struber (albumul Human Songs ) și cu Andy Emler MegaOctet 2004-2009 (pe albumele Dreams In Tune, West In Peace, On Air et Crouch, Touch, Engage). De-a lungul carierei sale, el apare în medii extrem de diverse și în afara proiectelor jazzistice. Cu ansamblul său Septik , sau cu 4tet Jus de Bocse, Collignon creează proiecte alternative noi, unind diferite forme de artă: dans (duet cu Charmatz), istorisire (duet cu trombonistul Sébastien Llado), teatru (L'instrument à pression, piesa de David Lescot cu comediantul Jacques Bonnaffé), slam (duet cu Dgiz).
Walter Lang/ Njami Sitson / Sven Faller(Germania, Camerun)
Walter Lang- pian Njami Sitson- vocal, percuție Sven Faller- contrabas
Prin acest proiect muzicieni renumiți cu experiența vastă Walter Lang și Sven Faller au pus bazele unei noi dimensiuni de colaborare interculturală, chiar intercontinentală. Impreună cu muzicianul din Camerun Njami Sitson, care își farmecă publicul cu vocea lui șamanică, ei au pornit în cautarea armoniei, fuzionând tradițiile colorate ale continentului african cu canoanele muzicii europene. Acești pelerini contemporani, folosind o paletă a culorilor vii, amestecă melodii și ritmuri, creând compoziții profund gândite, fascinante și spectaculoase. Prin expresia lor muzicală ei tind să aducă stropi de bucurie, întru extinderea unui spațiu al umanismului.
"Poetul" Walter Lang este un pilon al scenei jazzistice europene și o stea celebră în Japonia. 26 albume editate, nenumărate concerte cu propriile ansambluri sau în colaborare cu artiști, cum ar fi Lee Konitz, James Moody, Chico Freeman sau Dusko Goykovich stau mărturii pentru versatilitatea lui imensă și forța sa creatoare. Reputația sa, în calitate de compozitor și aranjor, este remarcabilă. Renumitul “Fono Forum” scria: "Compozițiile lui Lang posedă această distinctă calitate intrinsecă celor mai multor lucrări excepționale: divertisment din prima clipă cu dezvăluiri ale unui sens mai profund în fiecare notă pe parcurs". Lang a studiat pianul și compoziția la Școala de Muzică Berklee din Boston și la Școala de Arte din Amsterdam. În 1988, Walter a devenit membru fondator al Cvartetului Rick Holla, un grup ce a efectuat nenumărate turnee prin Europa, Japonia și America. Cu cvartetul său a câștigat Premiul Intâi la "Europe Jazz Contest 1990" în Hoeilaart (Belgia). Cu “Walter Lang Trio” a lansat 5 CD-uri de succes pentru eticheta japoneză M & I. În 2005 albumul "The Sound of a Rainbow" a primit "Best Sounding CD Award" al publicației japoneze "Swing Journal". În 2007 CD-ul "Romantische Straße" a primit “Gold Disc Award” al publicației "Swing Journal". Este lider al Trio ELF, Walter Lang Trio și World Percussion Ensemble, a colaborat cu Philipp Weiss, Marco Lobo e Convidados, Daktarimba, precum și cu marele saxofonist Lee Konitz.
Compozitor, cântăreț, multi-instrumentist și actor - Njamy Sitson a cântat solo sau cu trupa sa "Njamy Sitson Group” la numeroase festivaluri. Măiestria sa vocală cuprinde o paletă de culori specifice muzicii africane. Modulațiile vocale tipice, un amplu ambitus al vocii au devenit marca personalității sale artistice. Ca actor a jucat în filmul "Oktober Fest" , a jucat rolul principal în filmele "Mein Deutschland" și "Mandela, das Musical". Este co-autorul coloanei sonore pentru filmele "Oktoberfest" și "Blutige Steine" realizate pentru TV - ARD. Este director artistic al Festivalului "Malaika Afrika" din Augsburg (Bavaria) și membru al Asociatiei “European Voice Teacher" EVTA. A predat Tehnici vocale, Polifonie vocală și Instrumente de Percuție la diferite instituții academice, printre care Universitatea din Augsburg, Universitatea de Arte din Zurich, Freies Musikzentrum din Munchen (unde lucrează și în prezent); a condus atelierele de creație în Germania, Franța, Italia, Elveția, Belgia și Spania. Sven Faller este renumit la nivel internațional pentru stilul său melodios la bas acustic și electric. Între 1994 și 2000 a trăit la New York City, unde a plonjat adânc în moștenirea jazzistică afro-americană și în tradițiile muzicale specifice Americii Latine. Faller a cântat cu o multitudine de artiști renumiți - Scott Hamilton, Robbie Ameen, Richie Flores, Charlie Mariano, Konstantin Wecker și în componența celebrelor TRIO ELF si World Percussion Ensemble.
Trilok Gurtu - percuție, vocal Frederick Koster - trompetă Tulug Tirpan - pian Johnatan Ihlenfeld Cunado - bas
Trilok Gurtu este artist de talie mondială, unul dintre cei mai inovativi și spectaculoși percuționiști ce pot fi văzuți pe scenă în acest moment. Cariera lui triumfală a început prin cooptarea sa în trio-ul lui John McLaughlin, unde Trilok a înflorit ca un solist remarcabil. Cei cu care a concertat și editat albume au fost cuceriți de simțul aprins al ritmului de care dă dovadă Trilok. Printre ei nume sonore, precum Joe Zawinul, Jan Garbarek, Don Cherry, Pat Metheny, Bill Evans, Pharoah Sanders, Dave Holland, Neneh Cherry, Bob Dylan, Eric Clapton, Gilberto Gil, David Gilmour, Zakir Hussain, Salif Keita, Cesaria Evora, Oumou Sangare, Angelique Kidjo, Neneh Cherry... Cu rădăcini adânci în tradiția indiană, Trilok Gurtu reușește să creeze ritmuri care ridică în picioare zeci de mii de spectatori oriunde în lume. Desemnat timp de cinci ani cel mai bun percuționist al lumii, artistul are o carte de vizită impresionantă: apariții pe 126 de albume, 54 de compilații, 5 DVD-uri iar muzica sa este dată ca exemplu în două cărți despre percuția performativă. Albumele sale solo au șocat și au fascinat în egală măsură. Trilok Gurtu a reușit să aducă în prim-plan suflul muzical al Indiei, să facă senzație în muzica occidentală și să îmbine sursele originare indiene cu flamenco, ritmuri africane, braziliene sau chinezești. Lista premiilor sale conține 12 premii internaționale. A fost nominalizat ca “Cel mai bun Artist” din Asia și Pacific la premiile BBC Radio 3 în 2002, 2003, 2004 și “Cel mai Bun Percuționist“ de revistele Drum Magazine și DonwBeat în 1994, 1995, 1996, 1999, 2000, 2001, 2002.
Sabri Tulug Tırpan după absolvirea Universitații Bilkent din Ankara, și a Conservatorului vienez, și-a început cariera ca solist clasic concertând în recitaluri solo, sau cu orchestre camerale. În 2002 Sabri Tuluğ Tırpan s-a afirmat în postură de compozitor. Partitura scrisă pentru "Hearts" a fost elogiată de revista Cocktail, care a definit-o drept cea mai bună muzică din ultimii ani compusă în țările germanofone. Este autorul coloanei sonore pentru filmele “Bose Zellen” (2003), “Hotel” (2004) și “Crash Test Dummies” (2004). În 2005, primul său CD solo "My Color Red" a fost lansat în Europa de Fishtank și s-a numărat printre cele mai bune lucrări ale anului în Austria. În 2007, Tırpan a compus poemul simfonic "Mevlana-Simyaci" o Messă pentru orchestră, cor, soliști și trupă de jazz. Este apreciat, de asemenea, ca iscusit aranjor de jazz: musicalul "Figaro" (spectacol bazat pe Opera lui Mozart "Nunta lui Figaro"); aranjamentele de jazz pentru două piane, bazate pe temele poemului simfonic "Stepele din Asia Centrală" al lui Borodin și ”Jazz Fantasy pe Rondo alla Turca” pe temele sonatei lui Mozart - creații incluse pe cel mai recent album "1001 de nopți", lansat de EMI Records. A colaborat cu Dave Weckl, Al di Meola, Kai Eckhard, Mike Stern și Alan Pasqua în cadrul proiectului “Painted on Water”.
Frederick Koster. După absolvirea facultății de jazz și compoziție la Academia de Muzica din Köln, și-a început cariera pedagogică ca profesor de trompetă la Institutul din Osnabruck si Universitatea de Muzică din Hanovra. Desfășoară, în același timp, o intensă activitate artistică alături de jazz-artiști înalt apreciați pe plan internațional ca: Phil Woods, Albert Mangelsdorff, Ack van Rooyen, Bireli Lagrène, Randy Brecker, Hiram Bullock, Nils Wogram, Wolfgang Haffner, Nils Landgren, Trilok Gurtu, Nils Petter Molvaer, Florian Weber, WDR Big Band, HR Big Band, etc… Frederick Koster a concertat cu diverse ansambluri în țarile europene, africane si țările americii latine. Frederick Koster este deținătorul premiilor: “Cel mai bun solist” la Concursul Internațional „Jazz Hoeilaart” din Belgia (2006); „Neuer Deutscher Jazzpreis” (2009) pentru “Frederick Köster Quartett” și în plus Premiul Întâi ca solist; în 2009 a fost premiat de “ECHO JAZZ” pentru “ZEICHEN DER ZEIT” la categoria “Instrumentistul Anului”; în 2010 - a fost distins cu Jazzpreis WDR la categoria "Improvizație"; în 2013 - a fost distins cu Westfalen Jazzpreis.
Jonathan Ihlenfeld Cunado a câstigat întâiul său premiu după absolvirea Conservatorului din Amsterdam. În 2007 Jonathan și trupa sa au fost distinși cu Premiul Intâi la categoria “jazz-rock-fusion band” și cu Premiul I la categoria “Cel mai bun muzician al anului”, acordate de Asociația Muzicienilor de Rock & Pop din Germania.
Klaus Falschlunger - sitar Andreas Gilgenberg - bas clarinet Tobias Steinberger - percuție
Aparținând țării europene acești trei muzicieni, vă invită la o impresionantă călătorie sonoră spre noi orizonturi nelimitate. Programul cu denumirea “Sitar goes Jazz goes Flamenco! Ole ́!!!” explorează un spectru larg de preluate de la diverse culturi si genuri muzicale, in același timp ne indică existența unei viziuni originale artistice. De la primele contacte cu sitarul și lumea muzicii indiene, care au avut loc mai mult de 20 de ani în urmă, muzicianul austriac Klaus Falschlunger a devenit necontestat un iscusit expert al instrumentului său preferat, și un reprezentant de frunte al scenei indo-europene din Europa. Petrecând mai mulți ani in studierea Sitarului la New Delhi la nordul Indiei in orasul Varanasi, Klaus a continuat educația sa muzicală la Viena, cercetând limitele sale muzicale, precum și cele ale Sitarului. Prin muzica sa, Klaus se manifestă ca un artist ce tinde la o vizibilă tendință de a ocoli stereotipuri, proclamând existența unei viziuni proprii. Muzica lui include tradițiile hindustane din nord și carnatice din sudul Indiei, elemente de muzică clasică Europeană, jazz-ul, folk și rock sânt evidente în compozițiile sale create penrtu formațiile sale ca "INDIAN AIR", GANGA JAZZ Ensemble, AVANT-RAG- duo, formația EURASIA și în aranjamentele compuse pentru diverse formații și ansambluri cu care colaborează. Creativitatea sa profund emotională și talentul muzicianului sunt documentate in 11 CD-uri Solo sau realizate împreună cu muzicieni din India, Coreea, SUA și Europa. Muzica lui sună în numeroase concerte cântate în țările Europene și Asiatice, si în spectacole muzical - teatrale, unul dintre care este intitulat "India", debutând în 2008 la Festivalul Swarovski Crystal Worlds din Wattens (Austria) a fost prezentat mai mult de 1000 de ori in diferite țări. Andreas Gilgenberg, fiind passionat de improvizație și expresivitate, este un muzician care cu brio cântă cele mai diverse stiluri de muzică, de la cel clasic la folk, de la tango la avant-gard. Andreas este unul dintre membrii formațiilor: bras cvartetul Talking Horns, A touch Flamenco, UNO Jazz Band New Orleans, Pata Masters Orchester, BAP, Horns off Chaos, Köln Big Band, Saxofour, Tiroler Jazzorchester, Soul Cats, Mais Uma. În componența acestor formații a editat CD – uri, a produs înregistrări pentru Radio si programe TV, a participat la festivaluri din întreaga lume (Barcelona, Koln, Helsinki, Leverkusen, St Louis, Copenhaga, San Francisco, Kassel, Dakar ...) Tobias Steinberger cu brio a absolvit facultatea de jazz și muzică improvizată al Universității Mozarteum din Salzburg. A studiat technici interpretative la tobe orientale tradiționale, în special sirian Mizhar, Bendir turcesc, Riqq egiptean și Kanjira indiană. Tobias Steinberger a câștigat mai multe premii naționale, cum ar fi Premiului Mare la concursul “ Prima la Musica”. Concertează în componența proiectelor "Sferraina" și "Doe Blue Eyes", dar si cu formațiile" Următorul pas ", " Junge Philharmonie Wien" și " Ansamblul International al Academiei ”Modern " (IEMA).
Morten Schantz - pian, vocal Marius Neset - saxofon, vocal Daniel Heløy Davidsen - chitară, vocal Kristor Brødsgaard - contrabas, vocal Anton Eger - tobe, vocal
“Trupa revarsă tone de energie, dar se echilibrează cu o doză mare de lirism ... Este pur și simplu dincolo de limitele legilor fizice, cum cele cinci instrumente tradițional-jazzistice pot fi manevrate cu asemenea suverană măiestrie… “ Alexander Agrell, Sydsvenskan.
JazzKamikaze și-a proclamat existența și excelența din start. 2005 a fost anul formării și consacrării grupului în Danemarca, unde ei au câștigat “Premiu Young Jazz 2005” și Premiul “Young Nordic Jazz Comets”. Ei au fost ambasadorii oficiali a jazzului din Danemarca timp de 3 ani, au devenit cunoscuți prin 6 albume inregistrate în studio, mai mult de 300 concerte cântate pe 5 continente, și apariții la multe dintre cele mai importante festivaluri internaționale, cum ar fi North Sea Jazz Festival și Moldejazz, Kongsberg Jazzfestival, Bangkok Jazz Festival, Rochester Jazz Festival. Au participat, de asemenea, la ceremonia de deschidere a Carnavalului din Rio de Janeiro. Acești talentați muzicieni și-au exprimat ambițiile și credo-ul artistic identificându-se pe ei înșiși prin denumirea JazzKamikaze - etimologic termenul provine din limba japoneză, unde înseamnă "vânt puternic". Având aspirații de kamikaze, în aparițiile sale concertistice formatia creează de-a dreptul un taifun, printr-o muzică extrem de energică. Aceasta emană charismă de rock progresiv, emoții de stil indie, melodii pop simple, dar și complexe improvizații jazzistice, pulsul rigid al stilului metal, grandiozitatea canoanelor muzicii clasice... În încarnarea sa actuală echipajul soliștilor din JazzKamikaze zboară, trecând prin revoluțiile muzicale interioare de la art rock la jazz progresiv cu elmentele supersonice, evoluând ca un grup ce aspiră să revină la muzica de azi.
Liderul formatiei, Mortan Schantz, a fost nominalizat - pentru proiectele sale solo - la categoria “New Name of Year” din cadrul Jazz Grammy-ului danez, în 2006. Ca vocalist și pianist colaborează cu o varietate de artisti pop/ rock/ hip-hop, având apariții regulate la MTV, turnee dense, concerte live pentru milioane de telespectatori cu JazzKamikaze. În componența formației cântă personalități ca Marius Neset, pe care ziarul norvegian „Dagladet” l-a numit „cel mai talentat saxofonist norvegian după Jan Garbarek“; Daniel Heloy Davidsen - cunoscut pentru colaborările sale cu Czeslaw Spiewa (Polonia), actrița și cântăreața americană Selena Gomez și cântareața australiană Kylie Minogue. Numele muzicienilor din secția ritmică a formației - Kristor Brodsgaard și Anton Eger - apar pe numeroase albume ale artiștilor de renume din țările scandinave.
Grzegorz Karnas - vocal Miklós Lukács - țambal Michał Jaros - contrabas Sebastian Frankiewicz - tobe, percuție
“Karnas a îmbinat improvizațiile vocale și muzica lirică poloneză cu jazzul. O formație extraordinară! De-a dreptul o revelație! “- Christopher Giese, Jazzthetik (Germania)
Grzergorz Karnas - un artist vocal, compozitor, producător, directorul artistic al Concursului Internațional de Jazz Voicingers. Karnas și-a început cariera profesională câștigând în 1998 Premiul I -“Jazz Vocalist” - la Concursul Internațional de la Zamosc/Polonia. Alte distincții importante: Premiul I la Concursul Vocaliștilor de Jazz / Bruxelles, în 2006; Premiul I la concursul Crest Jazz Vocal din Franța, în 2007. Albumul “Karnas” editat de BMC Records ( Ungaria) a fost recunoscut de Jazz Gazeta drept Cel mai bun CD de jazz din Polonia anului 2012; în 2013 New York City Jazz Record a desemnat același CD drept “Albumul anului” la categoria jazz vocal.
“De obicei, vocaliștii sunt mai sensibili la tentațiile faimei decât instrumentiștii. Însă Karnas este preocupat numai de muzică, fapt evident în orice notă și în fiecare măsură interpretată de el. Nici urmă de manierism în atrăgătoarea sa voce; frazare perfectă, atunci când improvizează utilizând silabele onomatopeice ale scat-ului; inteligență și ironie când improvizează cântând rap. Însoțit de trio-ul său, Karnas generează o muzică fierbinte, în care fiecare frază emană bucuria jazzului. Piesele sunt întotdeauna pline de surprize și absolut imprevizibile. Ascultătorii sunt captivați prin ostinato-uri de trance și abstracția modală a compozițiilor, dezvoltate pe bază de teme melodice simple și frumoase.” (Robert Buczek / Jazz Forum)
Miklos Lukacs este unul dintre cei mai cunoscuți și multilaterali țamabaliști din Ungaria. Stilul lui de interpretare este inspirat de muzica clasică contemporană, folclorul maghiar și nu în ultimul rând, jazz. El a excelat în acest gen la nivel internațional, cântând alături de interpreți de renume mondial precum Charles Lloyd, Archie Shepp, Chris Potter, Steve Coleman, Herbie Mann, Uri Caine, Chico Freeman. De asemenea, a avut colaborări și pe scena clasică contemporană, prezentând lucrările lui Peter Eotvos compuse pentru țambal, a cântat solo în mai multe orchestre de renume (Orchestre de la Suisse Romande, BBC Symphony Orchestra, RAI Orchestra Simfonică Națională din Torino, Orchestra Filarmonicii din Varșovia, Orchestra Filarmonicii de Stat din Hamburg, Orchestra Simfonică ORF, etc). A concertat pe cele mai prestigioase scene ale lumii - Covent Garden, Royal Albert Hall, Centrul Barbican, Carnegie Hall, Concertgebouw din Amsterdam, operele din Lyon si Bordeaux; a participat la Yehudi Menuhin Festival, Festivalul “Warsaw Autumn”, “London Jazz Festival”, precum și la festivalurile de jazz din Ljubljana și Cork. Printre realizările sale se numără 37 СD-uri inregistrate în componența diferitor ansambluri clasice, folclorice și de jazz. A compus muzică pentru piese teatrale, orchestre de cameră, concerte pentru țambal și piese solo. Lukacs este deținătorul premiului Artisjus al Asociației Compozitorilor Maghiari (în anii 2000 și 2009), al Premiul de Arte și al Premiu AEGON.
Michal Jaros și Sebastian Frankiewicz sunt laureații al Festivalurilor “Jazz pe Odra” (Wroclaw, 1996), “Jazz Juniors” (Cracovia, 2002), “Bielska Zadymka Jazzowa” din Bielsko-Biala. Au câștigat premiile “Jazz Juniors” și “Individual Expression” la concursul “Jazz Standards” din Siedlce; premiul “Golden Crocus” la “Jelenia Gora jazz festival”.
Nik Bartsch (muzician, filosof, compozitor) a creat grupul Ronin care, în scurt timp, a fost proclamat drept “fenomen al scenei europene”. Activi din anul 2001, muzicienii au în discografie șase albume, ultimele trei fiind editate la reputata casă de discuri ECM Records. În 2011, The Wall Street Journal îi clasează pe locul doi într-un top al concertelor anului, înaintea unor artiști ca Bjork sau Radiohead, punctându-le astfel prestația live de exceptie. Ceea ce răzbate prin muzica Ronin e tocmai unitatea în gândire și în act a muzicienilor. Ea are ca bază pregnanta concepție filosofică a lui Nik Bärtsch asupra muzicii.
Nik Bartsch își asumă muzical ideea de ronin - un samurai lipsit de stapân, posesor însă al unei comori rare: libertatea. El este liber să cunoască lumea, sa-și caute adevărul și sensul vieții. Numele Ronin nu este doar o metafora pentru formație, aflată din punct de vedere artistic într-o perpetuă căutare. Nik comentează că băieții din trupă se simt uneori niște samurai liberi. “.... cântăm împreună această muzică pentru că vrem să o facem. Nu slujim pe nimeni, exceptând muzica insăsi. În Ronin, toti muzicienii mențin viu spiritul / ideea de a face în viață ceea ce iți place – cu respect, răspundere, integritate – și toate consecințele acestora și cu asumarea răspunderii pentru toate acțiunile personale. Deci suntem Ronini poetici, cu constiința demnitații căii pe care mergem. Radicali politicoși, cu o serioasă doză de autoironie și cu dorința de a munci.”
Creațiile trupei imbină elemente de jazz, funk, muzică erudit contemporană, fundaluri sonore ale ritualurilor japoneze. Sinteza exotică a diferitelor genuri, unite de credo-ul artistic - ascetism și extaz -, constituie textura organică a muzicii grupului Ronin, marcând și un stil nou de jazz cameral, creat de Nik Bartsch - RITUAL GROOVE MUSIC. În muzica Ronin, pe care liderul formației a numit-o paradoxal “zen-funk”, muzicienii, folosind diverse instrumente, urmează aceleași viziuni estetice, creând un efect maxim prin mijloace minime.
“Am inventat combinația Zen Funk ca pe un fel de ghicitoare-paradox, ironică și plină de energie. Am nevoie de energiile spirituale din Zen și Funk ca să supraviețuiesc: Ritm si rezonanța” - spune Nik.
O definiție pronunțată în interviul acordat de Nik Bartsch lui Cătălin Toader: „Închipuie-ți niste haiku-uri foarte lungi”. Frazele tăiate magistral, idei amestecate într-un sens comun, linia verticală, stările variate pe care le creează, libertatea de percepție…
Nik Bartsch: Haiku-urile lungi sunt un paradox, exact ca și muzica noastră… îmi place foarte mult definiția ta fiindcă e greșită într-un mod extrem de precis. În muzica noastră, experimentăm diverse combinații paradoxale... ritmul are funcția de melodie pentru ureche: urmezi forma și dramaturgia prin intermediul ritmurilor si al interconexiunilor acestora, prin suprapuneri și cicluri.
BĂLȚI26 SEPTEMBRIE, ORA 18:00PALATUL MUNICIPAL DE CULTURĂ
Alexander Olhovici - clarinet Andrei Demcenco - trompetă Dmitrii Șeremet - banjo Alexander Kneazev - trombon Igor Donoi - tuba
Formația „Liberty” se manifestă prin Dixieland considerat primul stil de jazz orchestral timpuriu, bazat pe muzica de fanfară, marșuri, ragtime și blues. Dezvoltat în anii 20 ai secolului precedent, a devenit clasic, a fost și este în continuare ca un reper important în creativitatea mai multor generații. Formația promovează stilul respectiv nu numai pe scena locală, ci și pe scenele țărilor vecine, participând la festivaluri din Odessa, Iujne, Poltava, Yalta, Chișinău.
TIRASPOL28 SEPTEMBRIE, ORA 17:00PALATUL CULTURII
Liberty(Tiraspol)
JAZZKAMIKAZE(Danemarca, Norvegia, Sudedia)
EXPOZIȚIEVASILE BOTNARU
Va armoniza atmosfera festivalului expoziția de lucrări grafice a lui Vasile Botharu - jurnalist, directorul biroului „Europa Liberă” la Chișinău. Expoziția intitulată „Reverberații” cuprinde tablouri grafice pictate în culori calde a vinurilor Moldovei.
„Indrăznețe, amuzante și extrem de incitante! Ce mai poți cere unor muzicieni extrem de talentați?! Asta e Netnakisum – sunt virtuoase, admirabile!” (Züricher Oberländer/CH) Originare din regiunea Styria din sud-estul Austriei, aceste trei domnișoare au alcătuit un stil propriu, au materializat cu înflăcărare și eleganță compoziții inedite. Concertele susținute de Netnakisum e ca o declarație de dragoste față de muzică. Netnakisum înglobează o gamă largă de referințe muzicale: de la folclorul balcanic până la folclorul din zona masivului Dachstein, de asemnea remarcăm și elemente de jazz, hard rock și yodel-ul tirolez, Deep Purple, Ravel. Datorită profesionalismului și umorului rafinat, și-au creat treptat o imagine de invidiat nu numai în Europa. Au susținut concerte în: Austria, Germania, Elveția, Irlanda, Anglia, Italia, Portugalia, Spania, Malta, Grecia, Algeria, Croația, Republica Cehă, China, Olanda și Statele Unite.
Janusz Wojtarowicz, Pawel Baranek, Marcin Galazyn - acordeon
Istoria Motion Trio a luat naștere în anul 1996. Ansamblu înființat de către Janusz Wojtarowicz - liderul și autorul majorității pieselor din repertoriul grupului. Sunt artiști de talie mondială care explorează acordeonul până la maximum, transformând concertele sale în adevărate spectacole muzical-dramatice, cu tentă de melancolie și emoții puternice. MOTION TRIO a obținut mai multe premii prestigioase, printre care: Grand Prix la al IV-a Concurs Internațional Krzysztof Penderecki în anul 2000, Deutsche Shallplatten Kritik, Grand Prix în cadrul concursului muzical polonez, Cel mai bun album al anului 2000, Cel mai bun debut al anului (anul 2000, Jazzi Magazine), „Gus Viseur” în categoria ”Descoperire muzicală” (anul 2005, Franța), în 2009 „Cobalt Muse” - Premiul Fundației "Different Tones" pentru contribuția la dezvoltarea artei, în 2011 distincția „Honoris Gratia” - merit special al orașului Cracovia. Janusz Wojtarowicz, alături de MOTION TRIO a patronat ateliere de creație în cadrul Academiei Regale de Muzică din Londra, în cadrul Universității din Chicago, de asemenea și la Conservatorul Național din Paris. Formația a editat 9 CD-uri. A înregistrat și pentru posturile TV: Arte, ZDF, WDR, France 3, Mezzo, TVP, TVP Kultura; A susținut concerte pe cele mai prestigioase scene ale lumii: Carnegie Hall (New York), Konzerthaus (Viena), Barbican Centre (Londra), La Folle Journee (Nantes), Comédie-Française (Paris); MOTION TRIO a colaborat și cu Michael Nyman Band, Bobby McFerrin, Krzesimir Dębski, Trilok Gurtu, Michał Urbaniak, WDR Rundfunkorchester Köln, Deutsches Filmorchester Babelsberg, Sinfoniett Riga, Rio de Janeiro Orquestra do Teatro Municipal, Orchestra Camerala „Aukso”, Orchestra Filarmonica din Lodz, ansamblul „Kontraste” (Nurnberg)…
Acest trio înființat în urmă cu șapte ani a reușit să creeze un sunet armonios, cu trăsături specifice limbajului artistic propriu. Piesele lor interpretate de vocile excepționale al membrilor formației îmbină peisaje sonore cu tehnica instrumentală plină de surprize. Fiecare compoziție alcătuita în baza unui ritm impetuos, combinat cu linii melodice de jazz sau art-rock contemporan, devine o perfecta operă de artă modernă. Muzicieni au susținut peste 250 de concerte în Europa și Asia, în țări precum: Elveția, Germania, Austria, Spania, Franța, Italia, Suedia, Malaezia, Indonezia, China și Coreea. Și-au câștigat mii de admiratori în lumea întreagă. Grupul a editat patru CD-uri la casele de discuri independente din Elveția, și la Sony Music în Germania. Grație sensibilității lor artistice, au colaborat cu artiști de renume așa ca Pipilotti Rist, Diana Scheunemann, colectivul „Zweihundfilm.” În 2011 Stefan Rusconi, pentru albumul „It's a Sonic Life”, a fost decorat la concursul elvețian „ECHO” în categoria „Cel mai bun Instrumentalist – Pian”. În colaborare cu grupul cineaștilor Winterthurer, Rusconi a lansat un video clip „One Up Down Left Right”. Acest videoclip a fost prezentat în cadrul a numeroase festivaluri de film și a câștigat Premiul publicului, precum și un Premiu special al Juriului la Festivalul de Film Solothurner 2010. Clipul „The Destroyed Room” a luat un Premiu al Juriului la festivalul de film Solothurner 2011. Ultimul clip „Alice in the sky” a fost distins ca „Cel mai bun clip video Elvețian” la festivalul Solothurner în 2013.
Richard Galliano - acordeon, bandoneon Paolo Fresu - trompeta, flugelhorn Jan Lundgren - pian
Un trio format din giganții jazzului contemporan. Sunt muzicieni care găsesc cu ușurință un echilibru jucăuș între temperament și eleganță. Richard Galliano e unul dintre cei mai notorii artiști ai jazzului modern. A cucerit admirația milioanelor de oameni din întreaga lumea. La fel ca marele său prieten, fondatorul stilului „Tango Nuevo” - Astor Piazzolla, Galliano a îmbogățit istoria muzicii cu stilul „New Musette” e ca un fel de replică franceză la tangoul argentinian. Creatorul stilului se autodefinește drept un simplu muzician. Refuză să se limiteze la anumite genuri sau stilistici muzicale. În muzica sa, elementul național se îmbină cu o iscusință tehnică extraordinară, iar interesul pentru trecut - cu tendința de a crea ceva nou. În palmaresul acestui muzician se înscriu sute de mii de discuri vândute în întreaga lume. A obținut premii prestigioase: Primul premiu "World Cup", obținut doi ani la rând la concursul acordeoniștilor (în 1966 în Spania, și 1967 în Franța), Premiul Președintelui De Gaulle în 1968, Marele Premiu pentru Disc al Academiei Charles Cros, premiul Django d'Or și premiul Django Reinhardt al Academiei de Jazz, premiul Boris Vian al Academiei de Jazz, precum și premiul „Best International Album” (Muzică Jazz), nemaivorbind de premiile anuale din 1993, 1996, 1997 la nominalizările „Cel mai bun muzician al anului” și „Cel mai bun album al anului” și Premiului SACEM pentru activitatea pedagogică. In 2004 - statul francez i-a acordat Ordinul Național al Legiunii de Onoare cu titlul de „Cavaler al Ordinului Artelor și Literaturii ”, în 2009 a primit Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Ofițer, în 2011 - titlul de Comandant al Ordinului în Artă și Literatură. Galliano are un talent multilateral, ilustrat și prin nume mari de cântareți și muzicieni cu care a lucrat: Barbara, Serge Reggiani, Charles Aznavour, Juliette Greco și Claude Nougaro; muzicieni de jazz - Joe Zawinul, Charlie Haden, Al Foster, Michel Portal, Eddy Louiss, Aldo Romano, Didier Lockwood, Michel Petrucciani, Jan Garbarek, Trilok Gurtu, Philip Catherine, Bobby Mc Ferrin - cu toții sunt o legendă. Paolo Fresu a înregistrat mai mult de 160 de CD-uri, dintre care 20 personale. Celelalte albume au fost create în multiple colaborări internaționale. A muncit ca jurnalist pentru diverse reviste de muzică, a moderat emisiuni pentru RAI, a scris muzică pentru teatru, cinema, radio și programe TV naționale și internaționale . Grație talentului inedit și datorită realizărilor sale discografice, Fresu, încă de la bun început, deținea mereu locurile de frunte în topurile mai multor posturi de Radio și în cadrul Revistelor de Jazz. În lista sa triumfală se înscriu: 1984 - Premiul italian „Tânăr Talent” al Jurnalului Musica Jazz, și Premiul Radio Uno jazz al Radio și televiziunei Italiane (RAI), 1985 - Premiul „Radiocorriere TV”, și Premiul „Città di Alassio”, 1990 - Premiile în trei nominații „Cel mai bun muzician italian”, „Cel mai bun grup” (Paolo Fresu Quintet) și „Cel mai bun album” pentru CD „Live in Montpellier” a Jurnalului Musica Jazz, 1991 - Premiul de Excelență în activitatea artistică al Președintelui Consiliului regional din Sardinia, 1995 – „Bobby Jasper Prix” al Academiei de Jazz franceze, și Premiul Concursului „Golfo degli Angeli” din Cagliari, premiul „Choc” al Revistei franceze Jazzman pentru albumul „Night on the City“ , 1996 - Premiul francez „Django d'Or” în nominația „Cel mai bun muzician european”, „Cetățeanul de onore” al orașului Ozieri și Premiul Accademiei de Muzică W.A. Mozart din Taranto. 2000 - Premiul „Arrigo Polillo” al Jurnalului Muzica Jazz în nominația „Cel mai bun album” pentru CD-ul „Shades of Chet”, Premiul „Choc” pentru Cd-ul „Mélos” (Franța), și Titlul „Cetățean de onoare” al orașului Nuoro (Italia), 2001 - Premiul „Django d'Or” al Academiei franceze în nominația „Cel mai bun muzician”, 2002 - Premiul „Django d'Or” al Academiei de jazz italiene în nominația „Cel mai bun muzician”, Premiul „Roma c'è”, 2003 - Premiul în domeniul artei contemporane „Banari Arte”, titlul „Cetățean de onoare” al orașului Junas (Franța), 2003 - Nominalizat pentru Panglica de Argint pentru muzica din filmul „Il Piu' Crudele Dei Giorni”, 2004 – Premiul Panglica de Argint pentru muzica din filmul „The Island”, 2005 - Premiu „Porto Rotondo”, nominalizat la „Grammy Latino” în Santa Monica (California), Premiu și titlul de „Doctor Onorific” al orașului Mamoiada, 2007 - Premiul „Blue Note” la Milano, Premiul Panglica de Argint la Castelsardo, Premiul Italian de Jazz „Luca Flores” nominalizare „Cel mai bun artist”, 2008 - Premiu Italian de Jazz „Luca Flores”, nominalizare „Cel mai bun Album” pentru CD-ul „Stanley Music”, 2013 - Titlu onorific de Magistru al Universității din Milano-Bicocca pentru realizările în artă și promovarea culturii. Jan Lundgren face parte dintr-o tradiție lungă de remarcabili pianiști inovatori din Suedia, cum ar fi Jan Johansson, Bobo Stenson și Esbjörn Svensson. Versatilitatea, curiozitatea și cunoștințele impresionante în jazz, l-au facut pe Landgren unul dintre cei mai respectuoși pianiști contemporani. Actualmente este unul dintre cei mai interesanți jazz-pianiști pe scena mondială. Abilitățile sale de a integra într-un ansamblu diferite curente muzicale sunt fascinante și unicale în sine. Muzica clasică contemporană, inepuizabila tradiție folklorică nordică, sau pulsarea muzicii afro-americane sunt adânc înrădăcinate în jazz: Lundgren conduce ascultătorul într-o călătorie a revelațiilor - uneori relaxante, uneori extrem de revigurante, dar întotdeauna prin intermediul sunetelor foarte individualizate. După absolvirea Colegiului Muzical din Malmo, Lundgren a căpătat reputația de muzician inedit, afirmându-se cu succes în 1994 prin albumul său de debut „Concluzii”. Cu trioul a înregistrat șapte albume care au avut un mare succes. Albumul „Standartele suedeze”, editat în 1997 a devenit un bestseller, câștigând un Disc de Aur în Suedia. Albumul „Peisaje” (2003) în care muzica folclorică suedeză este mixată cu libertatea jazz-ului, a devenit popular în scurt timp. Jan Lundgren a fost distins cu o serie întreagă de premii: premiile Grammy în Suedia în anii 1995, 1997 și 2008; premiile suedeze „Django d'Or” în 1998, 2001 și 2002 .
Lorenzo Paesani - pian Niccolo Faraci - contrabas Francesco Miccolis - tobe
Niccolo Faraci este un contrabasist și compozitor bine-cunoscut în Italia. Compune și înregistrează muzică cu prietenii săi, printre care se pot menționa nume ale jazului internațional precum: Michel Godard, Achille Succi, Lorenzo Paesani, Dario Congedo, Luca Aquino, Massimo MANZI, Andrea Esperti, Francesco D'Auria, Marco Bianchi, Maurizio Aliffi, Ferdinando Farao, Attila Faravelli, Michele Benvenuti... A concertat în Germania, Belgia, Elveția, Italia, Muntenegru, China, Iordania participând la jazz festivaluri ca Montreux, Pescara jazz, Chieti tradițional jazz festival, Jazz Petrovac, AMR and CHORUS, Blue Note, Siena jazz... Din anii 90, muzicianul și-a arătat interesul față de experimentele muzicale. Experiența acumulată de-a lungul activității sale profesionale l-a îndrumat spre căutarea unui limbaj personal în muzica improvizatorică. Preocupat de crearea proiectului dedicat jazz-ului European, Niccolo Faraci crează compoziții în care evită existența rădăcinilor afro-americane jazz-istice. Scopul său este investigarea modalității improvizatorice ale canoanelor "europene", dar totuși el rămâne în sfera jazz-ului modern sau a jazz-rock-ului. Fiind interest de viitorul omenirii, de Pământ și univers, Niccolo Faraci și-a transformat visele în compoziții muzicale reprezentate în ultimul album „Tokyo 2674”: reprezintă o călătorie imaginară într-o realitate paralelă. Albumul a fost lansat în 2012 de Enrico Blumer Label (Italia). Fiind adept al literaturii științifico-fantastice, Niccolo Faraci a formulat ideea și misiunea acestui CD: “Să fii un simplu cercetător în domeniul armoniei între minte și spirit.”
Eric Longsworth - violoncel Cherif Soumano - kora Jean Luc Di fraya - voce, percuție
Eric Longsworth este un compozitor și violoncelist American. A descoperit lumea jazz-ului alături de profesorul său David Baker, în timpul anilor de studiu la Universitatea din Indiana. Din 1982 a evaluat în cadrul a mai multor orchestre din Statele Unite: Houston Ballet Orchestra, Orchestra de Camera din Texas, Houston Pops Orchestra, Orchestra Simfonică din Houston. În 1986/1987 participă la atelierele lui Dave Holland, Dave Liebman, John Abercrombie și Steve Coleman. Aici descoperă ambianța improvizației și ia decizia de a se îndrepta spre orizonturi noi. În 2002 Longsworth s-a mutat în Franța, unde a participat la numeroase festivaluri, cântând cu Daniel Mille, Pierre Tanguay, Sylvain Luc, Michel Portal, Xavier Garcia... Între 2007/2010 a susținut mai mult de 150 de spectacole în turneele prin Europa și America Latină. Eric Longsworth și Cherif Soumano s-au întâlnit în 2010 la Festivalul „Rochefort en Accords” din Franța. Directorul festivalului le-a sugerat ideea de a cânta în duet la deschiderea festivalului. Acest concert a pus bazele unei noi formații. Împreună cu percuționistul și vocalistul Jean-Luc Di Fraya, muzicienii originari din diverse culturi au format World Kora Trio. Culorile muzicii africane întruchipate de instrumentul Kora și vocea cerească a percuționistului Jean Luc Di Fraya unite în compozițiile violoncelistului Eric Longsworth, au ridicat acești muzicieni la un nivel mondial. Dialogul lor jucăuș și dinamic cu brio ilustrează faptul că muzica, fără îndoială, e un limbaj universal care sfidează orice granițe. Stilul muzical al lui Cherif este influențat de muzica tradițională din Mali, în care Kora istoric este un instrument - cheie. În afară de muzica folclorică, Cherif cânta la kora rock, reggae și jazz. Anume în jazz își potolește interesul personal față de diverse culturi muzicale, găsind o amprentă pentru expresivitatea sa spirituală și o priză minunată pentru abilitățile sale improvizatorice. Este bine apreciat pentru versatilitatea și originalitatea sa. Jean-Luc extinde paleta de sunete ale acestui trio neobișnuit. Are o voce extraordinară care contrabalansează atacul percutant al Korei și se împletește cu sunetele melodioase ale violoncelului în compozițiile lui Eric Longsworth. Muzica lor e o ofertă muzicală rară - World muzic în cel mai direct sens. Nu e de mirare că în realitatea socială și politică actuală, proiectele de acest gen, ajung la inimile oamenilor. Anume așa și se numește ultimul album al grupului editat în 2012 „Korazon”, în care muzicienii își afirmă gândurile adresate omenirei.
Joscho Stephan - chitară Günter Stephan - chitară Volker Kamp - contrabas
Joscho Stephan e un interpret, ale cărui posibilități tehnice par să nu aibă limite. Fiecare apariție concertistică a lui Joscho lasă publicul vrăjit. În jazz și anume în Gypsy Swing, și-a găsit vehiculul perfect pentru expresiile sale muzicale. Nici un alt chitarist, decât Joscho Stephan, nu cântă cu atâta măiestrie Gypsy Swing modern. Oferă un sunet autentic, armonie plină de rafinament, simț ritmic, o tehnică impecabilă și uimitoare. Stephan și-a câștigat o reputație remarcabilă pe scena internațională, cântând cu propriile sale ansambluri (trio sau cvintet) la numeroase festivaluri importante din Europa și America. A evaluat pe scene ca: Lincoln Center din New York și legendarul jazz club: Birdland în capitala muzicii din America, Nashville. A lansat deja 7 CD-uri și un DVD cu variații originale jazzistice și interpretări moderne în stilul Gypsy Swing. Aceste albume îl afișează ca pe un artist unic și un solist fantastic cu o dinamică explozivă, nuanțe subtile și frazeologii surprinzătoare. Talentul lui Joscho Stephan a fost bine apreciat și-n presă, chiar imediat după apariția albumului său de debut „Swinging Strings”. În 2000, revista americană „Guitar Player” a oferit acestui album titlul de CD-ul lunii iulie. În 2004 renumitul „Acoustic Guitar Magazine” l-a numit pe Joscho Stephan - inovator original al genului și reprezentant al viitoarei tradiții Gypsy jazz. Ca nimeni altul, Joscho înțelege definirea și evoluția constantă a tradiției Gypsy Swing, adaptarea acesteia la modernitate prin fuziunea сu mai multe genuri muzicale cum ar fi: muzica latină, clasică, jazz.
Festivalul se va încheia cu-n „Omagiu Mariei Tănase”, celebrând 100 de ani de la nașterea marii cântărețe. Născută pe 25 septembrie 1913 în București, a devenit o legendară personalitate a muzicii populare românești, a cărei amintire este păstrată la loc de cinste, în inimile celor care au apreciat-o. Se spune că Franța a avut-o pe Edith Piaf, iar România pe Maria Tănase. A trăit, a iubit și a murit în cântecele sale, și-a lăsat o moștenire prețioasă atât de dragă sufletului românesc. Testamentul inimii sale ni l-a transmis printr-un repertoriu vast alcătuit din aproape 400 de cântece din toate regiunile României.
Ksenia Nikora - voce Serghei Bilcenco - chitară, pian Victor Velk - chitară Gheorghe Postoroncă - chitară-bass, contrabas Gari Tverdohleb - tobe, percuție
Electro-acustic band NIKORASON'g – inițiat în anul 2005 de către un tandem creativ - Ksenia Nikora și Serghei Bilchenko. Profesionalismul și creativitatea lor artistică evedențiază prin programele create în diverse stiluri și genuri muzicale: Rhythm & Blues, Soul, Smooth Jazz, Latino. Fiind în căutarea unui mod (limbaj) propriu de exprimare artistică, formația experimentează în permanență, lărgindu-și repertoriul și afirmându-se în viața culturală a Moldovei. Concertele formației sunt atractive, originale, interesante din punct de vedere profesional, dar și emoțional. Actualmente expresivitatea și talentul interpreților evoluează spre experiment, ce combina genuri ale muzicii electronice cu diversitatea curentelor jazzistice.
Alexander Olhovici - clarinet Andrei Demcenco - trompetă Dmitrii Șeremet - valtornă Alexander Kneazev - trombon Igor Donoi - tuba
Formația „Liberty” se manifestă prin Dixieland considerat primul stil de jazz orchestral timpuriu, bazat pe muzica de fanfară, marșuri, ragtime și blues. Dezvoltat în anii 20 ai secolului precedent, a devenit clasic, a fost și este în continuare ca un reper important în creativitatea mai multor generații. Formația promovează stilul respectiv nu numai pe scena locală, ci și pe scenele țărilor vecine, participând la festivaluri din Odessa, Iujne, Poltava, Yalta, Chișinău.
EXPOZIȚIE
Vasile Botnaru
În timpul festivalului, spectatorii vor putea admira expoziția de lucrări grafice a lui Vasile Botnaru - jurnalist, directorul biroului de la Chișinău al postului de radio„Europa Liberă“. Expoziția sub genericul „Oenograme autumnale de Vasileb” cuprinde tablouri grafice în manieră jazzistică, create din culorile vinurilor Moldovei.
Jubiliar și inițiator al festivalului cu prieteni și amici din Univox, Concertino, Alex Calancea band, Geta Burlacu, Zdob și Zdub, Dumitru Sergeev & Nikorason`g, Transbalkanica
Mario Forte - vioară Antoni Donchev - pian Georg Breinschmid - contrabas
Georg Breinschmid este unul dintre cei mai renumiți muzicieni de jazz de origine austriacă pe arena internațională. În 2012 a fost nominalizat la Premiul Amadeus Music, categoria Jazz/World/Blues. Breinschmid a studiat basul clasic la Universitatea de la Vienna. El a evoluat în proiecte de muzică camerală ca Amadeus-Ensemble, Ensemble Kontrapunkte, Die Reihe și a cântat în Orchestra Lower Austrian Tonkuenstler și Orchestra Filarmonicii Vieneze. În scurt timp, Breinschmid a luat decizia de a refuza la cariera sa de instrumentalist de orchestră clasică, dedicându-se în întregime jazzului. În 1999 a devenit muzician de jazz independent, impunându-se drept unul dintre cei mai virtuoși și versatili basiști pe scena internațională de jazz. Georg a colaborat cu Archie Shepp, Charlie Mariano, Kenny Drew Jr., Biréli Lagrène, Wolfgang Muthspiel, Vienna Art Orchestra, Triology, Megablast. Începând cu anul 2005 Georg Breinschmid s-a impus printr-o manieră deosebită în calitate de compozitor. Compozițiile sale sunt interpretate și de alte grupuri, cum ar fi Ensemble Amarcord Wien, duetul „Bach & Bosnisch” și de ansamblul „Bass Instinct”. Producția sa din 2002, „Mauve” a câștigat Premiul „Hans Koller” în categoria CD-ul Anului, iar în anul următor, la aceeași competiție, Breinschmid a fost desemnat drept câștigător în categoria „Debutul anului”. Pe lângă premiile menționate mai sus, colecția sa de glorie include nominalizările la „Muzicianul Anului“ în 2007 și 2009, iar cu trio-ul lui Christian Muthspiel la categoria „CD-ul anului“ (pentru „Against The Wind – The Music of Pirchner & Pepl”).
Numele lui Antoni Donchev în ultimii 20 de ani a fost conectat cu toate premiile importante de jazz din Bulgaria. Steaua lui a apărut pe orizontul muzical atunci cand sa fondat formația de jazz "Acoustic Version", care din start a cîștigat Marele Premiu la Concursul de Jazz în Belgia în 1985. Un an mai târziu "Acoustic Version" a cîștigat Marele Premiu al Juriului Federația Internațională de Jazz. Alături de activități cu "Acoustic Version", Antoni Donchev a realizat o serie de alte proiecte cu muzicieni din Europa și Statele Unite ale Americii (Kenny Wheeler, George Garzone, Tomasz Stanko, Tommy Smith, Glen Moore, Vladimir Tarasov, Andy Scofeild, Petras Vysniauskas, Reiner Winterschladen , Eric Vloeimans, Lars Danielson, Zoltan Lantos, NDR Big Band.) A compus muzică pentru cinema și teatru, a înregistrat împreună cu Orchestra Simfonică al Radioului Național al Bulgariei, a înregistrat CD-uri editate la BMG, Sony Music, Polysound, Kukermusic, Balkantone. În colaborarea cu regizorul Teddy Moscov a compus muzica pentru piese teatrale "Songs Swan" pentru Schauspielhaus din Dusseldorf, "Macbu" pentru Teatrul din Bremer, "Home No13", " Blue in blue " și "Cyrano" la Teatrul Thalia din Hamburg.
Viorist și compositor Mario Forte a început să studieze vioara de la vârsta de cinci ani, la conservatorul din Nimes, Perpignan și Montpellier. Întâlnirea lui cu Didier Lockwood la încurajat pe Mario să studieze jazzul. Dupa ce el cu brio a absolvit Conservatorul Hector Berlioz din Paris, unde a studiat jazzul și muzica improvizată. În 2010 Mario Forte compune și editează primul său album “Walkin’ Tribute” cu orchestra simfonica și faimousul trombonist Glenn Ferris. La concursul international AES din Munich compoziția lui “Time Signature” a fost onorată de Premiul Mare. În ultimii zece ani, Mario intens concertează în componența formațiilor EARTH, WIND & FIRE, E.S.T trio sau cu proiectul său de muzică arabo-andaluziană Gnawas. A compus muzica pentru 3 filme franceze “Dimanche” și “Colin Maillard” de Aurore CLAVERIE și «Sale de idées MES” de către Clarence de MAGNEVAL. Din 2011 Mario Forte este profesor la departamentele de jazz și clasa de ansamblu de la Colegiul de Muzică din Lausanne - Elveția.
Un band super fierbinte! SQUEEZEBAND, cu componența sa specială și diversitatea stilurilor abordate (de la jazz până la hip-hop) te face să pătrunzi într-o lume muzicală inedită. Autorul proiectului Reto Weber, timp de 25 de ani este bine cunoscut pe scena mondială grație celebrului său band Percussion Orchestra și colaborărilor cu renumiți muzicieni de jazz. Aparținând elitei toboșarilor europeni, Reto Weber a format un grup de prima clasă, astfel aducând proiectului său „Squeezeband” un mare succes și renume mondial. După două CD-uri, numeroase concerte, festivaluri și turnee în Europa, Africa și America de Sud, Reto Weber a ridicat proiectul la un nivel internațional.
Poliinstrumentist, compozitor și producător Chico Freeman, mereu găsește noi căi de a promova moștenirea și tradiția muzicii jazz. Născut într-o familie de muzicieni, tatăl lui este legendarul saxofonist Von Freeman, unchii lui chitaristul George Freeman și percuționistul Bruz Freeman, bunicul lui George Freeman Sr. a fost pianist și un prieten apropiat al lui Louis Armstrong, bunica lui a fost cântăreață. Cariera profesională al lui Chico Freeman a fost marcată de așa victorii ca: New York Jazz Award - câștigând premiile ca „Cel mai bun solist” și „Cel mai bun saxofonist”, Stereo Review Record of The Year – Cel mai Bun Album al Anului „The Outside Within”, Bicentennial Exhibition Award - History of Black Music in Los Angeles, Avlaia Music Magazine - Cultural Award. Chico a înregistrat mai mult de 30 CD ca lider a diferitor ansambluri: The Young Lions, Roots band, Brainstorm; ca un invitat special a cîntat la mai mult de 40 CD-uri editate în SUA și Europa.
Dany Martinez uimește prin diversitatea genurilor cărora se dedică: cântă „latino" cu Ganzalo Rubalcaba, Pibo Marquez sau Julio Barreto, jazz cu Ravi Coltrane și Bob Mintzer, muzică pop cu Rolf Stahlhofen sau Lou Bega, și rap cu Shaggy. A cântat la cele mai renumite festivaluri europene, și a participat la înregistrările mai multor albume nominalizate la premiile Grammy.
Michel Alibo este unul dintre cei mai desăvârșiți și influenți muzicieni de jazz și muzică World. El este un basist-exemplu pentru orice subcategorii și stiluri a muzicii - Latin, Caribbean, African și fusion forme, subgenuri ca beguine, reggae, zouk, soukos, groka și multe altele. Michel este cunoscut ca unul dintre fondatorii vestitei trupei Sixun. Acompaniamentul său hipnotic este auzit pe numeroase înregistrări și scene ale lumii. Recunoscut ca inovator și virtuoz, el este incredibil de solicitat în prezent, împărțind programul său între band-urile lui Karim Ziad, Nguyen Le, Mario Canonge și Afro-Carribean-Latin-World Project Sakesho.
Nino G crează simfoniile sale ritmice, care pot să cucerească admirația oricui. Deja la 14 ani a ocupat un loc de excelență pe scena elvețiană și continuă să cucerească publicul cu talentul său, căpătând recunoașterea mondială, ca un redutabil „beatboxer" binecunoscut de pe postul MTV.
„Soweto Entsha, o a-cappella grup, care a ajuns la audiența globală după participarea la ceremonia de deschidere a Cupei Mondiale. Se distinge de alte grupuri muzicale africane, care în ultimii ani au luat cu asalt arena internațională, prin faptul că aceștia în arta lor în mod liber combină elemente pop vestice tradiționale al vocalului masculin, pentru a face un set divers, care se bazează pe vibrația anilor 1950, doo-Wop, prezentarea grupurilor soul din 1960, precum și tendințele mai moderne R&B, cu invocarea spiritului exhilarant al culturii tribale. ”Spectacolul lor este pur și simplu splendid. Mesajul muzical este livrat cu o sinceritate totală, o adâncime de ton cald, suflet și spiritualitate. ” Fiona Shepherd, Music Review, 10/8/2011 Istoria acestor oameni arată ca o poveste, chiar dacă este realitate pură. Cu mai puțin de 4 ani în urmă, concertau pe străzile localității, neavând o altă perspectivă. Unicul lor antidot de la sărăcie, șomaj, violență, delicvență și plictiseală consta în faptul de a cânta. Din copilărie, în fiecare duminică, vocile lor unite sărbătoreau Evanghelia pe care au ascultat-o și cântat-o în corul școlii și la biserică. Într-o bună zi, din iulie 2008, soarta le-a oferit pe neașteptate o mână de ajutor. Este vorba despre producător francez, suficient de curios pentru a abandona centrul orașului Johannesburg (unde a venit să organizeze viitorul tur African Footprint în Franța), cu scopul de a descoperi o altă realitate a Africii de Sud. S-a oprit la un restaurant mic unde grupul a evaluat în fața lui fără nici un alt instrument decât corzile lor vocale. Au cântat un „Bine ați venit la Soweto”, în schimbul unui mic bacșiș. Cei patru prieteni nici nu au înțeles că în acea clipă au tras biletul norocos spre un vis dincolo de orice așteptare. Într-adevăr, tinerii prezentau pentru producătorul Nicolas Ferru exact ceea ce căuta el pentru turul African Footprint la Paris. Turneul francez a avut loc trei luni mai târziu, luni de muncă intensivă care, în final, a dat naștere formației „Entsha Soweto”. Din fericire, visul lor s-a materializat cu succes. CD-ul de debut a fost realizat în Franța, au susținut și o serie de concerte în mai multe țări europene.
Javier Girotto - saxofon, soprano & bariton, flaut Alessandro Gwis - pian Michele Rabbia - percuție Marco Siniscalco - contrabas
Saxofonistul și compozitorul Javier Girotto este în Top-ul Jazz-ului European timp de mulți ani. Girotto s-a născut în Argentina, a absolvit Boston's Berklee Music College cu distincția „magna cum laude" în 1990. S-a dedicat jazzului de la vârsta de 25 de ani. În 1994 a plecat în Italia, unde a fondat formația „Aires Tango", care s-a bucurat din start de un mare succes. Un mix fermecător al jazz-band-ului cu un colectiv de muzică camerală, crează un ansamblu strălucit ce explorează gestica folclorică, sentimentul tangoului, improvizațiile descătușate și sunetele neo-clasice. Fiind gânditori, exuberanți, extatici, muzicanții desfășoară în fața noastră un vast spectru de culori și dispoziții, evoluând cu complexitatea unei orchestre în miniatură. Aires Tango ne oferă o muzică originală, construind „noi poduri între jazz și tango”, utilizând improvizația liberă și neo-clasică, melancolia și eleganța în acest univers muzical care vorbește atât sufletului, cât și intelectului. Discografia lui Jiroto cuprinde 35 de albume înregistrate cu grupurile sale: Aires Tango, Duo cu Luciano Biondini, Atem Sax Cvartet, Girotto Javier & Six Sax, Vertere Quartet string quartet, sau cu Orchestre Simfonice. Ca un siderman a înregistrat 83 de CD-uri cu alte orchestre și muzicieni ca Enrico Rava, Chet Baker, Gerry Mulligan, Roberto Gatto, Randy Brecker, Gary Burton, Kenny Wheeler, Avishai Cohen, Paolo Fresu, Alexander Balanescu, Aldo Romano, Louis Sclavis, Michel Godard, Mercedes Sosa; sau cu orchestre ca WDR Big Band Koln Germania, Concertgebouw Jazz Orchestra Amsterdam, Orchestra National du Jazz (O.N.J. – Paris), Roma Sinfonietta Orchestra, Orchestra simfonică din San Marino.
Gustav Lundgren - chitară, Martin Vidlund - chitară, Andreas Unge - chitară bas
„O nouă cometă Suedeză, un chitarist de clasă mondială, cu o abordare emoționantă pentru muzică, cu sunetul său unic, un bun simț al ritmului în compozițiile lui originale. Atenție la nord, Suedia are un diamant - numele lui este Gustav Lundgren!” / Jonathan Kreisberg /
Gustav Lundgren este influențat de flamenco, bolero și cântecele cubaneze, aceste genuri aducându-i trioul la noi orizonturi stilistice. Și-a început cariera muzicală la vârsta de 16 ani, concertând în cluburile din Stockholm, iar primul turneu cu trioul său l-a avut în Spania la vârsta de 19 ani. Cu grupurile sale sau cu artiști ca Jimmy Rosenberg, Rossy Jorge, Schmitt Dorado, Oatts Dick, Marian Petrescu, Rasmus Faber & Bergalli Gustavo a concertat în Japonia, SUA, Indonezia și multe țări europene. Gustav a înregistrat 8 albume solo și peste 50 de CD-uri ca un siderman cu diferiți artiști; a compus și a înregistrat muzică pentru TV (MTV, TV4); a lucrat ca producător la albumele vocalistei Jelena Jangfeldt și Hot Club Suedez. În 2004, Gustav a fost onorat cu propriul său model de chitară de la semnarea AJL-chitară. În 2005 a primit Bursa „Louis Armstrong”. În 2009 și 2011 a fost onorat cu un grant de la Comitetul suedez de granturi pentru Arte.
Martin Vidlund este un extraordinar gypsy-jazz chitarist și un profesor respectat de muzică. A colaborat cu Jonas Kullhammar, „Stockholm Swing All Stars”, „Hot Club Suedez”, Crafoord Wille.
Andreas Unge - absolvent al Conservatorului din Copenhaga, actualmente este bine cunoscut ca basist al multor proiecte muzicale. Este un producător renumit care se află în spatele mai multor hituri comerciale pentru artiștii europeni ca Ricky Martin, Christian Waltz și Simone Moreno, precum și mai mulți cântăreți suedezi ca Robyn, Jennifer Brown, Folcker Jessica și Stephen Simmonds. Andreas Unge este și un conducător de orchestră a mai multor artiști suedezi și a colaborat cu formația Westlife și cântăreața de muzică folk suedeză Sofia Karlsson și Henok (pop etiopian).
Klazz Brothers & Maria Markesini (Germania / Grecia)
Maria Markesini - voce, Bruno Böhmer Camacho - pian, Kilian Forster - contrabas, Tim Hahn - tobe
La vârsta de 14 ani,Maria Markesini a aderat la Conservatorul din Atena, unde a studiat pianul clasic, mai târziu ca pianist solo absolvește Academia de Muzică din Rotterdam și Conservatorul Regal din Bruxelles. În timpul său liber, Maria se dedică pasiunii sale secrete, jazzul, chiar dacă cariera de pianist de succes era deja lansată. Lucrurile din viața sa au luat o altă întorsătură datorită unei întâmplări nefericite care i-a rănit brațul. Forțată să anuleze un recital de pian, Maria a propus publicului dezamăgit să cânte jazz. În noaptea aia s-a născut o cântăreața cu un talent deosebit, un vast spectru de posibilități vocale, culori timbrale și o expresivitate rară. Maria a câștigat rapid admirația publicului și a criticilor, care imediat au declarat: A aparut cel mai promițător talent, cu un sunet unic ce se mișcă între jazz tradițional și modern, la folk, gospel și chanson. În 2007, Maria semnează un contract cu Universal Music / Artway-Texnotropon pentru primul său album solo intitulat „The Mimis Plessas Song Book-12 Sketches”, iar în 2009 cu Amazing Muzic b.v. Netherlands. Albumul ei „Kosmo” care combină muzica jazz și melodiile grecești, a fost desemnat de către critici ca purtător „de 5 stele”.
Bruno Böhmer Camacho a crescut în Barranquilla, un oraș de pe coasta Columbiei. Bunicul său, Angel Maria Camacho y Cano, era un renumit muzician, compozitor și promotor al muzicii din Caraibe. De la o vârstă fragedă, Bruno a început să ia lecții de la mama sa, pianistă de concert, Lyra Mercedes Camacho. La vârsta de 9 ani, Bruno conduce ansamblul de jazz „Latin Sampling” format din staruri tinere. Acest ansamblu a câștigat un renume internațional, participând la festivaluri de jazz precum Fesujazz Festivalul și Sierra Mar y Jazz Festival. Participarea la concursul Jazz Youth Junior de la Bonn, i-a adus Primul Premiu pentru o Compoziție. În 2002 cvintetul a primit Premiul I „Jugend Jazz” la Festivalul din Bonn. După studiile la Folkwangschule a Universității din Essen, Bruno a fost distins cu Premiul „Cel mai bun student” de la Folkwang. În 2008, trio-ul său a câștigat Premiul pentru „Cel mai bun ansamblu”. După ce Bruno a primit o bursă de studii la Berkley Music College din Boston. În timpul studiilor sale, a cântat și a s-a înregistrat cu Roy Louis, Stevie Woods, Ulf Stricker, Kimbiza, Cesar Perez, DJ Sammy, European Jazz Project and Nene Vásquez.
Kilian Forster a studiat la conservatoarele din Munchen și Berlin, și a fost un membru al „Herbert von Karajan-Fundation” la Orchestra Filarmonică din Berlin. În primii ani ai carierei sale Forster a cântat cu orchestrele „Festivalul Tanglewood Orchestra”, „Schleswig-Holstein Festival Orchestra”, „Leipzig Gewandhaus Orchestra”, „Orchestra Filarmonicii din Dresda”. În 1998 el a fondat „Dresda Jazz Orchestra” la Filarmonica din Dresda, cu care a lucrat în calitate de dirijor, aranjor și compozitor. În 1999 a fondat trio-ul „Klazz Brothers”, care se situează în centrul activității sale creatoare. Pe lângă aceasta, Forster a cântat și cu alte ansambluri: „String 4 Swing” și „Nassler si Schneider” și artiști proeminenți ca Roby Lakatos, Madeleine Peyroux, Daniel Kramer, Giora Feidmann. Forster a adus un aport deosebit scenei muzicale din Dresda prin lansarea „Jazztage Unkersdorfer”, un festival de jazz, inițial mic, într-o biserică, care de-a lungul anilor s-a transformat în „Jazztage Dresden”, cel mai mare festival de jazz din Germania Centrală. Foster a reușit să lase o urmă adâncă în special în cadrul genurilor de jazz și crossover, punând accentul pe inovația vieții muzicale ale orașului și prezentând artiști celebri și distinși ale lumii jazz-ului.
Tim Hahn concomotent cu studiile sale în Dresda, Rotterdam și Los Angeles, a frecventat mai multe ateliere de creație: Drummers’ Collective din New York, Musician's Institute din Los Angeles. Ca un muzician de studio a lucrat alături de renumiți artiști în producția a nenumărator CD-uri. Tim Hahn a fost nominalizat la Grammy și a câștigat două premii „ECHO Klassik”. Tim este un membru fondator, precum și baterist al European Jazz Collective și jazz-rock trupei MerQury, cel mai cunoscut tribut al trupei Queen. Din anul 2002 rock-show-ul „We Are the Champions” al acestei trupe a fost în turnee prin toată Europa, susținând concerte de mare succes în sălile de pe întreg continentul. Din 2000 susține regulat spectacole cu „Klazz Brothers”și a realizat cu succes proiectul său - „Cuba Nova”.
Marius Mihalache - țambal, Nicu Baran - bas, Dragoș Mihu - tobe Irina Sârbu - voce
"Marius Mihalache este unul dintre cei mai apreciați artiști din România. Cu o carieră națională și internațională de peste 15 ani, s-a remarcat prin talent, performanță, disciplină și rigurozitate. Ușurința cu care a jonglat de la muzica lăutărească la jazz, de la muzica de film spre muzica clasică i-a adus lui Marius Mihalache recunoaștere și respect în rândul tuturor artiștilor.
Un excepțional artist al țambalului, a început să cânte la vârsta de 6 ani, iar la 17 ani interpreta pe scena operei SCALA din Milano arii celebre compuse de Rahmaninov, Chopin, Schuman, Schubert sau Mozart.
Unul dintre cele mai importante momente din cariera sa a fost întâlnirea cu Chick Corea, alături de care a susținut o serie de concerte. Înregistrează alături de Gloria Gaynor, Nina Simone și de alți muzicieni, cunoscuți pe plan mondial. Este muzicianul care a reușit să confere țambalului valențe, subtilități și rezonanțe incredibile, rivalizând cu sonoritățile specifice muzicii clasice și jazistice.
A lansat albume: ECLIPSE, LA PASSION, PERFORMANCE, BACK TO MY ROOTZ, GES ROMANO, LOVE END FIRE, DIN CEI MAI FRUMOSI ANI , WORLD SIMPHONY. A semnat coloana sonora a mai multor filme de lung metraj si seriale de televiziune.
Programul oferit de trio cuprinde piese inspirate din folclor, o combinație de sonorități și Ecouri de muzică românescă se amestecă în ritmuri discrete de jazz. Interpreți virtuozi, propun discret o formă complicată și complexă de artă muzicală atent gandită, construită și simțită în care elementele etno surprind, uimesc și inspiră. "
“Irina a invatat jazz ascultand pe discuri marile voci ale genului. Notabil este faptul ca nu imita. Pasiunea ei pentru jazz s-a nascut spontan ca necessitate a comunicarii. Este o aparitie “fina”. Vocea asemenea: cu delicate evolutii (cinta de preferinta “ pe aer”), evita virtuozitatea ca scop in sine, nu cauta inprovizatiile spectaculoase. Ele ii sunt accesibile: se deruleaza insa doar cind travaliul este permis de tema si expresivitate (a fost cazul si s-a consumat in versiunea la One note samba, delectanta – solicitata de altfel si la bis).” (Daniela Caraman Fotea)
Matthias Muller - chitară Neyveli S. Radhakrishna - vioară dublă Udai Mazumdar - tabla
O chitară, o vioara dublă cu zece corzi și un set de percuție de la Nordul și Sudul Indiei sunt integrate organic în acestă formație, cu măiestrie creează o fuziune captivantă între muzica tradițională indiană, jazz și muzică clasică vestică. Intalnirea intâmplătoare dintre Matthias Muller și Radhakrishna, care a avut loc în 1999 la Munchen, s-a transformat într-o prietenie, admirație reciprocă și un parteneriat musical ce a dat start grupei Ahimsa și realizărilor editate in albumele «Seven Steps to Liberty» and «What is the Nature of Spirit?» care se bucurat de aprecierea criticilor de jazz. Concertele lor sunt incendiare. Cantand cu o virtuozitate excepțională, compozițiile lor inovatoare, Ahimsa în modul unic de exprimare creează explorări indrăznețe și convingătoare. În compozițiile lor structurile complexe ritmice și improvizații în stil Raga sunt extemporanee, dar meticuloase în balanță cu diversitatea armonică de muzica clasică de vest și de libertatea nelimitată al jazzului.
Neyveli S. Radhakrishna la vârsta de 13 ani a câștigat Premiul mare la un concurs național de vioară și a fost premiat cu Premiul Krishna Gana Shabha pentru artiști tineri. Recent, el a fost onorat cu Premiu Kama Kanchi Koti Peeta Asthana Vidwan, o onoare de prestigiu pentru muzicieni din India de Sud. Fiind adeptul muzicii clasice și al jazzului, Radha este un muzician complex extrem de versatil în plan stilistic. Cîntând la o vioara dublă, un instrument foarte rar întâlnit, Radhakrishna este unul din puțini profesioniști din întreaga lume ce posedă acest instrument cu brio. Talentul și stilul lui improvizatoric au înfrumuțeșat concertele lui cântate cu Ravi Shankar, Anoushka Shankar, Hellborg Jonas și V. Selvaganesh, care a avut loc pe prestigioasele scene al Disney Concert Hall din Los Angeles și Carnegie Hall din New York. Radha a înregistrat muzică pentru filme și albume cu John McLaughlin, Ustad Zakir Hussain și U. Srinivas. El a participat la o mulțime de festivaluri de jazz.
Matthias Müller a studiat compoziția, chitara clasică și jazz la “Colegiu de Muzică Sulzbach – Rosenberg”, “Guitar Institute” din Munchen și “Grove School of Music” din Los Angeles. De-a lungul carierei sale de peste două decenii, el a concertat frecvent pe plan international, a compus muzică pentru filme și emisiuni televizate. Pasionat de muzica clasică indiană, Matthias a studiat și muzica Carnatică, care i-a oferit o mulțime de oportunități de a cânta cu Dr. L. Subramaniam, Sivamani, Tanmoy Bose, Subramaniam, Sivamani, Tanmoy Bose, Bickram Gosh, Debashish Bhattacharya și Vishwa Mohan Bhatt.
Udai Mazumdar a capătat experiența sa profesională fiind de-a lungul anilor unul dintre șase ucenicii a lui Ravi Shankar. Actualmente Udai sa stabilit cu traiul în Elveția, dar în timpul vizitelor regulare la New Delhi, profesorul lui rămâne Ravi Shankar – o personalitate remarcabilă cu renume mondial. O abordare novatorie, expresivitate melodică și ritmică, i-au adus muzicianului popularitate nu numai in India, dar și în Europa. Udai a cîntat cu Ravi Shankar (în concertele pentru familiile regale din Anglia și Suedia), cu Ustad Zakir Hussain, Hariprasad Chaurasia, și Shivkumar Sharma.
„Nu există cuvinte pentru a descrie măreția acestui spectacol. În trio-ul cel mai epic de perfecțiune muzicală pe care am întâlnit-o vreodată, chitaristul acustic Antonio Forcione este acompaniat de Seckou Keita la kora și percuționistul Adewale Adriano. Abilitățile muzicale ale artiștilor interpreți îți iau mințile, dar nu doar atât, pasiunea și bucuria autentică de a cânta pentru alții strălucește pe fețele lor și, temporar orbește, astfel încât, în apariția extrem de rară a unei greșeli, nu veți reuși să observați nimic. Fiecare membru al audienței a fost fascinat de această performanță, care este unul dintre cele mai bune spectacole pe care le-am văzut vreodată.” ThreeWeeks – ED2011 Music Review.
Antonio Forcione, un muzicant cu magnetism personal remarcabil, deținător de premii Internaționale, este considerat unul dintre cei mai carismatici și inventivi instrumentiști apăruți în Europa în ultimii ani. El preia și schimbă cele mai convenționale și populare sunete ale chitării, fie ele din domeniul jazz-ului, a muzicii africane, spaniole, braziliene sau pur și simplu improvizate. Turneele sale Internaționale i-au adus aprecieri critice înalte din Australia și Hong Kong, Rusia, Caraibe, SUA și peste tot în Europa. Născut în Italia, într-un sat mic de-a lungul coastei Adriatice, Antonio a atras atenția publicului pentru prima oară la vârsta de 13 ani, atunci când, în calitate de chitarist, a plecat cu trupa sa în turneu în Italia. A studiat muzica la Roma, dar în 1983 fiind în căutarea unei surse de inspirație, s-a stabilit la Londra. În scurt timp, peste 2 luni, Antonio a câștigat un premiu care l-a adus la televiziunea BBC. Această apariție pe ecran, i-a deschis ușile în fața turneului european al pop grupului Barclay James Harvest, pentru un total de peste 300.000 de oameni și care s-a încheiat cu un concert la Wembley Arena. Cele 18 albume au avut un impact diferit asupra topurilor de jazz din Marea Britanie și a celor internaționale, Forcione împărțind scena cu numeroși muzicieni de renume precum John McLaughlin, Schoffield Ioan, Kotke Leo, Bobby McFerrin, Phil Collins, Pino Daniele, Charlie Haden, Trilok Gurtu, Bireli Lagrene, Eduardo Niebla. A activat și în calitate de actor, colaborând cu actori de comedie cum ar fi Boothby Graffoe, Edwards Django, Stephen Frost, a ocupat rolul de director muzical și interpret pentru vestitul și premiatul Ole Trio, a format duo-ul „Acoustik Maniaks” cu chitaristul Neil Stacey, precum și făcându-și apariția într-o varietate de show-uri unde a figurat drept muzician și actor de comedie. Forcione este deținătorul premiului „British Gas Award” (Edinburgh – 1991); Golden Nose Award (Barcelona -1996); Premiul „Best Spirit of the Fringe” ( Edinburgh -2001); Premiul Internațional Cultura Re Manfredi - 2008; Premio Sezione Musica - 2009; Premio Enriquez „Best musician of the year award” (Italia, 2009); Premio Citta di Castelfidardo (2011), Valigia dell’emigrante (Premiul pentru imigranți italieni care au avut impact la nivel mondial, 2011).
Adriano Adewale s-a născut în Brazilia, în 2000 s-a stabilit la Londra unde a format prima sa trupă în Marea Britanie: Sambura; lansând și primul său album - Cru. În curând a devenit parte a Cvartetului Forcione Antonio, și a continuat să colaboreze cu Jonny Phillips, Seu Jorge, Jonathan Preiss, Seb Rochford, Monica Vasconcelos, Andy Sheppard, Tuti Moreno ... Adriano Adewale i-a susținut pe scenă pe Cesaria Evora, Moreira Airton și Purim Flora, Jools Holland, Seu Jorge, și Traore Boubacar. A creat piese pentru celebra artistă Monica de Miranda, compania de dans engleză Stacked Wonky și coloana sonoră pentru un film de animație „Little Red Riding Hood”. În 2007 a creat jazz-cvartetul internațional Adriano Adewale Group, lansând mult lăudatul album de debut SEMENTES. Călătorind prin turnee cu trupa sa, a conceput un proiect nou de cross-art „Sound Journey”, în parteneriat cu SEGUE Productions. Adriano Adewale este artist rezident la Teatrul Lakeside de la Universitatea din Essex, artist asociat al SEGUE și artist Escalator susținut de către Consiliul de Arte din Anglia de Est.
Seckou Keita, prin tatăl său, este un descendent al familiei regale Maliane Keita. În condiții tradiționale, descendența lui nu îi va permite să devină un Griot de muzicieni ereditari, dar el a învățat să cânte la kora în familia mamei sale - Cissokho, una din cele mai renumite familii de Griot în Senegal. De la vârsta de 7 ani Seckou deja interpretează la festivaluri din Senegal, acompaniindu-l pe celebrul său unchi Solo Cissokho. La vârsta de 12 ani, el formează un grup numit Coute Diomboulou, cu care a avut concerte în toată țara. Seckou și-a lansat cariera internațională în 1996, sub îndrumarea unchiului său, Solo Cissokho, prin apariția la Festivalul Forde din Norvegia într-o colaborare de succes cu muzicieni cubanezi, indieni și scandinavi. În anii care au urmat, Keita s-a mutat în Marea Britanie, timp în care în mod regulat pleca în turnee prin Spania, Franța, Portugalia, Grecia și Republica Cehă, participând la festivaluri atât ca muzician solo, cât și în colaborare cu artiști celebri, precum ar fi violonistul Dr. L. Subrimaniam. În 2000 a înregistrat propriul debut solo album Baiyo, care cuprindea călătoria sa muzicală din Africa spre Europa, prin India. În 2001 acest album a fost nominalizat pentru BBC Radio 3 la Premiu World Music. În anul 2004, Seckou a creat propriul său Seckou Keita Quartet care s-a bucurat de mare succes, astfel încât împreună cu trupa sa, a participat la 400 de concerte în 30 de țări. În afară de spectacole pe scenele lumii, Keita conduce ateliere de creație pentru tobe și kora în școli, centre de creație și la diverse festivaluri, de asemenea lucrează cu așa organizații ca „Music For Change”, „Creative Partnerships” și WOMAD. În 2010, Keita a lansat un parteneriat cu Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR), donând 50% din veniturile realizate din vânzările CD-ului său „The Silimbo Passage” pentru a sprijini activitatea CICR în vederea protecției și asistenței victimelor de război și a altor situații de violență.
Originar din România, Baldi Olier este cel mai renumit chitarist din Israel. În stilul său unic el combină flamenco cu muzică țigănească și motive mediteranene. "El cântă la chitară prin harul dăruit de Dumnezeu" (Nouvelle Republique, Olympia, Paris) "El s-a dovedit a fi un maestru în stăpânirea chitarei spaniole " (La Vos de Galicia - Spania)
Baldi Olier a început să cânte la chitară la vârsta de zece ani. În 1975 a călătorit prin Spania, cu scopul de a-și lărgi cunoștințele și de a studia mai profund muzica spaniolă și flamenco, care au devenit preferințele majore în cariera lui profesională. Pe parcursul căii sale triumfale în muzică, el a călătorit în jurul lumii prezentând programele sale concertistice pe cele mai prestigioase scene din lume, printre care și în Sala de Concerte Olympia din Paris sau Centralpark din New York; festivaluri în Germania, Belgia, Marea Britanie, Finlanda, Letonia, Slovenia, Suedia, Spania, Italia, Egipt, Grecia, Olanda, SUA, Turcia, Iugoslavia, Macedonia, Rusia ș.a. A înregistrat 15 CD-uri editate în Israel, Germania și Statele Unite: "The Gipsy Album", "Suenos De Amor", Great Latin Hits, Pass's in time, Fantasy 2002, Mediterranean, Flamenconcert, Taverna, Spain paths, Five afternoon, Live concert in Germany, Flajazzco, The Flamenco guitar of Baldi Olier, Flamenco views, Ballade for the Gypsies.
Pe lângă muzica compusă pentru albumele sale, teatru, emisiuni TV, pentru programele concertistice cântate solo sau cu cvartet, Orchestra Camerală sau Simfonică, Baldi Olier a compus o muzică originală pentru filmul "The tale of Nicolai and the low of return", care a câștigat premiul "DocAviv" ca Cel mai Bun Film Documentar la Festivalul Internațional de Film. Timp de doi ani, lucrând la emisiunea "Taverna" de la Canalul 1 Tel-Aviv, Baldi Olier a colaborat cu o mulțime de artiști renumiți ai scenei Mediterane.
Muzicianul și compozitorul austriac Roland Guggenbichler s-a născut în Braunau/Austria de sus. Din frageda copilărie, cu mult înainte ca "world music" să devină populară printre admiratorii de muzică, Roland deja crea în compozițiile sale un amestec din diferite stiluri, inclusiv cântece ale folkului Tirolez, așa cum i le-a cântat bunica, muzica clasică, așa cum i s-a predat în școala muzicală, jazz și Rock`n`Roll. Fiind un muzician experimentat, Roland Guggenbichler a evoluat alături de cei mai cunoscuți muzicieni ai scenei austriece - Kurt Ostbahn, Erika Pluhar, Hans Theessink, Hans Söllner... Însă cel mai triumfal și renumit proiect realizat de Roland Guggenbichler a devenit MoZuluArt, care din primul concert, susținut în 2006, a cucerit publicul format din sute de mii de oameni în momentul în care a ieșit pe scenă alături de Orchestra Simfonica Vieneză în deschiderea festivalului "Festwochen" din Viena, dealtfel un festival transmis în direct la TV.
MoZuluArt concertează împreună cu Ambassade String Quartet, sau cu Orchestra Simfonică Vieneză, sau în componență de cvartet. Indiferent de mărimea ansamblului toate concertele din ultimii ani s-au încheiat cu ovații triumfale!
Frank Marocco / Daniele Di Bonaventura (SUA, Italia)
În lumea acordeoniștilor, Frank Marocco este un gigant, nu numai datorită faptului că posedă cu măiestrie instrumentul ci și datorită spiritului său de o muzicalitate rară. Indiferent de stilul abordat pe scenă sau în studioul de înregistrare, Frank Marocco îl interpretează perfect atât din punct de vedere tehnic cât și muzical. Frank Marocco este unul dintre cei mai solicitați acordeoniști din America (sau poate chiar din întreaga lume). A cântat pentru un număr vast de coloane sonore pentru filme, și programe TV, spoturi publicitare și a înregistrat albume în studiourile de la Hollywood și în afara lui. A colaborat înregistrând și pentru artiștii de la Brian Wilson, Pink Floyd și Madonna, chiar și pentru Luciano Pavarotti, dirijorul Maxim Shostakovich și compozitorul John Williams. National Academy of Recording Arts and Sciences (N.A.R.A.S) l-a desemnat de opt ori consecutiv la Premiul Cel Mai Valoros Interpret, un premiu pe care totuși l-a ridicat de două ori. Frank este un jazzman desăvârșit și un compozitor talentat, având în arsenalul său câteva albume personale și o mulțime de concerte cântate pe scenele lumii. (Al DiMarco.) Daniele di Bonaventura e compozitor, aranjor și pianist, bandoneonist. Obținuse diplomă în compoziție și debutează pe primele scene din cariera sa, manifestând interes față de muzica improvizată. Muzica lui Daniele di Bonaventura variază de la cea clasică la cea contemporană, de la jazz la tango, de la muzica etnică la world music. A cântat în cadrul celor mai prestigioase festivaluri din Marea Britanie (Music Hall Festival și Royal Festival Hall din Londra); Olanda (Music Hall a Leeuwarden); Germania (Berlin Jazz Festival); Spania (Festa de la Mercè a Barcellona); Egipt (Opera House a Il Cairo). A avut concerte în Norvegia, Franța, Elveția, Portugalia, Brazilia, Argentina, Slovenia, Croația și Albania… A lansat mai mult de 20 de albume sub diverse mărci: Via Veneto Jazz; Philology; Manifesto; Felmay; Amiata Records; Splasc (H); World Music; CCn’C Records și compania germană ECM. A participat la înregistrarea a 35 de albume aparținând diferitor muzicieni ca Enrico Rava, Paolo Fresu, David Murray, Miroslav Vitous, David Liebman, Omar Sosa, Flavio Boltro, Joanne Brackeen, Greg Osby, Javier Girotto, Enzo Favata…
"Un nou continent muzical în inima spațiului mediteranean".
În 2002, pe coasta de est a Spaniei, acești trei muzicieni puternici s-au intersectat în Valencia, în acest mod s-a creat trupa Jerez-Texas. Este vorba despre Ricardo Esteve la chitară flamenco, Matthieu Saglio la violoncel, și Jesús Gimeno la tobe. Muzica lor e un amestec de flamenco, elemente clasice și jazz.
Entuziasmul lor manifestat în timpul concertelor nu poate să nu te impresioneze. Relația contagioasă pe care muzicienii o transmit publicului, transformă spectacolul formației în momente emoționale intense: sofisticată dar întotdeauna accesibilă, tehnică, dar emotivă. O muzică destinată experților și totodată amatorilor, care sunt în căutarea unor emoții noi. În cele din urmă, această aventură s-a văzut și răsplătită, judecând după succesul obținut în cadrul celor peste 400 de concerte susținute în toată lumea: Spania, Egipt, Franța, Hong Kong, Haïti, Namibia, Mexic, Guatemala, Honduras, SUA, Kuwait, Qatar, Panama, Nicaragua, Belgia... Jerez-Texas a pătruns profund în inima muzicii flamenco, grație și identității muzicale a lui Ricardo Esteve, pe care acesta din urmă a studiat-o din frageda tinerețe. După multe confruntări, el și-a dezvoltat un stil foarte personal, în care se intersectează diverse influențe: pop, folk, jazz, muzica clasică, muzica braziliană și africană, acum toate făcând parte din repertoriul său. Violoncelistul francez Matthieu Saglio unește factori puțin probabili: o abilitate incontestabilă de la educația sa clasica, pentru a extrage toate formele de sonorități posibile dintr-un instrument, și metodele care nu au limitele nici stilistice, nici geografice .... "(El Pais, 04/10/09) Matthieu este unul dintre cei artiști, care a introdus violoncelul în flamenco. Scopul său este să facă violoncelul un instrument solo în compozițiile flamenco. “În loc să știu cum să cânt la zece instrumente diferite, mai bine e să știu cum să cânt la violoncel în zece metode diferite”, explică el. Dintr-o formare clasică (medalie de aur la Conservatorul Național de la Rennes, Franța, unde a studiat din 1984 până în 1995), Matthieu, în 1996, a fost prezentat lumii jazz-ului și improvizației. În 2002, s-a mutat la Valencia, unde s-a dedicat muzicii profesioniste participând la diverse evenimente muzicale. Creația muzicală a trupei Jerez-Texas depinde, nu în cele din urmă, și de atribuția iscusită a lui Jesus Gimeno. Plin de noutate și vioiciune, Jesus Gimeno abordează inteligent diverse stiluri, mixând ritmuri subtile și îndrăznețe cu melodiile partenerilor săi. În prezent, Jesus Gimeno este cel mai solicitat toboșar de pe scena Valenciei, cântând cu multe trupe muzicale și în cadrul multor emisiuni televizate.
Ronin este un samurai liber, care nu se supune nimănui decât codexului de onoare. Nik Bartsch - pianist, filosof și liderul ideologic al grupului, este acela care a ales numele grupului, format în 2001, numit fenomen al scenei europene. Muzica Ronin cuprinde elemente de jazz, clasică, funk, ambient și muzică rituală japoneză. Sinteza exotică a diferitelor genuri, unite de credo-ul artistic - ascetism și extaz - constituie textura organică a muzicii lui Ronin, marcând și un stil nou de jazz cameral, creat de Nik Bartsch - RITUAL GROOVE MUSIC. În muzica Ronin, pe care liderul formației a numit-o “zen-funk”, muzicienii, folosind diverse instrumente, urmează aceleași viziuni estetice, creând un efect maxim prin mijloace minime. Principiul artistic al lui Nik Bartsch este evident nu numai în muzica sa, dar și în titlurile compozițiilor. Toate sunt numite Moduli (numai numărul de ordine este schimbat), venind să confirme ideea muzicii pure. Extazul prin ascetism este conținutul fiecărei compoziții. El vorbește despre mariajul emoțiilor și al intelectului în muzica sa... . Wall Street Journal (USA) Nik Bartsch a absolvit școala muzicală din Zurich în anul 1997. În 1989-2001 studiază filosofia, lingvistica și muzicologia la universitatea din Zurich. În 2003-2004 are un sejur în Japonia. Este pianist, compozitor și profesor de Estetică Practică la școala muzicală din Zurich / Winterthu. Din 1999, este deținătorul a numeroase premii, inclusiv al premiului pentru prioritate în jazz, acordat în 2006 de către Consiliul Suedez al Artelor. Printre profesorii lui Sha se numără Don Li, Nik Bartsch, Sujay Bobade, Banz Oester și profesori de la școala de jazz din Lucerna. Sha este de asemenea membru al Mik Keusen’s 'Blau' - liderul și compozitorul propriei formații “Banryu”.
Roman Bardun - pian Mr.Krime - dj Filip Szymaniak - vioara Lukasz Owczynnikow - bas Dominik Jaske - tobe
FuturEthno – este jazz îmbogățit cu motive folclorice, descris prin muzică electronică.
Membrii trupei "FuturEthno" unesc experiența și talentul, căutând consens artistic, care optează pentru întâietate în diferite epoci, culturi și mentalități. "Originea muzicală" a membrilor: muzică academică, jazz, muzică electronică – plus un retuș special al sunetului. ”Combinând cu termenul etno conceptul de futurism ca și curent avangardist într-o artă (arta orașului, a mașinilor și mulțimii), băieții din Futurethno încearcă să ne arate ce este asta - folclor al homo urbanus - locuitori ai orașului modern…".* Ideea principală este de a transmite spiritul cântecului folcloric, simplitatea și melodicitatea cântecului prin intermediul limbajului modern al jazz-ului. Trupa este formată din muzicieni tineri din Polonia și Ukraina: Profesorii lui Roman Bardun au fost renumiți jazzmani polonezi, precum Joachim Mensel, Wojciech Groborz, Piotr Wylezol, Andrzej jagodzinski. În 2010 a fost participantul Programului de Burse al Ministerului de Cultură Polonez «GAUDE POLONIA» sub conducerea lui Michal Tokaj. După mai multe cursuri din cadrul ISJA (International Summer Jazz Academy) la care a participat, Roman își alege direcția sa muzicală colaborând cu muzicieni polonezi. Mr.Krime este unul din cei mai vestiți DJ, muzicieni și producători din Polonia. Tot în Polonia, el a inițiat așa numitul curent turntabolizm. Mr.Krime a cooperat cu reprezentanți remarcabili ai jazz-ului polonez așa cum sunt Slavek Jaskulke, Joachim Mensel, Jaroslav Smietana, Krzysztof Dziedzic, Piotr Wylezal, AGA Zaryan, Jerzy Malek, Karim Martusewicz, Yorhos Skolias. Filip Szymaniak a absolvit Academia Muzicală Frederic Chopin din Varșovia. A cântat în Warsaw Symphony Orchestra Sonata, Szczecin Opera Na Zamku, Lomczynska Chamber Orchestra, Alfred House Tango Orchestra, New Chamber Orchestra și lucrează, timp de mai mulți ani, pentru studiourile de înregistrare Jazzboy Records Sony și BMG Music Poland. Lukasz Owczynnikow este un muzician cu multe realizări în sfera muzicii clasice. A câștigat premii la competiții de muzică clasică din Varșovia, Lodz, Wroclaw. A concertat cu Sinfonia Iuventus Orchestra, Sound Forum of Central Europe, sub bagheta renumiților dirijori Jacek Kasprzyk, Krzysztof Penderecki, Gabriel Chmura, Christoph Altstaedt, Ruben Silva. A participat la festivaluri de muzică contemporană și improvizată precum Warsaw Autumn, Ad Libitum, de asemenea cântă solo la Lodz Opera House, Piksel Gallery din Varșovia, Gaudeamus Festival din Utrecht. Dominik Jaske studiază la facultatea de jazz F. Chopin Contemporary Music High School din Varșovia. În ciuda faptului că este foarte tânăr el a reușit să capete experiență în multe domenii ale muzicii – ca Jazz-ul, Gospel, RnB, Fusion, Funk. Dominik a colaborat cu artiști ai scenei poloneze și internaționale așa cum este Wayne Ellington, Elaine Simpson, Brian Fentress, Grzegorz Piotrowski, Marcin Pendowski, Mateusz Krutwurst, Nick Sinckler ...
Magnus Lindgren - saxofon tenor, flaut, clarinet Robert Ikiz – percuție Magnum Coltrane Price - bas, vocal Erik Soderlind - chitara.
Magnus Lindgren este în prezent un compozitor competent și un muzician cu renume mondial, datorită activității sale concertistice intense și a unui șir de premii: Premiul "Jazz In Sweden" (1999), câștigător Grammy pentru albumul "Paradise open" (2001), câștigătorul "Golden Disc" Cel Mai Bun Album de Jazz al Anului (2001), câștigător al Swedish Radio Poll al Anului (2001). Începe Royal Music University la vârsta de 17 ani Deja în 1993 cântă cu Herbie Hancock (o adevărată icoană a muzicii contemporane). În 1994 creează propriul septet de jazz. În 1995 la Stockholm Jazz Orchestra cântă împreună cu Bob Mintzer, Maria Schneider, Jim Mcneely. În 2000 a fost nominalizat la premiul Grammy pentru albumul de debut "Way out", susține un concert la Carnegie Hall în New York. În 2002 începe cooperarea cu renumita cântăreață de operă Barbara Hendricks. În 2003 compune și cântă muzică pentru Nobel Price Banchet, difuzat direct în mai multe țări din toată lumea. În 2006 cântă împreună cu jazz quartetul său la Montreux jazz festival. În 2009 ultimul lui album 'Batucada Jazz' a fost desemnat la Grammy în Suedia.
MOLDOVA CALLS PROJECT (Olanda, Germania, Moldova, SUA)
Mark Alban Lotz - bansuri - Piccolo, C-, alto-, bas-, contrabas flaute, flaute Indiene, Paul Pallesen - chitara, banjo, bouzouki,
Anatol Stefaneț - viola, Dorel Burlacu – pian digital, Alexandru Arcuș - flaut, kaval, saxofon, Gary Tverdohleb - tobe, percuție, xylofon, Gheorghe Postoronca - chitara bas
+ Jodi Gilbert - vocal
Proiectul Moldova Calls a început în 2009 ca o intersectare a patru moderniști cu spiritul liber pentru o încântătoare și creativă viziune feerică asupra Folclorului de Azi! Anatol Stefaneț și Gary Tverdohleb personalizarea "muzicii noi" a spațiului Moldovei, Mark Alban Lotz și Paul Pallesen care sunt bine cunoscuți ca creatorii renumitului "New Dutch Sound" - cu toții au început o conlucrare intensivă, fiind reuniți sub conceptul denumit “Estul întâlnește Vestul”, creând în acest mod un fel de “pod” între viața culturală a Chișinăului și Amsterdamului. Nu în cele din urmă proiectul respectiv a unit oameni care împărtășesc aceleași viziuni și valori spirituale, inclusiv și elemente aparent incompatibile – diverse culturi fundamentate pe energia tradițiilor naționale, un calm Flamand, spontanietatea emoțională și poliritmia Balkanică.
Anatol Stefaneț și Gary Tverdohleb, Mark Alban Lotz și Paul Pallesen au început o colaborare mobilă, prezentând proiectul în cadrul unui turneu de succes prin opt orașe ale Olandei. Presa scria: Bach, cu un “drive” Balcanic. Dialog captivant între muzicieni din Moldova și Olanda. Folclor nou la nivel mondial, exprimat pe margine de tradiție și experiment.” (Volkskrant, octombrie 2010)
În cadrul acestui festival, proiectul respectiv va fi prezentat într-o componență mai amplă.
Mark Alban Lotz s-a născut în Germania, a crescut în Germania, Thailanda, Uganda. A studiat Etnologie și Muzicologie la Universitatea din Berlin, flaut și jazz la Conservatorul din Hilversum, muzica clasică la "Amsterdam Scoala de Arte". În New York și California frecventează cursuri private predate de profesorii - James Newton, Tabakin Lew, Mclntyre Ken, Legile Hubert, Kujala Steve, Dave Valentin, Eskelin Ellery și Bobby Watson. Frecventează și cursurile sponsorizate de "Prins Bernhard Fonds" și 'Fonds voor de Podiumkunsten'. Mark Lotz este mai mult decât o voce mare pe scena jazz-ului european. E poziționat pe „prima linie” a jazz-ului clasic și World Music și, evident, e un prilej de bucurie pentru el! Mark Lotz face parte din generația nouă a muzicienilor europeni de jazz. Este apreciat la nivel internațional datorită realizărilor sale în domeniul folclorului afro-cubanez religios - "Muzica Whisper" și "Pygmee-Bop". Muzica lui Mark crează o punte de legătură între jazz și muzica contemporană, depășind în același timp și granițele diferitor tradiții etnice. În calitate de lider, a înregistrat 12 CD-uri. A cântat și a înregistrat albume cu muzicieni de jazz și de World Music din toate colțurile lumii. A colaborat cu trupe de dans și teatru. A compus muzică pentru filme, concertând totodată în SUA, Canada, Cuba, Surinam, Turcia și în toată Europa. All About Jazz Published: July 30, 2009
Paul Pallesen este deja de mai mulți ani un muzician activ pe scena olandeză a jazz-ului și improvizației. Compune muzică pentru Bite The Gnatze, concomitent activează în cadrul a mai multor trupe și alături de muzicieni precum Joost Buis, Fuhler Cor, Wilbert Joode de, Martin van Duynhoven, Vatcher Michael, Blonk Jaap și mulți alții. Susține concerte împreună cu formația scoțian – olandeză Drones, cu faimoasa grupă Astronotes, se implică și-n proiectele lui Augusto Forti - The Gravitones and Strings, and Sounding Brass. Paul Pallesen a lucrat de asemenea cu companii de teatru precum Suver Nuver cu mim grup Daders și a cântat în electro-acoustic trio Tone Dailing cu Jorrit Dijkstra și Steve Heather.
Jodi Gilbert - Vocalista, profesor al maestriei interpretative. Bacalaureat al Renaisssance Theater din Universitatea Berkli - California. A absolvit progamul de dans și coregrafie de la Universitatea din Los Angeles. Jodi Gilbert, născută în California, a început să studieze dansul la vârsta de patru ani și a studiat baletul clasic, modern, (graham, Horton, contact improvizație, limon) în California și New York la Alvin Ailey OA School; a studiat vocalul în New York și Amsterdam cu John Devers, Lovetri Jeannette și Klekamp Ronald și Commedia dell'arte, teatru și improvizație cu Carlo Mazzone-Clementi.
Jodi a colaborat cu Meredith Monk, Elizabeth Swados, Orkater, Het Nationale Toneel, Dell Arte Players Co, Jenn Benn Yakov, și a cântat cu The Schismatics, Han Buhrs, ICP orchestra, Paul Termos, Maude Sauer, Available Jelly, Michael Moore, Wilbert de Joode, The Voice is The Matter, Rasp/Hasp, Spoon3. A cântat la festivalurile Rive de Gier Jazz (F), MIMIFestival (F), Jazzhausfestival Köln(D), Moore and More Festival Bremen (D), Groningen Jazz marathon, Jazz fietstour, Bimhuis Greatest Hits festivals, Ulrichsberg Kaleidophon (A), NYC Jazz Festival (Knitting Factory), du Maurier Jazz Festival (Toronto and Vancouver, Canada), 18th annual Time Flies Festival, Vancouver, Zaal 100.(NL) Kraakgeluid, (NL) … Predă la Amsterdamse Hogeschool vd Kunst, CREA, Buitenkunst, Dell Arte School of Physical Theater, Move’n Act din Danemarca, și are un curs privat de practică vocală în Amsterdam.
Shahab Tolouie - guitar, voice Tomas Vychytil - guitar Tomas Reindl - percussion
Shahab Tolouie belongs to the group of musicians who derive inspiration from the traditional music of their native lands. For Shahab, this means combining traditional Persian elements with traditional Spanish flamenco. His early interests ranged from the electric guitar and some modern music, such as Jazz and rock, to the use of traditional Persian instruments, the study of dervish music and an appreciation for the unique, varying sounds of the traditional music of Iran's diverse regions. While this wide musical experience gave him a taste and respect for many different styles, soon his musical journey began to lead him personally and professionally back to a career in acoustic music with deep Persian roots. Shahab was very fortunate to have the opportunity to expand his knowledge and develop his talent through contact with some of the best Iranian musical masters of his time. One of these mentors was the legendary Iranian composer and singer of traditional music, Master Shahram Nazeri. This intense influence did not diminish his interest in flamenco, however, it continued to grow and profoundly affect him to the point that, following his graduation from high school, he departed for Seville, Spain. There he studied his flamenco master course, attaining the highest level of achievement, "Nivel Alto." After returning from Spain, Shahab was recognized by "The House of Music of Iran" as one of the best Iranian guitar players. He was home, with honors and awards, but more importantly, blessed with additional knowledge and experience that inspired new insight and a bright, shining idea. He was now able to recognize important similarities and differences, great and subtle, between Persian and Spanish music. The fusion of Flamenco and Persian music became his goal and now defines his distinct style "Ethno Flamenco." As a multi-instrumentalist, Shahab incorporates in his compositions different traditional Persian instruments such as the Setar, Laud, Mandola, Daf and Dammam, along with the Flamenco Guitar. His most important instrument, however, is his voice. Powerful and dynamic, it is flavored with a special richness typical of eastern vocalists. When combined with his unique manner of singing, that voice is an essential and very expressive part of his musical presentation. Tomas Reindl percussionist, performer, and composer began as a rock drummer but switched to jazz and ethnic percussion later. Tomas Reindl studied percussion at the Pilsen Conservatory with jazz percussionist Ivan Audes, studied tabla in India with the outstanding tablist Mata Prasad Mishra and Sanju Sahai, Arabic drums with Hearn Gadbois from New York and now plays various kinds of percussion and ethnic instruments - indian tabla, Arabic and African drums, didjeridoo, dulcimer, etc. On stage he augments his brilliant authentic tabla playing with simultaneous didgeridoo and Tibetan overtone singing, as well as taking advantage of modern "live-looping" techniques and virtual drums/percussion to kick his performance dynamic into the 21st century. Tomas Vychytil is an active guitarist and studio musician. He is well known by collaborating with many famous Czech musicians such as Yvonne Sanchez, Lubomir Nohavica, David Kraus, Ester Kocickova, Ivan Myslikovjan etc. He is also a successful composer. Many of his compositions were used by different Czech theaters.
Shahab Tolouie aparține grupului de muzicieni care-și capătă inspirația din muzica traditională a țării natale. Pentru Shahab, acest lucru înseamnă îmbinarea muzicii tradiționale persane cu flamenco tradițional spaniol. Interesele lui au variat de la chitara electrică și unele genuri de muzică modernă, cum ar fi jazz-ul și rock-ul, la instrumentele tradiționale persane, studierea muzicii derviș și o apreciere de sunete unice, diferite de muzică tradițională din diverse regiuni ale Iranului. În timp ce această vastă experiență muzicală i-a format un gust si respect pentru mai multe și diferite stiluri, în curând călătoria sa muzicala a început să-l ducă personal și profesional înapoi la o carieră în muzica acustică cu adânci rădăcini Persane.Shahab a fost foarte norocos să aibă posibilitatea de a-și extinde cunoștințele sale și de a-și dezvolta talentul prin contact cu unii dintre cei mai recunoscuți maeștri iranieni. Unul dintre acești mentori a fost legendarul compozitor și cântăreț iranian de muzică tradițională Master Shahram Nazeri. Această influență intensă nu a diminuat interesul său în flamenco, cu toate acestea, a continuat să crească și să-l afecteze profund, până la punctul în care, în urma absolvirii liceului, el a plecat la Sevilla, Spania. Acolo el a absolvit cursul de maestru de flamenco, atingând cel mai înalt nivel de realizare, "NIVEL Alto". Reîntors din Spania, Shahab a fost recunoscut de către "Casa de Muzica din Iran" ca fiind unul dintre cei mai buni chitariștii iranieni. El era acasă, cu onoruri și premii, dar și mai important, binecuvântat cu cunoștințe suplimentare și experiență, care l-au inspirat la o nouă capacitate de pătrundere în esență și idei luminoase. Acum el era capabil să recunoască importantele asemănări și diferențe, subtile și esențiale, între muzica persană și spaniolă. Fuziunea de flamenco si muzică persană au devenit obiectivul lui și acum definește stilul lui distinct "Ethno Flamenco". Ca un multi- instrumentist, Shahab include în compozițiile sale, diferite instrumente tradiționale, cum ar fi laud, mandolă, daf, dammam, împreună cu chitara flamenco. Cu toate acestea, instrumentul cel mai important este vocea lui puternică și dinamică, cu o aromă de o bogăție deosebită tipică estică. Combinată cu modul lui unic de a cânta, vocea lui este o parte esențială și foarte expresivă a prezentării lui muzicale.
Tomas Reindl - percuționist, compozitor a început cariera sa profesională ca un baterist de rock, dar mai târziu a preferat percuțiile etnice și jazz. Tomas Reindl a studiat percuția la Conservatorul de la Pilsen cu percuționistul de jazz Ivan Audes; în India a studiat tabla cu extraordinarul muzicant Mata Prasad Mishra și cu Sanju Sahai; tobele arabe cu Hearn Gadbois din New York , și acum, posedă variate instrumente etnice de percuție ca tabla indiană, tobele arabe și africane, didjeridoo, țambal, etc. Pe scenă, cântând la tabla lui autentică, el simultan completează cu cântarea la didjeridoo și tehnica vocală al cântului tibetan, precum și profitând de tehnicile moderne de "live-looping" și tobe/percuții virtuale, el energizează fiecare concert cu dinamica secolului 21.
Tomas Vychytil este un chitarist activ și muzician de studio, bine cunoscut prin colaborarea cu mulți muzicieni celebri din Cehia, cum ar fi Yvonne Sanchez, Nohavica Lubomir, David Kraus, Kocickova Ester, Ivan Myslikovjan etc. De asemenea, el este un compozitor de succes. Multe dintre compozițiile lui au fost interpretate în diferite teatre din Cehia.
This trio is the winner of Jazz Migration Contest 2010, Conferred by the AFIJMA (the Association of Innovative Jazz and Contemporary Music Festivals) and the FSJ (Federation of Jazz Venues) “They mix humor, jazz standards, electronic samples, and sometimes - psychedelic approach straight out of Zappa or Floyd, and hummed samba rhythms. The ambiance was hot and the arrangements were ingenious.” Sina Mirabdolbaghi - Dauphine Libere - March 2010 Trio d’en Bas was founded in 2003. It is the result of a progression of artistic projects that brought three unusual musicians together. Up to the founding of the Trio each of them spent years in accumulating creative experiences playing with other musicians (some of the greatest musicians of French jazz: Michel Portal, Louise Sclavis, Minvielle, Corneloup, Shepp, Louiss, Texier) so as finally meet as members of the “transartistic” project of the Companie Lubat de Gasconha. As time went on, their collaboration seemed the logical conclusion of their friendship and shared desire for artistic exploration and musical experimentation.“D’en bas” in French means “from below” – this name musicians had chosen for proclamation of their own social connotations, to which the group make reference as a conscious choice to stay connected with a certain reality of the precariousness of life as an artist. In response to the aggressiveness of the contemporary media’s rhetoric and to turn publicity taglines on their heads, they coined a slogan of their own, that roughly translates as “high-brow music for low-brow France”, or the utopia of art that is accessible, yet complex and demanding. The Trio proposes a repertory of music that is rough and it is a joyfully mix of original compositions and sudden improvisations, angry political outbursts and unexpected humor, not to mention the revalidation of borrowed themes from the annals of jazz, French popular music, and sometimes even international pop... Over the past years the Trio d’en bas has navigated between concerts in their original trio form and hybrid forms born out of collaborations with other artists: music and circus, music and theater, music and painting, music and dance, music and video... The Trio has attracted the attention of the powers so as serious radio, fanzines that focus on jazz and other amplified music, or simply on listeners who enjoy the music that the Trio is more than happy to supply to curious and attentive ears.
Acest trio este câștigătorul Concursului Jazz Migrație 2010, conferit de către AFIJMA (Asociația Festivalurilor de Jazz Inovator și de Muzică Contemporană) și FSJ (Federația Locatiilor Jazz) "Ei îmbină umorul, standarde de jazz, sample electronice, uneori o abordare psihedelică a lui Zappa sau Floyd, și ritmurile melodioase de samba. Atmosferă fierbinte și aranjamente ingenioase. "Sina Mirabdolbaghi - Dauphine Libere - Martie 2010 Trio d'en Bas a fost fondat în 2003. Acesta este rezultatul unei progresii de proiecte artistice, ce au adunat acești trei muzicieni neobișnuiți împreună. Înainte de crearea acestui trio, fiecare dintre ei și-au petrecut anii acumulând experiență creativă cântând cu unii dintre cei mai mari muzicieni de jazz francez: Michel Portal, Louise Sclavis, Minvielle, Corneloup, Shepp, Louiss, Texier; ca până în cele din urmă să se întâlnească ca membri ai proiectului "trans-artistic" Companie Lubat de Gasconha. Colaborarea lor era o urmare logică a prieteniei lor și a dorinței împărtășite de explorare artistică și experimentare muzicală. „D'en BAS” în limba franceză înseamnă "de jos" - acest nume a fost ales de muzicieni pentru a-și proclama propriile lor conotații sociale, la care grupul face referință – ca o alegere conștientă de a rămâne conectat cu o anumită realitate a precarității vieții a unui artist. Ca răspuns la retorica agresivă a surselor mass-media contemporane, ei la rândul său, au inventat un slogan, care poate fi tradus aproximativ ca - Muzică intelectuală pentru Franța neintelectuală", sau utopia artei care este accesibilă, dar complexă și dificilă. Trio-ul propune un repertoriu de muzica dură, care este un mixt voios de compoziții originale și improvizații neașteptate, izbucniri furioase politice și umor surprinzător, ne mai vorbind și de revalidarea temelor împrumutate din analele jazz-ului, muzicii populare franceze, și uneori chiar și muzicii pop internaționale ... În ultimii ani, Trio d'en BAS a navigat între concerte în forma lor originală de trio și în forme de hibrid născute în colaborări cu alți artiști: muzică și circ, muzică și teatru, muzică și pictură, muzică și dans, muzică și video ... Trioul a atras atenția competențelor “grave” precum posturile de radio, revistele pentru fani care se concentrează pe muzica jazz, sau pur și simplu ascultători care se bucură de muzica pe care Trio-ul este mai mult decât fericit să o furnizeze urechilor curioase și atente.
Dan Bruma - guitar Alexandru Arcus - saxophone Gari Tverdohleb - percussion
One of the festival targets is to present the new names at the stage of Moldova. Now we are glad to introduce to your attention the young guitarist which has grown in the Academy of Music, Theatre and Fine Arts of Chisinau, who educated his musical taste during the eight festival editions, at which he has had possibility to listen and to communicate with great masters as Enver Izmailov, Eduardo Niebla, Uve Kropinski, Amitava Chatterjee, Zaza Miminoshvili. In this project Dan is supported by the musicians of Trigon : the well-known Gary Tverdohleb and Alexandru Arcus. The creative way of this trio is in research of the own language in music. They had chosen the acoustic sonic in interpretation of music themes of the known composers, arranging music themes by own original mode with a lot of humor, ingenuity and improvisational freedom.
Unul dintre obiectivele festivalului este de a prezenta nume noi pe scena Moldovei. Acum suntem bucuroși să prezentăm spre atenția dumneavoastră un tinăr chitarist care a crescut în Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, care și-a formatul gustul muzical în timp a opt ediții a festivalului la care Dan a avut posibilitatea de a participa la ateliere, de a asculta și comunica cu mari maeștri ca Enver Izmailov, Eduardo Niebla, Uve Kropinski, Amitava Chatterjee, Zaza Miminoshvili. În acest proiect Dan este sprijinit de muzicieni din Trigon: bine-cunoscutul Gari Tverdohleb și Arcuș Alexandru. Modul creativ al acestui trio este în cercetarea propriului limbaj muzical. Muzicienii deja ș-au ales un sunet acustic pentru interpretarea temelor muzicale ale compozitorilor cunoscuți, făcând aranjamentele sale proprii originale cu mult umor, ingeniozitate și libertate improvizațională.
Chengetai Razemba – vocals Christophe Le Du – guitar, harmonica Cyril Renault – bass Remy Douay – drums
Born in Harare (Zimbabwe), Chengetai is one of the few non-South-African "Rainbow-Music" exponents, this post-Independence-post-Apartheid fusion of Southern-African music. She has been awarded with the prestigious French "Trophee Charles Trenet 2009" for "Jazz-and-Song". An urban blending of Southern-African folk tunes, Afro-Cuban jazz and black American Soul, this music combines together acoustic and electric instruments, elements borrowed from the main languages of the region (English, French, Portuguese, Shona, Ndebele, Zulu, Xhosa, Afrikaans ...), while remaining faithful to the musical aesthetic of the late Miriam Makeba. Her European debut album "Zimblue", featuring Louis Mhlanga and Wessel van Rensburg has been released in Paris. Now, Chengetai shares her time between Johannesburg and Paris, participating at festivals around the world: Zimbabwe (Harare International Festival of Arts), South-Africa (Standard Bank Joy of Jazz, Oppikoppi...), France (Art Rock, Africajarc,...), Russia (Arkhangelsk European Spring), USA (New-Orleans Jazz & Heritage Festival), West-Indies (Lamentin Jazz Project), North-American (59th New-Orleans Jazz Festival, New-York - 2004), as well as European ones (mostly in France, ex-Yugoslavia …)
Nascută în Harare (Zimbabwe), Chengetai este una dintre puținii non-sud-africanii interpreți de "Rainbow-Music", această fuziune post-independentă-post-apartheid a muzicii sud-africane. În 2009 Chengetai a fost distinsă cu prestigiosul premiu francez "Trophee Charles Trenet" la categoria "Jazz-and-Song". Un amestec urban de melodii tradiționale ale Africii de Sud, de jazz afro-cubanez cu Soul afro-american, această muzică combină instrumente acustice și electronice, elemente împrumutate din limbile principale ai acestei regiuni– engleză, franceză, portugheză, Shona, Ndebele, Zulu, xhosa , Afrikaans (limba religioasă) ..., rămânând fidelă esteticii muzicale a marei cântărețe africane Miriam Makeba. Albumul ei de debut European "Zimblue" înregistrat sub acompaniamentul lui Louis Mhlanga și Wessel van Rensburg a fost lansat la Paris în 2009.
Actualmente Chengetai își împarte timpul său între Johannesburg și Paris, participând la festivaluri din întreaga lume: Zimbabwe (Harare Festivalul International de Arte), Africa de Sud (Standard Banca Joy of Jazz, Oppikoppi ...), Franța (Art Rock, Africajarc,. ..), Rusia ( Primăvara din Arhanghelsk), SUA (New-Orleans Jazz & Heritage Festival), Indiile de Vest (Jazz Project Lamentin), nord-american (59 New Orleans Jazz Festival, New York - 2004), precum și cele europene în Franța, fosta Iugoslavie …)
Bester Quartet is a phenomenon on the global music market. The group is made up of four superior instrumentalists, classically trained musicians. The quartet’s trademark is performance of the music of a vast stylistic range that assimilates some selected elements borrowed from classical, jazz and avant-garde music, including the best of achievements of the contemporary chamber music where improvisation constitutes a foundation to build some unique instrumental forms on. This formation is the new face of the world famous The Cracow Klezmer Band, founded in 1997 in Krakow. Bester Quartet has made numberless TV and radio recordings and has cooperated with many exceptional jazz, klezmer and vanguard musicians, including John Zorn, Tomasz Stanko, Grazyna Auguscik, John McLean, Don Byron, Frank London, Jorgos Skolias, Aaron Alexander, Ireneusz Socha and others. The quartet has performed in many prestigious venues around the world, including Poland, USA, UK, Taiwan, Czech Republic, Finland, Italy, Estonia, France, Ukraine, Hungary, Sweden, Switzerland, Austria, Belgium, Holland, Germany and Canada. The quartet has got a long-standing cooperation track with John Zorn’s NYC, based prestigious Tzadik label that has resulted in releasing 6 CDs so far: De Profundis (TZ 7143), The Warriors (TZ 7157), Bereshit (TZ 7183), Sanatorium under the Sign of the Hourglass (TZ 7349), Balan (TZ 7358), Remembrance (TZ 8116)
Bester Quartet este un fenomen pe scena muzicală la nivel mondial. Grupul este alcătuit din patru instrumentiști excepționali, cu instruire muzicală clasică. Muzica cvartetului se deosebește printr-o vastă gamă stilistică, ea asimilează anumite elemente selectate din muzica clasică, jazz, avangardă, inclusiv cele mai originale realizări ale muzicii camerale contemporane, în care improvizația constituie o bază pentru construirea unor forme unice ale muzicii instrumentale. Această formație este o fața nouă al faimosului "Cracov Klezmer Band", fondată în 1997, în Cracovia. Bester Cvartet a făcut nenumărate înregistrări la radio și TV și a colaborat cu mulți excepționali muzicieni de jazz, klezmer și avangardă, printre care John Zorn, Tomasz Stanko, Auguscik Grazyna, John McLean, Don Byron, Frank Londra, Jorgos Skolias, Aaron Alexandru, Ireneusz Socha și alții. Cvartetul a cîntat pe cele mai prestigioase scene din întreaga lume, inclusiv Polonia, SUA, Marea Britanie, Taiwan, Republica Cehă, Finlanda, Italia, Estonia, Franța, Ucraina, Ungaria, Suedia, Elveția, Austria, Belgia, Olanda, Germania si Canada. Cvartetul are o pistă de colaborare de lungă durată cu NYC al lui John Zorn, label de prestigiu Tzadik, care , până acum, a dus la lansarea a 6 CD-uri: De Profundis (TZ 7143), The Warriors (TZ 7157), Bereshit (TZ 7183), Sanatorium under the Sign of the Hourglass (TZ 7349), Balan (TZ 7358), Remembrance (TZ 8116)
Great masters of this trio are widely acclaimed thanks to their contribution in a world music culture. “There simply is no other band producing such music - immerse yourself!” … “trio of adventure-seeking multi-instrumentalists who are adroit at freeing both your mind and your body. As a trio of multi-instrumentalists, the sonic possibilities are endless and exhilarating. There is an enchanting quality so pervasive you may feel like the fourth member of this trio, as Didier leads another magical musical tour into uncharted lands.” “After the success of « Utopies » and « Baldamore » (50 000 albums sold) and having been awarded the prestigious Prize ‘Victoires de la Musique Jazz’ in 2008, Hadouk Trio is back with a new album, taking us a step further towards and into an ethereal world. Following in the footsteps of Hermann Melville and Saint Exupery, Hadouk give us escapism. Welcome aboard Air Hadouk! Fly ‘Aerozen’ on a hedonistic interplanetary flight to emerging destinations. The line of sight: The horizons where external influences and intimacy meet, and from which point the continents redraw themselves exploring the beginning of new instrumental metamorphoses. Thus the khen, the Laotian mouth organ, is wrapped in electrical energy, the hang, a mix between a steel drum and a gamelan, enters into the world of chromaticism; the doudouk steps into of the shoes of jazz, le hajouj, a bass originally from the desert made from camels skin becomes a piccolo, heightening the tone; the appearance of the bahu flute, with its free Chinese reed, creates a wave of movement. Aiming at the azure, Hadouk purifies the lines, becoming lighter and rising up into the atmosphere. Swings and loops, high voltage rhythms and gliding harmonies, our 3 co-pilots opt for free style. But they also know how to help you land gently with no turbulence. Enjoy your flight!” (Nemo music)
Marii maeștri ai acestui trio sunt înalt apreciați datorită contribuției lor la cultura world music. “Pur și simplu nu există o altă formație care să producă o astfel de muzică – afunda-te în ea!” " Trio de multi-instrumentiști aventurieri, care sunt pricepuți la eliberarea atât a sufletului tău și a minții, cât și a corpului tău. Fiind un trio de multi-instrumentiști, posibilitățile sonore sunt nelimitate și înviorătoare. Această calitate fermecătoare atât de pătrunzătoare are capacitatea de a te face să te simți ca al patrulea membru al acestui trio, pe care Didier îl conduce într-un turneu muzical magic în ținuturi necunoscute. " "După succesul albumelor «Utopies» și «Baldamore» (50 000 de albume vândute) care au fost distinse cu prestigiosul Premiu " Victoires de la Musique Jazz " în 2008, Trio-ul Hadouk vine cu un nou album, luându-ne la un pas înainte, spre și intr-o lume eterică." Pe urmele lui Hermann Melville și Saint Exupery, Hadouk ne propune sa evadăm în escapism. Bine ati venit la bordul Air Hadouk! Zboară "Aerozen" pe o rută hedonistă interplanetară către destinații emergente. Linia de vedere: Orizonturi unde influențele externe și intimitatea se întâlnesc, din punctul din care continentele se retrag explorând începutul a noi metamorfoze instrumentale. Astfel ca khen-ul, organul de gura din Laos, care este învelit în energie electrică, Hang-ul, un mix dintre tobe și Gamelan, intră în lumea cromatismului; pașii Doudouk-ului în pantofi de jazz, Hajouj-ul, un bas originar din deșert, făcut din piele de cămilă, sporind-i tonul devine un Piccolo; apariția flautului chinez și a flautului bahu creează un val de mișcare. Tinzând spre azuriu, Hadouk purifică zborul, devenind mai ușor și ridicându-se în atmosferă. Ai noștri 3 co-piloți optează pentru un stil liber unind Swing-ul și loop-uri, ritmuri de tensiune înaltă și armonii variabile. Ei, de asemenea, știu cum să vă ajute să aterizați ușor fără nici o turbulență. Bucurați-vă de zbor! ” (Nemo music)
Harri Stojka Gipsy Swing Quartet (Austria, Franta)
Harri Stojka - guit Claudius jelinek - guit Karl Sayer - double-bass Heimo Wiederhofer - brush snare
“Viennese guitarist Stojka and his band-mates revitalize the ‘30s “Hot Club of France” jazz-gypsy vibe… Stojka is a force to be reckoned with!” By Glenn Astarita. One of Austria's greatest jazz musicians has musical roots that run deep: He comes from a Roma Gipsy family that surrounded him with rhythms and harmony before he could even talk. His discovery of the music of Django Reinhardt, when he was young, had reflected later at all his artistic triumphs. He had made the irrefutably compelling effort, before he was appreciated by press and public worldwide, as a worthy successor of his lifelong idol Django Reinhardt. Harri Stojka played numerous concerts, had gained appreciation of public around the world, recorded 16 CD albums in Europe and America, and nowadays the press puts his name near the name of Django. After his CD was recorded by Gipsyland Studios, Vienna, Austria (09/2004), he was declared the most outstanding Gipsy jazz guitarist worldwide. In 2005, the magazine “Concerto” named Harri Stojka “Best Musician in the category Jazz National”. In 2006, the CD “A Tribute to Gipsy Swing” was edited in New York, but in Germany, renowned jazz legends nominated it within only a week for the “German Music Critics Prize”. The philosophy behind Stojka's music is pure fun and the joy of making music. Even though Harri Stojka has already made a number of recordings, live concerts remain the most important aspect of his artistic activities. He has played at many festivals, among them, the legendary jazz festival in Montreux, the Khamoro Festival in Prague, the Sziget Festival in Budapest, the famous Django Reinhardt Memorial Festival in Augsburg, the Graz Jazz Festival, the Salzburg Jazz Festival, the jazz festival in Jakarta, Detroit Jazz Festival, the Syracuse Jazz Festival, the Gipsy Swing Festival in Anger, the Sonsdhiver Festival in Paris , the Musiquat Festival in Tunis.
“Chitaristul Vienez Harri Stojka împreună cu colegii săi de trupă revitalizează "Hot Club of France" gypsy jazz vibe al anilor 30.... Stojka este o forță de care trebuie să ținem seamă!" de Glenn Astarita. Unul dintre cei mai mari muzicieni de jazz din Austria are rădăcini muzicale adânci: El provine dintr-o familie de țigani, care l-au înconjurat cu ritmuri și armonii muzicale, chiar înainte de a putea vorbi. Descoperirea muzicii lui Django Reinhardt, făcută de Harri in tinerețe, s-a reflectat mai târziu, în toate triumfurile lui artistice. El a făcut un efort irefutabil de convingător, înainte de momentul când a fost apreciat de presă și de publicul din întreaga lume, ca un demn succesor al idolului lui de-a lungul vieții sale, Django Reinhardt. Harri Stojka a avut numeroase concerte căpătând aprecierea publicului din întreaga lume, a editat 16 albume în Europa și America și actualmente presa mondială pune numele lui lângă numele lui Django. După lansarea CD-ului, înregistrat de către Gipsyland Studios, Viena, Austria în 2004, Harri a fost declarat “cel mai remarcabil Gipsy jazz chitarist la nivel mondial”. În 2005, revista "Concerto", l-a numit pe Harri Stojka "Cel mai bun muzician de jazz National". În 2006, CD-ul "A Tribute to Gipsy Swing" a fost înregistrat în New York, dar în Germania, doar peste o săptămână, legendele renumite de jazz l-au nominalizat la "Premiul Criticii Musicii Germane ". Filozofia din spatele muzicii lui Stojka este pur distractivă și plină de bucuria de a face muzică. Chiar dacă Harri Stojka a făcut deja o serie de înregistrări, concertele live rămân cel mai important aspect al activităților lui artistice. El a cântat la multe festivaluri, printre care, legendarul festival de jazz din Montreux, la Festivalul Khamoro din Praga, la festivalul Sziget de la Budapesta, faimosul Django Reinhardt Memorial la Festivalul de la Augsburg, la Festivalul de Jazz din Graz, Festivalul de Jazz din Salzburg, festival de jazz din Jakarta, Detroit Jazz Festival, la Festivalul de Jazz din Siracuza, Jipsy Swing Festivalul în Anger, Festivalul Sonsdhiver la Paris, la Festivalul Musiquat din Tunis.
Bernie Mallinger – violin Johannes Dickbauer – violin Cynthia Liao – viola Asja Valcic – cello
Quartet is famous for their stirring interpretation of John McLaughlin’s Mahavishnu Orchestra. The grand master himself, John McLaughlin, dedicated liner notes to the four musicians that virtually abound with superlatives. “From the first note I was struck by the way this group has 'appropriated' my music and made it their very own. They even got the atmosphere which was present all those years ago. The other aspect that touched me deeply was the importance they attach to the improvisation, and they do improvise ! This is no ordinary string quartet. The love of, and the dedication they have to their respective instruments is marvelous, and the fact they have taken what was electric jazz fusion music, fused it with their training in 'Classical' music, and conserved the 'electric' atmosphere is outstanding.” John McLaughlin “This classical quartet surprises everyone with its ability to harness the robust dynamics, complexity, and high energy of jazz fusion as demonstrated by the iconic Mahavishnu Orchestra of the early ’70s. They’ve taken the spirit of TMO and created a distinctly and profoundly personal musical statement. Even McLaughlin himself is impressed: “This is no ordinary string quartet. From the first note I was struck by the way this group has ‘appropriated’ my music and made it their very own. They even got the atmosphere, which was presented all those years ago. Outstanding.” Bernie Mallinger studied at the Music University Graz (Classical Violin/Concert), and in the USA (New School of Music, Manhattan School of Music, Juilliard School in New York). In the following years cooperated at about 100 CD-productions in the field of Jazz, Folk, Pop, and New Music; bears Stage work from duo up to work as soloist with big bands and orchestras; Performances in numerous theatres and show productions; led lectureship at the University of Art/Graz (dep. Jazz); Further pedagogical work within the frame of workshops and jazz days in Austria, Spain, and in the USA. www.berniemallinger.com/ Johannes Dickbauer studied at the „Mozarteum“in Salzburg and at the Curtis Institute of Music, Philadelphia, in the studio of Pamela Frank. He’s winner of several competitions as „Prima la Musica“or „Stefanie Hohl“ in Vienna. Dickbauer appeared as a soloist with the Vienna Conservatory Orchestra and the Vienna Chamber Orchestra, in which he had the great possibility to play under Sir Yehudi Menuhin. In January 2004 he performed a concert in the Vienna “Konzerthaus” as winner of the competition “Musica Juventutis”. He’s member of the Vertigo String Quartet which was the winner of the International Competition “Duchi acqua viva” in Atri in 2006. www.johannesdickbauer.com/ Cynthia Liao`s first studies of viola and composition was in Taiwan, later at University for Music and Performing Arts in Vienna. She graduated this University in 2000 with the title “Magistra artium”. Her first solo performance was at the age of 13, subsequently concerts with orchestras in Austria (Vienna Mozart Orchestra), Italy, Taiwan, Korea and the USA. Since 1995 up to 1997 she was the First Viola of the "Wiener Jeunesse Orchester", 1998-1999 had played at the Vienna Chamber Opera, 2001-2003 at the Milanese symphony orchestra “Giuseppe Verdi”. In 2002 had played as soloist at the „Teatro La Fenice“ in Venice; in 2004 was a group leader of the violas in Brucknerorchester Linz. Since 2003 she is a Member of Vienna Chamber Orchestra and the Vienna Chamber Philharmonic; since 2005 – a member of the Ensemble Reconsil Vienna for contemporary music. Asja Valcic studied with V. Despalj (Zagreb/Croatia), L. Terrasplusky (Massachusetts/USA), N. Schahovskaja (Moscow/Russia) and K. Georgian (Detmold, Germany). She graduated her study with a Soloist's Diploma. Asja has played chamber music with G. Schulz (Alban Berg Quartett), H. Schoneweg (Cherubini Quartett), I. Bolton (Brodsky Quartett), I. Bieler (Melos Quartett), A. Engegard (Orlando Quartett), T. Brandis (Brandis Quartett), and many others. As a soloist she performed with the Zagreb Philharmonic, Belgrade Philharmonic and the Westfalische Kammerorchester, conducted by the likes of Kazushi Ono and Zubin Mehta. In 1995 she won the „Concours international de jeunes concertistes de Douai" in France. She recorded Sonatas of Shostakovich and Schnittke for Jugoton (1989) and Serenads of Martinu for d+g (German Record Critics' Award in 1998). Valcic was teaching at the music academy of Zagreb (Croatia), at the Dartington International School of Music/England, in Chioggia/Italy and at the University of Music Detmold/Germany.
Cvartetul este celebru pentru interpretarea lor emoționantă a lui John McLaughlin Mahavishnu Orchestra. Însuși Marele Maestru John McLaughlin, le-a dedicat o inscripție celor patru muzicieni care efectiv abundă cu superlative. „De la prima notă am fost atins de felul în care această trupă a apropriat muzica mea și au făcut-o pe a lor proprie. Ei chiar au căpătat atmosfera care era prezentă pe vremea aceea cu atâți ani în urmă. Alt aspect care m-a atins profund a fost importanța pe care ei au acordat-o improvizației, și ei chiar improvizează! Acesta este un cvartet de corzi neordinar. Dragostea și dedicarea pe care ei o acordă instrumentelor lor este uimitoare, și faptul că ei au luat ceea ce era muzica electric jazz fusion și au îmbinat-o cu instruirea lor în muzică „clasică” și au păstrat atmosfera „electrică” este remarcabil.” John McLaughlin Acest cvartet clasic surprinde pe fiecare cu capacitatea sa de a exploata dinamica intensă, complexitatea și energia înaltă a jazz fusion în felul în care au demonstrat Mahavishnu Orchestra la începutul anilor '70. Ei au luat spiritul TMO și au creat o profundă exprimare muzicală personală. Chiar și însuși McLaughlin este impresionat: „Acesta este un cvartet de corzi neordinar. Dragostea și dedicarea pe care ei o acordă instrumentelor lor este uimitoare, și faptul că ei au luat ceea ce era muzica electric jazz fusion și au îmbinat-o cu instruirea lor în muzică „clasică” și au păstrat atmosfera „electrică” este remarcabil.” Bernie Mallinger a studiat la Universitatea de Muzică din Graz (vioară clasică) și în SUA (New School of Music, Manhattan School of Music, Juilliard School in New York). În anii următori a cooperat cu producția la aproximativ 100 de discuri în sfera jazz-ului, folk-ului, a muzicii pop, and new music; se bucură de lucru pe scenă în duet până la lucru în calitate de solist cu big band-uri și orchestre; concerte în numeroase teatre și show producții; lector la Universitatea de Arte din Graz (catedra Jazz); adițional, lucru pedagogic în cadrul workshop-urilor și zilelor de jazz din Austria, Spania și în SUA. Johannes Dickbauer a studiat la „Mozarteum“ din Salzburg și la Curtis Institute of Music, din Philadelphia, în studioul Pamelei Frank. Este câștigătorul mai multor competiții precum „Prima la Musica“ sau „Stefanie Hohl“ din Viena. Dickbauer a apărut ca și solist cu Orchestra Conservatorului din Viena și cu Orchestra Camerală din Viena, în care el a avut marea posibilitate de a cânta sub dirijarea lui Sir Yehudi Menuhin. În ianuarie 2004 el a dat un concert în “Konzerthaus” din Viena în calitate de câștigător a competiției “Musica Juventutis”. Este membru al Vertigo String Quartet care a fost câștigătorul competiției internaționale “Duchi acqua viva” din Atri în 2006. Cynthia Liao a primit primele studii de violă și compoziție în Taiwan, după care a studiat la Universitatea de Muzică și Arte Interpretative din Viena. În anul 2000, ea a absolvit această universitate cu titlul de “Magistra artium”. Prima ei prezentare solo a avut-o la vârsta de 13 ani, mai târziu, concerte cu orchestre în Austria (Vienna Mozart Orchestra), Italia, Taiwan, Koreea și SUA. Din 1995 până în 1997 ea a fost prima violă al "Wiener Jeunesse Orchester", 1998-1999 a cântat la Vienna Chamber Opera, 2001-2003 la Milanese symphony orchestra “Giuseppe Verdi”. În 2002 a fost solistă la „Teatro La Fenice“ din Veneția; în 2004 a fost liderul trupei de viole în Brucknerorchester Linz. Din 2003 ea este membru al Vienna Chamber Orchestra și Vienna Chamber Philharmonic; din 2005 – membru al Ensemble Reconsil Vienna pentru muzică contemporană. Asja Valcic a studiat cu V. Despalj (Zagreb/Croația), L. Terrasplusky (Massachusetts/SUA), N. Schahovskaja (Moscova/Rusia) și K. Georgian (Detmold, Germania). Ea a absolvit cu diplomă de solist. Asja a cântat muzică camerală cu G. Schulz (Alban Berg Quartet), H. Schoneweg (Cherubini Quartett), I. Bolton (Brodsky Quartett), I. Bieler (Melos Quartett), A. Engegard (Orlando Quartett), T. Brandis (Brandis Quartett), și multe altele. În calitate de solist a cântat cu Zagreb Philharmonic, Belgrade Philharmonic și cu Westfalische Kammerorchester, dirijat de același Kazushi Ono și Zubin Mehta. În 1995 ea a câștigat la „Concursul International al tinerelor concertiste din Douai" din Franța. Ea a înregistrat sonatele lui Șostakovici și Schnittke pentru Jugoton (1989) și serenadele lui Martinu pentru d+g (German Record Critics' Award in 1998).
Valcic a predat la Academia de Muzică din Zagreb (Croația), la Dartington International School of Music/England, în Chioggia/Italia și la University of Music Detmold/Germany.
Port Of Cultures - Valts Puce Quartet, Trigon, The Shin (Letonia, Moldova, Georgia)
«THE PORT OF CULTURES» is a joint project between Latvian, Georgian, Moldavian musicians, and this possibility is ensured by collaboration of Latvian, German, Moldavian and Georgian concert organizations. The Project is supported by General Direction for Education and Culture of European Union. The aim of this activity is to confront diverse mentalities, cultural experiences, to create new cultural value oriented to new and growing European society. As well as the possibility to join together Eastern and western cultures, as a thrilling challenge we regard the intention to show the approaching of Northern and Southern countries of the old continent. The meeting and cooperation of persons sharing the same views and values took place in the Port of Cultures. This project united people from the spacious areas of Viking lads, Moldavian valleys to Caucasus Mountains, from level ground of the Baltic's to metropolis of Germany. The cultures are so different, and its energy is based on traditions. The intention of the project was to remark the different and common values and to create through it a new and powerful cultural value, because everyone of us, with our dreams and passion, with hopes and searches, can fulfill and join the space where the possibilities to communicate and create are never-ending. All of us want to be happy in this world. This is the disposition which unites the mankind, and this tendency can not be bind with country or origin, geographical location, or historical development. In the changing universe all the valuable is created through the power of thought and action, therefore in frames of Port of the Cultures different mentalities were joined for cooperation in the project . Project had started in 2009 in Riga, where was presented the music program created in collaboration of Georgian – Latvian musicians. In June 2010, the musicians from Moldova (Trigon) and Latvia had told their music story in Riga and Chisinau. At this festival musicians from the participating countries had shared their musical visions and interpretations, creating the musical stories told in three different interpretations, which in diverse ways had reveal our divine humanity - "The secret of Harmony".
« THE PORT OF CULTURES »este un proiect de conexiune dintre muzicienii letoni, georgieni, moldoveni. E un eveniment asigurat grație colaborării dintre organizațiile concertistice din Germania, Letonia, Moldova și Georgia. Proiectul este susținut de Direcția Generală Pentru Educație și Cultură a Uniunii Europene.În proiectul «The Port of Cultures», sunt incluse trei activități comune. Scopul acestei activități este de a confrunta diverse mentalități, experiențe culturale, de a crea o nouă valoare culturală orientată spre o nouă societate europeană în proces de creștere. La fel de bine ca și posibilitatea de a uni culturile estice și vestice , ca o provocare senzațională noi avem intenția să arătăm apropierea țărilor de nord și sud al vechiului continent. Întâlnirea și cooperarea persoanelor care au aceleași viziuni și valori a avut loc în Port of Cultures. Acest proiect a unit oameni din ținuturile spațioase ale pământurilor vikingilor, văile Moldovei până la munții Caucazului, de la nivelul solului al țărilor Baltice la capitala Germaniei. Culturile sînt atât de diferite, și energia lor se bazează pe tradiții. Proiectul a fost realizat cu intenția de a remarca valorile comune și cele care diferă, și, prin intermediul lui, de a crea o nouă și puternică valoare culturală, pentru că oricare din noi, cu vise și pasiune, cu speranțe și căutări, poate să se alăture și să desăvârșească spațiul unde posibilitățile de a comunica și de a crea sânt la nesfârșit. Toată lumea vrea să fie fericită. Acesta este caracterul care unește omenirea, și această tendință nu poate fi consolidată de țară sau origine, așezare geografică, sau desfășurare istorică. În universul schimbător toate valorile sânt create cu ajutorul puterii gândului și acțiunii, de aceea în cadrul la Port of Cultures mentalități diferite s-au adunat pentru a coopera în acest proiect. Proiectul a început în 2009 în Riga, unde a fost prezentat programul muzical creat în colaborarea muzicienilor georgieni și letoni. În iunie 2010 muzicienii din Moldova (Trigon) și Letonia și-au spus istoria lor muzicală în Riga și în Chișinău. La acest festival, muzicienii din țările participante s-au împărțit cu mmanierele și viziunile lor muzicale, creând istorii muzicale spuse în trei interpretări diferite, care ne-a dezvăluit în moduri diverse divina noastră umanitate - "Secretul Armoniei".
In Latvia, Valts Puce is famous for his unique ability to combine the substance and stylistic nuances of academic, folk, and rock music, thus providing an opportunity for modern people living in highly urbanized environments to become acquainted with extraordinarily diverse and deeply human qualities. In his vital, philosophically poetic, dramatically refined, and playful arrangements of folk music, the composer has revealed a deep understanding of traditional Latvian culture. Ilona Hanina and Elza Rozentale are well-known singers of the Latvian music stage, thanks to their crystalline voices and emotional artistry. Singer Intars Busulis is soloist of the group «Wet point» and the orchestra E.Y.J.O. (European Youth Jazz Orchestra) from Denmark. He represented Latvia at the show – contest Eurovision 2009. Won the Grand Prix at the contest "Новая волна» in 2005, Grand prix of contest International in Piarnu Estonia 2004, but the most important is the Grand Prix of Sony Jazz Stage contest in 2004.
Valts Puce este faimos în Letonia pentru abilitatea sa unică de a combina substanțe și nuanțe stilistice populare, academice cu muzica rock, oferind astfel o oportunitate oamenilor moderni, care trăiesc în medii foarte urbanizate, să se familiarizeze cu calități umane extraordinar de diverse și profunde. Având o abordare filosofică și poetică, rafinată dramatic, precum și aranjamente de muzică folk, compozitorul a scos la iveală o înțelegere profundă a culturii tradiționale letone.
Interpreta Ilona Hanina și Elza Rozentale sunt bine-cunoscute în scena Letoniei datorita vocilor sale cristaline și artistismului emoțional. Vocalistul Intars Busulis - solistul grupei «Wet point» din Letonia și a orchestrei E.Y.J.O.(European Youth Jazz Orchestra) din Dania. A reprezentat Letonia la show - concursul Eurovision 2009. Intars este învingătorul Grand prix la concursul «Новая волна» 2005, Grand prix la concurs International la Piarnu, dar cel mai important Grand prix la concursul Sony Jazz Stage 2004.
TRIGON was created in 1992 and internationally debuted at the Grenoble Jazz Festival in 1993. Leader Anatol Ștefaneț is known for his virtuoso viola skills, especially its Moldovan traditional version, the "bratsch", that brings him the nomination Shock in World Music in France (1999, 2002, 2005) for his CD “Anatolie Stefanet - solo” edited by Cinq planètes. His solos are presented in 11 albums (published in France, Germany, Greece, Russia, Romania) and various projects, including "Stefanet folk group", Black Sea Orchestra, Berlin Experimenty Orchestra, Sea Zone project. Trigon released their first CD "Moldavian Wedding in Jazz" in France (SILEX) and immediately received the French music award "Grand Prix du Disc". Their following albums were edited by Jaro Records (Germany), Boheme Music (Russia), Green records (Romania)... The group played at the most prestigious festivals and stages of Europe: Porgy & Bess - Vienna, Rotterdam jazz festival, radio France (Paris), Norwegian Music Academy Oslo; Japan (Rikkoukai Theater in Tokyo); New Zeeland ( “29 International Viola Congress” in Wellington); Canada "29 th Montreal International Jazz Festival", and the ex-USSR countries performing at the extensively always to a critical acclaim.
“The music branded TRIGON dispose with that exquisite ability of subduing and thrilling even that audience that is less accommodated with paradox harshness of jazz liberty.” (Virgil Mihaiu)
Actually, Trigon is the unique group in the world, which on 50% is composed by musicians, holders of the title Honored Artist.
TRIGON s-a înființat în 1992 și în 1993 a debutat pe plan internațional la Festivalul de Jazz de la Grenoble. Liderul trupei Anatol Ștefaneț este cunoscut pentru abilitățile lui de virtuoz de violă, în special pentru interpretările în versiuni tradiționale folclorice bratsch, ce a adus premium Șoc în World Music în Franța (1999, 2002, 2005), pentru CD-ul "Anatolie Ștefaneț - solo", editat de Cinq planets records. Solo-urile sale sunt prezentate în 11 albume (editate in Franța, Germania, Grecia, Rusia, România) și diferite proiecte, inclusiv "Stefanet folk group", "Black Sea Orchestra", "Berlin Experimenty Orchestra", Sea zone project. Trigon și-a lansat primul său CD "Nunta moldovenească în Jazz" în Franța (SILEX) în 1994 și imediat a primit și premiul francez de muzică "Grand Prix du Disc". Grupul a concertat la cele mai prestigioase festivaluri si scene ale Europei: Porgy & Bess - Wienna, Rotterdame jazz festival, radio France (Paris), Norwegian Music Academy Oslo ; Japonia - Teatrul Rikkoukai din Tokyo, Noua Zeelandă “29 International Viola Congres” din Wellington, Canada "29 th Montreal International Jazz Festival", și în țările ex-sovietice. Întotdeauna a reușit să impresioneze criticii. “Muzica purtând marca TRIGON dispune de acea rarisima capacitate de a-i cuceri și emoționa până și pe auditorii cei mai puțin acomodați cu paradoxalele rigori ale libertății jazistice.”(Virgil Mihaiu)
ZaZa Miminoshvili – guitar Zurab J. Gagnidze – bass, vocals Mamuka Gaganidze – vocals, percussion Aleksandr Chumburidze – dancer
The Shin is at the moment internationally most acclaimed Georgian world-jazz band. After successful performance at the WOMEX showcase in 2006, The Shin brought their programme to enthusiastic audiences more than in 30 countries. The Shin musicians Zaza Miminoshvili (guitar), Zurab Gagnidze (bass, vocals) and Mamuka Gaganidze (vocals, percussion), who live for several years in Germany, belong to Georgian music elite. They have been scripted works for productions at the Tbilisi State Theatre and for numerous film, television, and radio projects in Georgia and around the world. The musicians take part in numerous international projects, cooperating with great musicians such as Chaka Khan, Oky Temiz, Randy Brecker, Giora Feidman, , Ivo Papasov, Theodosii Spassov and many other. In 2009 The Shin became the winner of the Creole World-Music National Competition in Germany.
The Shin este actualmente cea mai apreciată pe plan internațional trupă de etno jazz din Georgia. După concertul de succes la WOMEX în 2006, grupul Shin a concertat în mai mult de 30 de țări. Membrii trupei, muzicienii Zaza Miminoshvili (chitară), Zurab Gagnidze (bas, voce) și Mamuka Gaganidze (voce, percuție) locuiesc de mulți ani în Germania și fac parte din elita muzicală georgiană. Ei au scris lucrări pentru producțiile Teatrului de Stat din Tbilisi și pentru numeroase filme, proiecte de televiziune și radio din Georgia și lumea întreagă. Muzicieni au luat parte la numeroase proiecte internaționale, cooperând cu mari muzicieni cum ar fi Chaka Khan, Oky Temiz, Randy Brecker, Jorge Pardo, Ivo Papasov, Jatinder Thakur, Theodosii Spassov și mulți alții. În 2009 Shin devine câștigător al concursului național din Germania, Mondiale Creole-Music.
Jurnaliști invitați
Krzysztof Wiernicki - Italia
Krzysztof Wiernicki (Italy) - musicologist, journalist, professor. Wiernicki graduated the Berlin and Roman universities, currently being a professor at the last one. He is an expert in folklore and jazz, and, besides teaching at the university, he works in the field of journalism. He is employee of two main European Radio stations - Italian radio RAI, and German radio WDR. Working on Radio WDR, Wiernicki is the author of some broadcasts about the East Jewish folklore and new musical styles; among a number of other music programs, he has started out a broadcast cycle about the Moldavian music thanks to what in 1994 for the first time on German radio in 10 hours volume the Moldavian music sounded. Within the limits of music broadcasts on RAI radio waves, since 1980 Wiernicki constantly runs a broadcast about musical news in the field of national and jazz music. He is a permanent official guest of many musical festivals, including the festival EBU (European Broadcasting Union), RUDOFSTADT folk-festival and many others. Throughout the last 30 years, Krzysztof Wiernicki, is the author of numerous articles about history of jazz published in the most considerable musical magazines such as Blue Jazz, Husica Jazz, Jazz Heute … He is the author of books about musical culture of different countries of the world, two of them are devoted to folklore researches, and one is devoted to jazz history. Since 2000 his interest is concentrated on music from South America, where he constantly goes. Thanks to all these, it has resulted a cycle of audio books about the South American music of Brazil, Chile, Uruguay, Paraguay, Peru, Argentina. In 2005 and 2006 he run a course about the Moldavian and Ukrainian music in the Conservatory of Southern Brazilian city Porto Alegre.
Krzysztof Wiernicki – muzicolog, jurnalist, profesor. A absolvit universitățile din Berlin și Roma, în prezent fiind profesor la a doua din urmă. Este expert în folclor și jazz, și, pe lângă faptul că predă la universitate, el lucrează în sfera jurnalismului. Este angajat la două importante stații de radio europene – radio italian RAI și radio german WDR. Lucrând la radio WDR, Krzysztof Wiernicki este autorul unor emisiuni despre folclorul oriental-evreiesc și noile stiluri muzicale; printre un alt șir de emisiuni despre muzică, el a început un ciclu de emisiuni despre muzica moldovenească datorită cărora în 1994, pentru prima dată la un radio german a sunat muzică moldovenească în volum de 10 ore. În cadrul emisiunelor despre muzică de la radio RAI, din 1980 el duce în mod constant o emisiune despre noutățile muzicale în sfera muzicii naționale și jazz.
El este un oaspete oficial permanent la multe festivaluri muzicale, inclusiv festivalul EBU(Uniunea Europeană de Radiodifuziune), festivalul de folk RUDOFSTADT și multe altele. Pe parcursul ultimilor 30 de ani, Krzysztof Wiernicki, este autorul a numeroaselor articole despre istoria jazzului publicate în cele mai însemnate reviste despre muzică așa ca Blue Jazz, Husica Jazz, Jazz Heute … El este autorul cărților despre cultura muzicală a diferitor țări din lume, dintre care două sînt dedicate cercetărilor în folclor, iar una este dedicată istoriei jazzului. Din anul 2000 interesul lui este concentrat asupra muzicii din America de Sud, unde pleacă în mod constant. Datorită la toate acestea, a apărut un ciclu de cărți audio despre muzica sud-americană a Braziliei, Chile, Uruguay, Paraguay, Peru, Argentina. În 2005 și 2006 el duce un curs despre muzica moldovenească și ucraineană la conservatorul din orașul sud-brazilian Porto Alegre.
Commentator of the “Radio Russia” (www.radiorus.ru). Member of the Union of composers of Russia. Vice-president of National Association of piano duets. Permanent musical critic at the International Tchaikovsky Competition, of the Mikael Tariverdiev organ competition (Kaliningrad). Laureate of concurs of the music magazines “Soviet Music” and “Academy of Music”. Grant-holder of the state fellowship of the Prime minister of the Russian Federation (1996-1999). Honored Maestro of Culture of the Russian Federation. Jury member and Invited critics of musical Competition and Festivals in Russia, Switzerland, Bulgaria, Germany, Spain, Poland, Egypt, Ireland, Finland, Estonia, Latvia, Lithuania, Serbia, Uzbekistan, Armenia, Turkmenistan. In 1998, organized the first concert of “Trigon” group in Russia. Author of the book "Trigonomania in style Jazz"
Comentator al Companiei "Radio Rusia" (www.radiorus.ru). Membru al Uniunii Compozitorilor din Rusia. Vice-președinte al Asociației Naționale duetelor de pian. Critic muzical permanent la “Concurs Internațional P.I. Ceaikovski”, “Concurs de Orgă - Mikael Tariverdiev” (Kaliningrad). Laureat al concursurilor revistelor muzicale “Muzica” și “Academia Muzicală”. Grant-titular al Bursei de Valori de Stat, instituite de prim-ministrul Federației Ruse (1996-1999). Maestrul Emerit al culturii din Federația Rusă. Membrul juriului al concursurilor muzicale și festivalurilor din Rusia, Elveția, Bulgaria, Germania, Spania, Polonia, Egipt, Irlanda, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Serbia, Uzbekistan, Armenia, Turkmenistan În 1998, a organizat primul concert formației "Trigon" în Rusia. Autorul cărții "Trigonomania în stil Jazz"
TIRASPOL
Colegiul Muzical "Anton Rubinstein" ora 16.00
22 septembrie
Lecție susținută de Krzysztof Wiernicki Profesor la Universitatea din Roma
Atelier de creație - tobe, percuție Gari Tverdohleb, Leonid Coida
23 septembrie
Chengetai Trio (Zimbabwe, Franța)
BĂLȚI
22 septembrie ora 16.00 Centrul Municipal de Cultura
Pe parcursul timpului trecut de la ultimul festival, în ciuda crizei financiare, grupul a parcurs prin Europa mai mult de 20 000 de km, participând cu succes la festivaluri din Spania, Rusia, Austria, România, Elveția, Belgia ș.a. Evaluarea formației a fost înalt apreciată de critici muzicali: “Ceea ce este special la Trigon, este măiestria cu care reușesc să creeze o sinteză super-armonioasă între folclorul românesc, cel balcanic și libertatea dată de jazzul modern” Virgil Mihaiu “Trigon este una dintre puținele grupuri, care întroduce cu bun simț elemente de muzică românească în jazz. Formula de cvartet condusă de violistul Anatol Ștefaneț a trecut granițele Moldovei, a depășit toate granițele artistice și geografice, ceea ce spune totul despre forța de adresare” Berti Barbera Între timp Anatol a scris coloana sonoră la filmele “Lupii și Zeii” și “Nunta în Basarabia” Dorel a compus muzică pentru spectacolul “Cabaret Jacksonville” al trupei teatrului “Luceafărul” După festival, formația Trigon va participa la broadcast live WDR channel, la a 30-a ediție al “Contemporary Folk Festival” of EBU (European Broadcasting Union) care în acest an va avea loc în Köln, și la alte festivaluri din Letonia, Portugalia, Maroc..
Since the last festival, despite the financial crisis, the group traveled in Europe more than 20 000 km, successfully participated at festivals in Spain, Russia, Austria, Romania, Switzerland, Belgium etc. Music critics appreciated band`s performances as: “Trigon is one of a few groups which introduced, with a sense of love, elements of Rumanian music in jazz. The formula of quartet led by viola player Anatol Stefanet crossed the borders of Moldova, has exceeded all the artistic and the geographical boundaries, what says everything about the force of their addressing” Berti Barbera
Meanwhile Anatol has composed the soundtrack for movie “The Wolves and Gods” and “Wedding in Bessarabia” Dorel has composed music for the spectacle “Cabaret Jacksonville” realized by “Luceafărul” theater. After the festival, the Trigon will participate in live broadcast channel WDR, at the 30th edition of “Contemporary Folk Festival” of the EBU (European Broadcasting Union), which this year will take place in Cologne, and at other festivals in Latvia, Portugal, Morocco ..
Zaza Miminoshvili– chitară acustică, midi și electrică, panduri, compoziție Zurab J. Gagnidze – chitară electrică și acustică fără taste, vocal Guruli, compoziție Mamuka Gaganidze - vocal, percuție, doli
“Shin” a fost format în Germania în 1998, unde membrii formației sânt stabiliți încă din 1994. În patria lor georgiană, acești muzicieni sânt deja legende vii și aparțin elitei artistice a țării: compozitori și instrumentiști Zaza Miminoshvili și Zurab Gagnidze au scris muzică pentru operele lui Robert Sturua pentru teatrul de stat din Tbilisi, și pentru multe filme realizate în Georgia. Mamuka Gaganidze a înregistrat coloane sonore împreună cu renumitul compozitor Giya Kancheli. Zaza Miminoshvili a fost nominat “Cel mai bun chitarist” anului 1992 din Georgia. Zurab Gagnidze a cântat cu Randy Brecker, Chaka Khan, Jatinder Thakur, Shankar Lal, Okay Temiz... În prezent formația concertează intens, înregistrează CD-uri și participă în numeroase proiecte din toată lumea. Muzica “Shin” unește melodiile folclorului georgian cu jazz-ul, tehnica unică vocală din Georgia cu elemente de flamenco, muzica orientală cu cea occidentală contemporană. “Teatrul muzical” al formației, este umplut cu nuanțe colorate. Muzica oscilează între nesfârșita bucurie a vieții și solemnitatea adevarată. “Shin” generează ritmuri și armonii alterate, condimentate cu sunete exotice de la frontiera de sud-est a Europei până la Orient. Este o interpretare maiestruoasă, demonstrând virtuozitate, temperament exploziv și un simț al umorului al muzicienilor, la fel de bine ca și remarcabila lor interacțiune emoțională. În georgiană “Shin” înseamnă “drumul spre casă”. Chiar dacă fiecare dintre noi are un drum personal spre “casă” și o “casă” a sa personală, muzica trupei “Shin” are capacitatea extraordinară de a conduce pe fiecare “acasă”. Muzica te conduce undeva, unde tu știi că ai mai fost înainte, unde geamurile sânt încețoșate de la ploaie și simți un miros de bucătărie, unde auzi voci și, chiar dacă tu ai putea să nu înțelegi ce ei spun, tu oricum înțelegi totul. Această muzică te duce acasă, nu contează cât de departe ea se află. Fiind parte a propriei națiuni, acești artiști sânt onorați să susțină refugiații de război în Georgia transferând venitul din concertele de caritate organizate în Germania. Prin intermediul acestor concerte din Berlin, Hamburg, Bremen, Korb, formația a ajutat 120 refugiați din regiunile Țhinvali și Gori (printre ei 43 copii) care trăiau într-un lagăr temporar de refugiați.
“The Shin” formed in Germany in 1998, where group members are established since 1994. In their Georgian homeland, these musicians are already living legends and belong to the artistic elite of the country: composers and performers Zaza Miminoshvili and Zurab Gagnidze recorded music for Robert Sturua’s productions for the State Theater in Tbilisi, and for many films produced in Georgia as well. Mamuka Gaganidze recorded soundtracks with the famous composer Giya Kancheli. In 1992, Zaza Miminoshvili was named “The best guitarist” in Georgia. Zurab Gagnidze played with Randy Brecker, Chaka Khan, Jatinder Thakur, Shankar Lal, Okay Temiz... They were the prize winners of numerous jazz festivals. These days the group tours, records and participates in numerous projects around the world. “The Shin’s” music brilliantly unites Georgian folk tunes with jazz, the unique vocal technique of Georgia with elements of flamenco, ancient eastern and modern western music. “The Shin’s” “instrumental theatre” is replete with cultural undertones. The music oscillates between pure joy of life and genuine solemnity. The group generates rhythmic-harmonic extensions, seasoned with exotic sound-spices from Europe’s South-Eastern frontier to the Orient. It is a masterly performance, displaying virtuosity, explosive temperament and sparkling humor of the musicians. In Georgian Shin means “the road home”. Even though each of us has our own personal road home and our own personal home, the music of “The Shin” has the amazing ability of leading everyone “home”. The music leads you to somewhere you know you've been before, where the windows are fogged over from the rain and it smells of kitchen smells, where you hear voices and, even though you might not understand what they are saying, you understand everything anyway. This music leads you home, no matter how far away it is.
Being a part of own nation, the honor of these artists is to support the war refugees in Georgia by transferring the income from charity concerts organized in Germany. By these concerts in Berlin, Hamburg, Bremen, Korb the group helped 120 refugees from Zhinvali and Gori region who lived in a temporarily refugee camp.
Barabas Tamas - chitară bas Egerhazi Attila - chitară Kovacs Ferenc - trompetă, vioară Kovacs Zoltan - pian, clape Banai Szilard - tobe
Cinci din cei mai valoroși muzicanți de jazz din Ungaria au fondat grupul “Djabe” în 1996. În limba ashanti (africană), “Djabe” înseamnă “Libertate”. Libertatea este conceptul de bază al grupului, care interpretează o muzică unică, combinând elementele de jazz cu muzica populară maghiară și world music. În prezent, grupul este cotat ca cel mai popular și apreciat grup de jazz/world fusion din Ungaria, grație talentului muzicanților Tamas Barabas – compozitorul grupului și un bas chitarist superdotat; Ferenc Kovacs - “unul din cei mai buni vioriști din lume care, în plus, mai și cântă la trompetă ca Miles Davis”, iar maniera de interpretare a lui Zoltan Kovacs, plină de expresivitate și culoare, adaugă un plus de calitate superioară muzicii grupului. Un alt compozitor al grupului, Attila Egerhazi, își exprimă libertatea prin mixul degajat al stilurilor și instrumentelor. Talentele lui Szilard Banai asigură grupului un background ritmic perfect. Celebri pentru stilul lor caracteristic, sofisticat și expresiv, ei interpretează compoziții dinamice, și în același timp relaxante. CDurile lor au câștigat premii în categoria “cel mai bun album de Jazz/World Music din Ungaria” în 2000 și în 2001; Premiul Internațional Prince în 2004 și premiul Surround Music în 2005 la Los Angeles (SUA). Grupul a participat la numeroase festivaluri de jazz din Europa și America de Nord: Kaunas Jazz Festival (Lituania); Paectec Jazzfestival (SUA); Burghausen Jazzwoche (Germania); Jazz Goes to Town (Cehia); Spitz (UK); Jazz days (Slovacia); Rochester Jazz festival (SUA); Kaslo Jazz Festival (Canada); Pori Jazz Festival (Finlanda); Stockholm Jazz Festival (Suedia); Udine (Italia), Wiesen Jazz (Austria), Festival Musica do Mundo (Portugalia).
The quintet of the most respected Hungarian jazz musicians formed the group “Djabe” in 1996. “Djabe” means “Freedom” in the African Ashanti language. The freedom is the artistic credo of the group who plays unique music in which elements of jazz are mixed with traditional Hungarian music and world music. Presently the group is the most acclaimed jazz/world fusion band of Hungary, thanks to the talent of its musicians: Tamas Barabas - the main composer and virtuoso bass guitarist; Ferenc Kovacs - “one of the best violin players in the world who also plays the trumpet like Miles Davis”, while Zoltan Kovacs’s colorful manner of playing increases the standards of Djabe's performance on a large scale. The other composer of the band is Attila Egerhazi, who expresses freedom primarily by freely mixing styles and instruments. Szilard Banai’s performance gives the best possible rhythmic background to the band. “Djabe” won numerous Hungarian and International awards and performed at numerous international jazz festivals. Well-known for its varied jazz music style, really sophisticated and colourful, they play both dynamic and relaxing compositions. Their CDs won the prizes in the category “Best Hungarian Jazz/World Music Album” in 2000 and 2001 years; the international “Prince Award” in 2004 and the “Surround Music Award” in 2005 in Los Angeles (USA). The group performed at numerous European and North American festivals: Kaunas Jazz Festival (Lithuania); Paectec Jazzfestival (USA); Burghausen Jazzwoche (Germany); Jazz Goes to Town (Czech); Spitz (UK); Jazz days (Slovakia); Rochester Jazz festival (USA); Kaslo Jazz Festival (Canada); Pori Jazz Festival (Finland); Stockholm Jazz Festival (Sweden); Udine (Italy), Wiesen Jazz (Austria), Festival Musica do Mundo (Portugal).
Alex Calancea - chitară bas Mark Oselschii - pian Petru Moiseev - tobe
Alex este considerat ca unul dintre cei mai buni basiști din Moldova. A dedicat mai mult din jumătatea vieții sale chitării bas. Anume acest instrument l-a făcut să abandoneze, după trei ani de studii, Universitatea Politehnică. Întrând la Conservator s-a găsit pe sine însuși, și-a găsit fericirea lui adevărată. După absolvirea Conservatorulul, Alex și-a început propriile proiecte de creație. Abilitățile sale profesionale de chitarist și artist evoluau, în același timp, alături de trupa “Millenium”, “O-Zone”, Dan Bălan rock proiect. Prioritățile lui în ceea ce privește stilurile muzicale variau în procesul său de creștere pas cu pas, așa după cum de regulă li se întâmplă multor muzicieni talentați. Începând să cânte rock’n’roll când era școlar; fiind student la Universitate el a preferat punk-ul și rock-ul, iar fiind student la Conservator s-a orientat spre stiluri de muzică mai profunde - jazz-rock, jazz și fusion, care cer aptitudinea muzicianului de a gândi.
Actualmente fiind lector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, la catedra de jazz, având turnee în S.U.A. Europa, Asia, Alex evoluează și în prezent, e în căutarea limbajului propriu în muzica improvizată. Este foarte solicitat pentru calitățile sale de studio muzician, participă în diferite proiecte, își realizează pasiunile sale jazzistice, cântând în proiecte de jazz: “Jazzmodel”, Geta Burlacu proiect sau cântând cu “Trigon”. Creează muzică pentru proiecte personale ca “Bass tribute”, “Alex Calancea Band” sau cvintet, trio, sextet. În cadrul Festivalului vom asculta unul dintre cele mai reușite proiecte ale sale. Alaturi de Mark Oselschii un talentat pianist educat pe muzica clasica, jazz, funk, care a editat un album de jazz “Rancho Moldova”; și Petru Moiseev (“Transbalcanica”) un tanar toboșar plin de temperament. La cele spuse sus adaugând efecte digitale, se trece prin melosul balcanic, se pune pe ritmul de funk, fussion și se obține - “Alex Calancea Trio”.
Alex is considered as a one of the best bassist of Moldova. He has devoted more than half of his life to bass - guitar. This guitar was a reason - that being a third-year student, he left the Polytechnic University and entered to study at the Conservatory, that made him very pleased, because, playing this instrument, he had found himself and his true happiness. Graduating from the Conservatory, he tried to start his own creative projects, at the same time playing and evolving his professional skill of guitarist and artist in “Millenium” band, “oZone”, Dan Balan’s rock project. Like many talented musicians his priorities in music styles step-by-step vary in the process of his up growth and the maturation of his professional skills. Starting to play in rock'n'roll bands being at school; when he was studying at University - rock and punk; being a student of Conservatory, he prefers a deeper music styles - jazz-rock, jazz and fusion that require the musician's ability to think. Actually Alex is in creative evolution, searching of his own language in improvisational music. Now being lecturer at the Academy of Music, Theatre and Fine Arts in Chisinau, jazz department, having tours through U.S.A., Europe, Asia, he works like studio musician, plays the bass-guitar in different projects, realizes his passion to jazz by participating in jazz projects like: Jazz model, Geta Burlacu project, or playing with “Trigon”; or creating his own projects like “Bass tribute”, “Alex Calancea Band”, his quintet or trio. At the festival we will have the possibility to listen one of his best projects. Next to Mark Oselschii, a gifted pianist trained on classic music, jazz, funk, having already a solo jazz album “Rancho Moldova”, and Petru Moiseev (“Transbalcanica”) a young temperamental drummer. To all written above, add some effects, pass through the prism of the Balkan mode, use fusion and funk rhythm and we get - “Alex Calancea Trio”.
Klaus Paier - acordeon, bandoneon Stefan Gfrerrer - bas Roman Werni - tobe, percuție
Când este întrebat ce gen de muzică l-a influențat cel mai mult, Klaus Paier răspunde: “Jazzul și tangoul mi-au oferit libertatea să-mi dezvolt propriul limbaj în muzică.” Paier a fost inspirat în mod deosebit de instrumentaliști ca Keith Jarrett, Bill Evans, Charles Mingus sau Thelonious Monk. Felul lor de a vedea jazzul, cu toată diversitatea posibilităților muzicale și libertatea pe care le oferă, a fost de o importanță inestimabilă pentru el. Continuând să-și caute o formă perfect individuală a exprimării la acordeon, Klaus Paier l-a descoperit, mai târziu, pe Dino Saluzzi și, prin acesta, Tango Nuevo al lui Astor Piazzolla și bandoneonul, un instrument pe care-l folosește din ce în ce mai des. Paier percepe tangoul ca un element de stil, folosindu-l ca o proiecție de suprafață pentru inventivitatea sa muzicală. Dar și sound-ul european, evoluat, al acordeonului figurează, în egală măsură, în muzica sa: “Le voyage a Paris”, “Musette Waltz” (Franța), Tarantella (Italia), Dans bulgar (Balcani), sunt doar câteva exemple ale diversității componistice ale lui Paier în acest domeniu. Muzicianul procesează elementele experimentale și moderne în duet cu saxofonistul Gerald Preinfalk. Indiferent de forma pe care o folosește Paier pentru a se exprima în muzică, în plus la diversitatea posibilităților stilistice, maniera sa interpretativă este caracterizată de fermitatea și intensitatea prestației artistice. Eliberându-se de orice constrângeri instrumentale, el eliberează astfel acordeonul de povara lui istorică și pătrunde în sfere muzicale absolut noi. Paier tinde să exprime în muzică o polaritate încărcată pozitiv: atracție și respingere, greutate și ușurință, zgomotul și liniștea, deschiderea și interiorizarea, disciplina strictă și explozia fulminantă. Realizează această performanță incredibilă iar și iar, într-o manieră inconfundabilă, cucerind publicul oriunde s-ar duce: Israel, Franța, Italia, Suedia, Polonia și multe alte țări din Europa. Evoluând solo, în duet cu partenerul său Gerald Preinfalk, în format trio cu Stefan Gfrerrer și Roman Werni, sau în cadrul “Radio string quartet” – Klaus Paier este unul din cei mari acordeoniști din Europa cu renume mondial. Stefan Gfrerrer și Roman Werni sunt de mai mulți ani “tovarășii de drum în muzică” ai lui Klaus Paier. Combinația lor - acordeon, bandoneon/bas/tobe - este una foarte rar întâlnită, cu atât mai valoroase fiind succesul și popularitatea câștigate de ei în toată lumea. La Paris, Stockholm, Varșovia sau în Israel, publicul rămâne extaziat în sălile de concert și în cluburile de jazz; concertele se dau cu casa închisă, iar criticii nu mai au cuvinte de apreciere pentru muzicalitatea extraordinară a grupului. Pentru CD-uri “Movimiento” și “Live” (ambele PAO), de Klaus Paier Trio a fost nominalizat pentru premiul austriac de muzică “Amadeus Award”. Jorg Konrad (jurnalist freelance, Germania)
When asked which form of music has influenced him most strongly, Klaus Paier answers: “Jazz and tango gave me the freedom to develop my own language of music”. Paier has been particularly inspired by such instrumentalists as Keith Jarrett, Bill Evans, Charles Mingus or Thelonious Monk. For him, their conception of jazz, with its wide diversity of musical possibilities and freedoms, was of inestimable importance. Continuing his search for a very individual form of expression on the accordion, Klaus Paier later discovered Dino Saluzzi, then – through him – Astor Piazzolla’s Tango Nuevo and, from there, the bandoneon, an instrument he is now using more and more often. Paier sees tango in itself more as an element of style. He uses it as a kind of projection surface for his musical inventiveness. But the historically evolved European sounds of the accordion have also featured in his playing and his compositions: Le voyage a Paris, Musette Waltz (France), Tarantella (Italy), Bulgarian Dance (Balkans), are just a few examples of Paier’s integrative diversity of composition in this field. The accordionist processes experimental and contemporary elements above all in a duo with saxophonist Gerald Preinfalk. No matter in what form Paier expresses himself in music, in addition to a diversity of stylistic possibilities, his playing is characterized by the resoluteness and intensity with which he presents his projects. Emphatically he frees himself of all instrumental expectations, thereby liberating, as it were, the accordion from its historical burden and penetrating completely new spheres of music. He himself aims to express a positively charged polarity in music: attraction and rejection, weight and lightness, loudness and quietness, openness and self-containment, strict discipline and passionate explosiveness. He accomplishes this feat again and again in an inimitable manner, enthralling his audience in concert tours in Israel, France, Italy, Sweden, Poland and many other European countries. Be it as a soloist, with his duo partner Gerald Preinfalk, in the trio with Stefan Gfrerrer and Roman Werni, or the “Radio string quartet” – Klaus Paier ranks among the great European accordionists with a world-wide reputation. Stefan Gfrerrer and Roman Werni have been Klaus Paier's fellow-travelers in music for many years. Their accordion, bandoneon/bass/drums line-up is a rather rare combination of instruments. All the more credit to the trio's success and popularity around the world. Be it in Paris, Stockholm, Warsaw or Israel, audiences are enthralled in concert halls and jazz clubs that are almost always sold out and critics full of praise for the ensemble's outstanding musicality. Guided by the idea of a piano trio, the three instrumentalists formed a cohesive group that stands out due to its great unity. Klaus Paier, Stefan Gfrerrer and Roman Werni flood their listeners with musical ideas, captivating them in a timeless labyrinth of pulsating moods. Klaus Paier's compositions feature all the influences and elements of styles which the accordionist has dealt with in the course of his career so far: the complex spontaneity of jazz, the vivacious passion of Tango Nuevo, the disciplined aspect of European classical music, the complex tradition of European folk music. With completely natural dedication and great relish, he explores the various facets of this music. Stefan Gfrerrer and Roman Werni are incredibly sure-footed companions and renowned soloists rolled into one. Their rhythmically dense, immediate communication transports the music, now filigree and fragmentary, now lavish and ecstatic, into a completely other timely atmosphere. For the CDs “Movimiento” and “Live” (both PAO), the Klaus Paier Trio was nominated for the Austrian music prize, the “Amadeus Award”. Jorg Konrad (freelance music journalist, Germany)
Grzegorz Karnas - vocal Michal Tokaj - pian Adam Oles - violoncel Michal Jaros - contrabas Sebastian Frankiewicz - tobe
Deși formatul instrumental al cvintetului (tobe, bas acustic, violoncel, pian și voce) ne-ar putea face să credem că profesează o aventură stilistică a mainstream-ului, acest proiect este departe de paradigma clasică. Grupul atrage prin ostinatos de trans și abstracția modală a compozițiilor, dezvoltate pe bază de teme melodice simple și frumoase. Karnas creează “compoziții excelente - foarte melodioase, ce merită pe deplin atenția și timpul ascultătorului. Aranjamentele sunt caracterizate printr-un mix meticulos de sunete și un simț al timbrului; deși uneori este densă și stratificată, muzica lor nu este supraîncărcată, fiecare element sonic este semnificativ, lucid și se îmbină armonios cu restul instrumentelor. Muzica lor generează continuu o gamă largă de sunete succesive cu improvizații excelent cântate, atmosfera variind de la balade la trans - excursii. ” (Robert Buczek) Grzegorz Karnas - compozitor, producător, directorul artistic al Jazz Concursului Internațional “Voicingers”. Grzegorz și-a început cariera profesională câștigând în 1998 Premiul I -“Jazz Vocalist” la Concursul Internațional (Zamosc, Polonia). Alte victorii importante ale lui: Premiul I la “Jazz Vocalist Concurs” din Bruxelles în 2006; Premiul I la “Crest Jazz Vocal Concurs” din Franța în 2007. Michal Tokaj este absolventul Academiei de Muzică din Katowice, jazz facultate. A debutat pe scena jazzului în 1993 ca membru al cunoscutului Cvartet Kazimierz Jonkisz. Din 2001 este profesor al Asociației Școlilor de Muzică “Fryderyk Chopin” din Varșovia. Nominalizat la Premiul “Fryderyk” (echivalentul polonez al Premiului Grammy) la categoria “Cel mai bun jazzman-2002”. Adam Oles consideră că este un “violoncelist influențat de diversitate”, presa însă îl apreciază ca un “muzicant de geniu” Cântând la violoncel, devine un poet și pictor al sunetului, dedicat improvizației și dialogului prin intermediul muzicii. Michal Jaros este absolvent al Asociației Școlilor de Muzică „Fryderyk Chopin” din Varșovia, și al cursurilor postuniversitare la Academia de Muzică “Karol Szymanowski” din Katowice. Este laureat al Festivalurilor “Jazz pe Odra” (Wroclaw, 1996), “Jazz Juniors” (Cracovia, 2002). Sebastian Frankiewicz este laureat al Festivalurilor “Jazz pe Odra” (Wroclaw, 1996), “Jazz Juniors” (Cracovia, 2002), “Bielska Zadymka Jazzowa” din Bielsko-Biala. A câștigat premiile “Jazz Juniors” și “Individual Expression” la concursul “Jazz Standards” din Siedlce; premiul “Golden Crocus” la “Jelenia Gora jazz festival”.
Grzegorz Karnas's quintet, though its instrumental line-up could portend somewhat of a mainstream adventure, is far removed from the classical paradigm. The group draws on the trance-like nature of ostinatos and the abstraction of modal playing, developed on the basis of simple and catchy melodic themes. Karnas creates “excellent compositions - very melodic, making the listener want to give the music their attention and time. The arrangements are characterized by meticulous blending of sounds and a feel for timbre; though the instrumentation is at times dense and multi-layered, the music isn't overloaded, each sonic element is meaningful and resounds lucidly with the rest. Thanks to this, the music continually blossoms with a wide array of sounds, the successive, stirringly played improvisations flow forth, the moods range from ballads to trans-like excursions.” (Robert Buczek) Composer producer, and the artistic director of the International Jazz Competition for Singing Musicians “Voicingers” - Grzegorz Karnas started his professional career winning in 1998 his first prize at the International Jazz Vocalists' Meeting in Zamosc (Poland). His next important victories were in 2006 at Brussels Jazz Singers Competition, where he won the First prize and in 2007 at the Crest Jazz Vocal Competition in France. Michal Tokaj is the winner of numerous awards, including the I Prize at the International Jazz Improvisation Contest (Katowice). His own CD “Bird Alone” (released in Japan), won a “Fryderyk Award” as a “Best Jazz Album” and brought him a nomination for “Jazz Musician of the Year”. Adam Oles is a “cellist influenced by the miscellaneous”, as Adam names himself, and “a brilliant musician” as the press praises him. On the cello he becomes a poet and painter in sound, lover of improvisation and dialogue through music. Michal Jaros is a graduate of Warsaw's Fryderyk Chopin Music School and of the “Karol Szymanowski” Katowice Academy of Music. He is winner of jazz competition “Oder Jazz Festival” (Wroclaw, 1996), “Jazz Juniors” (Cracow, 2002). Sebastian Frankiewicz won awards at the Juniors Competition, at the Oder Jazz Festival, was the I Prize winner at “Jazz Standards Competition” (Siedlce), got the “Golden Crocus” award at the “Jelenia Gora Jazz Festival” and the I Prize at “Bielska Zadymka Jazzowa”
Louis Sclavis - clarinet Olivier Lete - electric bas Francois Merville - tobe
“Louis Sclavis s-a impus, de cincisprezece ani, ca unul din cei mai creativi muzicanți pe scena jazzului european.” Imprevizibilul Louis Sclavis, înarmat cu clarinetul său, a cutreierat mai multe “teritorii” muzicale, e un adept convins al reînnoirii permanente și a colaborat cu numeroși colegi-muzicanți, fiindcă pentru el, dialogul muzical este acea dimensiune de bază care contribuie la dezvoltarea organică a creațiilor sale. Louis Sclavis nu pierde niciodată integritatea concepției sale muzicale: dovadă sunt compozițiile în care multitudinea de influențe se combină, generând creații de o rară frumusețe și originalitate”.
A fost un caz fericit pentru jazzul contemporan, că în 1962 la Lyon, orașul de origine al lui Sclavis, a fost disponibil doar profesorul de clarinet. Grație acestui fapt Sclavis a decis să încerce a studia clarinetul. Când a înțeles că vrea să cânte muzica sa proprie, el a descoperit pentru sine un bass clarinet, care a devenit vocea lui de identitate pentru toată viața lui creativă.
Artistismul deosebit al acestui compozitor și muzicant, inovațiile sale în muzică, virtuozitatea uimitoare de interpretare la clarinet, catalogul vast al înregistrărilor, nenumăratele proiecte realizate au contribuit la aprecierea lui Sclavis drept “un gigant al scenei europene a jazzului”.
E foarte complicat să faci o scurtă notă biografică a unei astfel de personalități faimoase în lumea jazzului mondial. Sclavis este perfect capabil să cânte solo, în duet, în trio, în cvintete sau în septete create de el. În plus, la compozițiile create pentru multiplele sale proiecte, Sclavis a scris muzică pentru spectacolele coregrafei Mathilde Monnier: “A la renverse”, “Chinoiserie”, “Face Nord”, “Ainsi de suite”; muzica pentru filmul “Ca commence aujourd'hui” de Bertrand Tavernier, pentru showul “Fin et Debut” al coregrafului Francois Verret, pentru spectacolul lui Jean Louis Martinelli “Le deuil sied à Electre”, pentru filmul mut “Dans la nuit” de Charles Vanel.
O listă scurtă a premiilor obținute de Louis Sclavis: 1988 - The Django Reinhardt Prize, pentru “Best Jazz Musician” în Franța. 1989 - Sclavis Quartet obține Premiul I pentru Grupul european al anului la Festivalul Bienal din Barcelona. 1990 - Louis Sclavis obține British Jazz Award 1990/91 pentru “Cel mai bun artist internațional al anului”. 1996 – Premiul Național pentru Muzică al Ministerului francez al Culturii. 2003 – Premiul Mare al Publicului la Festivalul “Strade del Cinema” în Aoste (Italia) pentru “Dans la nuit”.
Discografie: 2007 - La moitie du monde (JMS) 2007 - L’imparfait des langues (ECM) 2005 - African flashback (Label Bleu) 2003 - Napoli's Walls (ECM) 2003 - Un instant de bonheur (Victo) 2003 - A l'improviste (Signature) 2002 - Dans la nuit (ECM) 2001 - L'affrontement des pretendants (ECM) 2001 - I dream of you jumping (Victo) 1999 - Suite africaine (Label Bleu) 1998 - Le phare (Enja) 1997 - Danses et autres scenes (Label Bleu) 1996 - Les violences de Rameau (ECM) 1996 - Ceux qui veillent la nuit (Label Bleu) 1995 - Carnets de route (Label Bleu) 1994 - Et on ne se parle pas du temps (Fmp) 1994 - Acoustic Quartet (ECM) 1992 - Ellington on the air (Ida Records) 1992 - Rouge (ECM) 1991 - Trio de clarinettes (Fmp) 1989 - Chamber music (Ida) 1987 - Transition (West Wind) 1987 - Chine (Ida Records) 1985 - Clarinettes (Ida Records) 1981 - Ad augusta per angustia (Nato Label)
Din constelația stelelor jazzului, alături de care a cântat Louis Sclavis, fac parte Didier Levallet, Michel Portal, Henri Texier, Evan Parker, Aldo Romano, Peter Brotzmann, Dominique Pifarely, Michel Godard, Trilok Gurtu, Loi Coxhill, Connie Bauer, Valentin Clastrier, Jacques di Donato, Philippe Deschepper. A fost unul dintre primii care a îmbinat jazzul cu muzica franceză folk, în special în colaborare cu Valentin Clastrier.
Olivier Lete În 2002, la vârsta de 23 de ani, Olivier Lete părăsește orașul Nimes, unde era un membru activ al scenei muzicale locale, pentru a deveni, la invitația dirijorului Claude Barthelemy, membru al “Orchestre National de Jazz”. A colaborat cu orchestra până în 2005, perioadă în care a cunoscut muzicanți din cei mai celebri pe scenele festivalurilor de jazz din toate colțurile lumii. Autodidact în basul electric și cu studii în basul clasic, Lete cântă în prezent cu diverse grupuri și participă în proiecte de muzică improvizată, cum ar fi: “Le Collectif Slang” (Maxime Delpierre, David Aknin, Laurent Geniez) “The Fire of Lean Nun in Winter” (Eric Groleau, Philippe Lemoine), “500mg” (unde este compozitor cu Didier Ithursarry, Sebastien Lete, Pascal și Benech Philippe Lemoine) “La Fanfare Electrique” (Patrice Soletti, Norbert Lucarain) “D999” (Jean-Francois Olive, David Collet, Christian Lete)
În 2007 a colaborat cu Emmanuelle Labory și Hall de la Chanson la crearea, cu Claude Barthelemy, a benzii sonore pentru “L’inouie Music Hall”– un spectacol muzical interpretat în limbajul semnelor. Colaborează regulat cu Dominique Pifarely, Olivier Benoit, Thomas Depourquery, Vincent Courtois, Samuel Silva și Sylvain Kassap. Din 2005, Olivier Lete predă basul electric la Conservatorul din Pantin.
Francois Merville este un baterist care face minuni… talentul său, precizia interpretării au făcut din el un muzician foarte căutat și solicitat. A început să cânte la pian la vârsta de șase ani, dar știa de pe atunci că vrea să cânte la tobe. Studii clasice, mai multe mențiuni la Conservator, o scurtă colaborare cu Inter contemporary section al lui Pierre Boulez… dar este atras de jazz. În scenă, simțul său al sunetului, al timbrului, al duratei, atenția la melodie sunt transmise prin limbajul corporal. Stă drept în picioare; corpul se deschide muzicii. Mișcările lui sunt asemenea unei ape curgătoare. Ca și muzica pe care o cântă.
“Louis Sclavis asserted himself since almost fifteen years as one of the most creative musicians of the jazz European scene.” The unpredictable Louis Sclavis who, from Rameau to Duke Ellington, passing by Napoli's walls, carrying his clarinet, roves on many musical territories and constantly renewed, crossing many musicians' path because for him, the meeting is an essential dimension to the organic blooming of his music. Unbounded musician, Louis Sclavis never loses the integrity of his musical conception, according to his compositions which melt his hypothetical influences in a beautiful and daring general effect.” (inclinations production) It was a happy case for the contemporary jazz that in 1962 in Lyon, the home town of Louis Sclavis, a clarinet teacher was available only. Thanks to this fact Sclavis decided just to try to study clarinet. When he understood that he wants to play his own music, he discovered the bass clarinet which becomes the voice of his identity for his whole creative life. The artistic way of this composer and musician, his innovative route in music, his astonishing virtuosity of clarinet playing, a large catalogue of recordings, numerous projects created – all this had made of Louis Sclavis “a giant on the busy European scene”.
Nowadays, to write a short biography of such a notable personality of world’s jazz is rather difficult. In Sclavis’s creative biography the largest number of concerts have been played around the world solo or in duo or with one of his trios, or quintets, or septets created by him
Besides the music compositions created for his numerous projects, Sclavis composed music for performances choreographer Mathilde Monnier: “A la renverse”, “Chinoiserie”, “Face Nord”, “Ainsi de suite”; music for the movie “Ca commence aujourd'hui” by Bertrand Tavernier, for the show “Fin et Debut" by the choreographer Francois Verret, for the show of Jean Louis Martinelli “Le deuil sied a Electre”, for the silent movie “Dans la nuit” by Charles Vanel.
A list of Sclavis awards: In 1988 - The Django Reinhardt Prize, as the “Best Jazz Musician” in France. In 1989 - Sclavis Quartet won First Prize as European Band of the Year at the Barcelona Biennial festival. In 1990 - Louis Sclavis received the British Jazz Award 1990/91, as the “Best International Artist of the Year”. In 1996 – the National Music Award of the French Ministry of Culture. In 2003 - the First Audience Prize in the Festival “Strade del Cinema” in Aoste (Italia) for “Dans la nuit”.
Discography: 2007 - La moitie du monde (JMS) 2007 - L’imparfait des langues (ECM) 2005 - African flashback (Label Bleu) 2003 - Napoli's Walls (ECM) 2003 - Un instant de bonheur (Victo) 2003 - A l'improviste (Signature) 2002 - Dans la nuit (ECM) 2001 - L'affrontement des pretendants (ECM) 2001 - I dream of you jumping (Victo) 1999 - Suite africaine (Label Bleu) 1998 - Le phare (Enja) 1997 - Danses et autres scenes (Label Bleu) 1996 - Les violences de Rameau (ECM) 1996 - Ceux qui veillent la nuit (Label Bleu) 1995 - Carnets de route (Label Bleu) 1994 - Et on ne se parle pas du temps (Fmp) 1994 - Acoustic Quartet (ECM) 1992 - Ellington on the air (Ida Records) 1992 - Rouge (ECM) 1991 - Trio de clarinettes (Fmp) 1989 - Chamber music (Ida) 1987 - Transition (West Wind) 1987 - Chine (Ida Records) 1985 - Clarinettes (Ida Records) 1981 - Ad augusta per angustia (Nato Label)
In the constellation of stars with whom Louis Sclavis played are such musicians as Didier Levallet, Michel Portal, Henri Texier, Evan Parker, Aldo Romano, Peter Brötzmann, Dominique Pifarely, Michel Godard, Trilok Gurtu, Loi Coxhill, Connie Bauer, Valentin Clastrier, Jacques di Donato, Philippe Deschepper… He was one of the first to combine jazz with French folk music, working most prominently with Valentin Clastrier, hurdy-gurdy player.
Olivier Lete In 2002, at the age of 23, Olivier Lete leaves the Nimes city, where he was one of the active members of a local music scene, to become member of the “Orchestre National de Jazz”, invited by Claude Barthelemy (Director of the orchestra). The adventure continued until 2005, favoring, in parallel, meetings with artists from all walks of life, occurring on festivals stages around the world. Self-taught electric bass and classically educated bassist, Lete now participates in diverse groups and improvised music projects such as: “Le Collectif Slang” (Maxime Delpierre, David Aknin, Laurent Geniez) “The Fire of Lean Nun in Winter” (Eric Groleau, Philippe Lemoine), “500mg” (where he is a composer with Didier Ithursarry, Sebastien Lete, Pascal and Benech Philippe Lemoine) “La Fanfare Electrique” (Patrice Soletti, Norbert Lucarain) “D999” (Jean-Francois Olive, David Collet, Christian Lete)
In 2007 he collaborated with Emmanuelle Labory and Hall de la Chanson creating, with Claude Barthelemy, the soundtrack for “L’inouie Music Hall” - a musical spectacle performed in sign language He regularly plays with Dominique Pifarely, Olivier Benoit, Thomas Depourquery, Vincent Courtois, Samuel Silva and Sylvain Kassap. Since 2005, Olivier Lete teaches an electric bass at the Conservatory of Pantin.
Francois Merville is a drummer who makes wonders.... his instrumentalist gifts, his attention make him a wanted and highly requested musician. His musical background is strong. He starts piano at the age of six, but he knows that he wants to play drums. Classical studies, several conservatory awards, he plays for a while in the Inter contemporary section of Pierre Boulez but he is attracted by jazz music. On stage, his sense of sound, timbre, his notion of duration, his attention to melody is translated by his physical position, his body language. He stands up straight; the body opens to the music. His gesture is flowing. Like his music.
“Primul lucru care merită menționat este libertatea lor de expresie. Muzica lor ar putea fi numită una a extremelor, oscilînd de la swing la tango, buleria, bossanova, alegria etc. ” Grupul a fost fondat în 2002. De atunci, au evoluat pe diferite scene din Europa, Africa și America și au participat la numeroase festivaluri de prestigiu, reprezentând Spania în Mexic la Festivalul Eurojazz 2008, Eurofolk 2008 (Moscova), “Alliance Francaise” (Ghana), Arts International Festival la Lerdo (Mexic), Musicalia 2007 (La Habana, Cuba). Au evoluat în cele mai faimoase săli de concerte din Spania, cum ar fi “Circulo de Bellas Artes” (Madrid), Etnohelmantica Festival (Salamanca), Segovia International Festival și altele. Compozitorul și chitaristul Joan Herrero a absolvit “Aula de Musica Moderna i Jazz” în Barcelona și “Conservatori Superior de Música del Liceu” unde a studiat chitara flamenco cu profesorul Manuel Granados. Artist cu cele mai diverse preferințe muzicale - flamenco, rock, jazz și muzica world arabă - Herrero cântă în grupul “Duende y Aire”, interpretează tangouri argentiniene și flamenco cu grupul “Meditertango”, cântă la chitară electrică și la oud-ul arab în “Pedro Navarro Sextet”, la banjo în “Jove Dixieland Band”, interpretează pop-rock în grupurile “Maria” și “Big Band Uji”. Predă flamenco și chitara electrică la “U.I.M. la Esmeralda d`Almassora” și la “Centre Educatiu del Lledo”.
Jordi Albert a absolvit Conservatorul din Castellon cu rezultate excelente și Facultatea de jazz cu mențiune specială; a urmat Cursurile de Pedagogie și Tehnică Alexander în muzica clasică, muzica modernă și jazz la “Instituto Superior de Arte” din Cuba și la Colegiul din Mexico. 4477 În plus la activitatea sa în “Duende y Aire”, este liderul grupului “Jove Dixieland Band”. Este, de asemenea, coordonatorul artistic al Programului de Instruire Muzicală la Universitatea din Castellon “Jaume I”; profesor de trompetă și improvizație la Conservatorul Național din Mexico City; profesor de trompetă și Tehnică Alexander la Instituto Superior de Arte din Cuba și director al Programului Național de instruire muzicală în Guatemala.
Lara Bello a început să ia lecții de canto, dans flamenco, balet clasic și contemporan la o vârstă foarte fragedă. La 8 ani, evolua deja ca actriță, cântăreață și dansatoare în teatre ca Teatro Elvira La Seduccion și Taller de Danza Azuara. A studiat vioara și vocalul la Conservatorul din Granada; vocalul la Royal Music School din Londra; tehnica vocalului flamenco cu David Sorroche și Sensi Martos la “Escuela Superior de Estudios Flamencos” din Granada. La Taller de Musics a studiat vocalul și jazzul modern cu Carme Cuesta și Ana Maria Finger. A studiat dansul modern în Granada, la Barcelona și la Londra. Pasionată de limbajul corporal, a studiat baletul clasic, dansul spaniol, african și oriental; a luat parte la diverse spectacole de muzică și teatru, cele mai cunoscute fiind “Blood Wedding” - Agadir (1999, Premiul Special al Publicului), “Selena” de Jose Ignacio Moreno-Davila și commedia dell'arte - “Hoțul Lunii” etc. A participat ca vocalistă în diverse proiecte muzicale, inclusiv la înregistrarea benzilor sonore pentru filme. În dans și coregrafie, a colaborat cu artiști ca Omar Faruk Tekbilek, Alabina și în formații de dans ca East Anlage, Flower Henna, Al-Ghazalat, Chekka Orchestra din Tetouan.
David Gadea a absolvit Conservatorul District Marítim de Gandia Grau și a continuat să studieze muzica la Valencia, unde a fost inițiat în percuția latino de către cunoscutul muzician și profesor cubanez Yoel Paez. A colaborat cu dansatorul Jose Luis Ponce și chitaristul Benjamin “Bean”, cu grupul “Percusi o no”, grupul fusion “Andergrau”. A cântat cu astfel de vocaliști și grupuri ca Oscar Briz, Saudade, Liamba, Jarana Tremolor, Impact-of-La banda, Cristina Blasco, Rogerio Nana Manu Tenorio. A înregistrat, ca muzician de studiou, discurile grupurilor “Asynchrony” (Oscar Briz), “Beyond Oneself” (Tarancon Manolo), “Wisdom” (Duende y Aire).
“The first thing to be mentioned is their freedom of expression. One could call their music extremist since the swing goes to tangos rhythms and bulerias, bossanova, alegrias etc. ” The group was founded in 2002. Since that time the group has presented their program on different European, African and American stages, performing in a number of prestigious festivals representing Spain in Mexico at Eurojazz festival 2008, Eurofolk 2008 (Moscow), the “Alliance Francaise” (Ghana), the Arts International Festival in Lerdo (Mexico), Musicalia 2007 (La Habana, Cuba) and on numerous Spanish stages such as “Circulo de Bellas Artes" (Madrid), “Etnohelmantica Festival (Salamanca), Segovia International Festival and others. Composer and guitarist Joan Herrero graduated “Aula de Musica Moderna i Jazz” in Barcelona and the “Conservatori Superior de Musica del Liceu” where he learnt flamenco guitar with Professor Manuel Granados. There are different events which are important for his versatile musical life. His preferences in music - flamenco, rock, jazz and Arabian world music - led him to become a member of “Duende y Aire” group, to play Argentinean tangos and flamenco in “Meditertango” group, to play electro guitar and Arabian oud in “Pedro Navarro Sextet”, the banjo in the “Jove Dixieland Band”, to sing in pop-rock groups “Maria” and “Big Band Uji”. Besides his concert activity, he is a teacher of flamenco and electric guitar in the “U.I.M. la Esmeralda d`Almassora” and in the “Centre Educatiu del Lledo” Jordi Albert graduated the Conservatory of Castellon with excellent results and the Faculty of jazz with a special prize; studied at the Training Courses of Pedagogy and the Alexander Technique in the field of classical music, contemporary music and jazz, at the “Instituto Superior de Arte” in Cuba and at the College of Mexico. Besides playing in “Duende y Aire”, he is a leader of the “Jove Dixieland Band”. In educational field, he is the artistic coordinator of the Music Education Program at the University of Castellon “Jaume I”; professor of trumpet and improvisation at the National Conservatory in the Mexico City; professor of trumpet and Alexander Technique at the Instituto Superior de Arte de Cuba; director of the National musical education program in Guatemala. Lara Bello took lessons of canto, flamenco dance, classic and contemporary ballet from a very young age. At the age of 8, she already performs as an actress, singer and dancer in such theaters as “Teatro Elvira La Seduccion and “Taller de Danza Azuara”. She studied violin and vocal at the Conservatory of Granada; vocal at The Royal Music School of London; flamenco vocal technique with David Sorroche and Sensi Martos at the “Escuela Superior de Estudios Flamencos” in Granada. She traveled to Barcelona and joined the Taller de Musics to study voice and modern jazz with Carme Cuesta and Ana Maria Finger. At the same time was involved in several workshops for vocal technique, led by Gillyanne Kayes “Vocal Process” and “Voice Craft” led by Jo Estill, as well as in “Voice of modern music and jazz”. She studied contemporary dance in Granada, in Barcelona and in London. Passionated by the language of the body, she begins to study classic ballet, Spanish, African and oriental dance, working in different musical and theater formations, the most notable being “Blood Wedding” - Agadir (1999, Special Public Award), “Selena” by Jose Ignacio Moreno-Davila and comedia dell'arte - “The Thief of the Moon”, etc). As a singer she has worked in various music productions, including the highlight of Shai Bachar for film soundtracks productions. As a dancer and choreographer, she collaborated with such artists as Omar Faruk Tekbilek, Alabina and in various dance formations: East Anlage, Flower Henna, Al-Ghazalat, Chekka Orchestra of Tetouan. David Gadea graduated the Conservatory District Maritim de Gandia Grau and continued his musical education in Valencia, where he started his studies in Latin percussion with the well known Cuban musician and Professor Yoel Paez. He collaborated with the dancer Jose Luis Ponce and the guitarist Benjamin “Bean”, “Percusi o no” group, the fusion group called “Andergrau”. He played with solo singers or groups, such as Oscar Briz, Saudade, Liamba, Jarana Tremolor, Impact-of-La banda, Cristina Blasco, Rogerio Nana Manu Tenorio. As a studio musician he took part in disks recordings with the groups “Asynchrony” Oscar Briz, “Beyond Oneself” Tarancon Manolo, “Wisdom” of Duende y Aire…
Vladiswar Nadishana - futujara, hybrid kaval, bansuri, dzuddahord, hulusi, water udu (Rusia) Armin Metz - chitară bas (Germania) Steve Shehan - percuție, hang (SUA / Franța)
Vladiswar Nadishana e un siberian multi-instrumentist, compozitor, producător de CD-uri și proiecte muzicale. Muzica sa este bazată pe o sinteză creativă a diferitor tradiții muzicale ale lumii și pe tehnologii contemporane. Vladiswar cântă la peste o 100 instrumente muzicale: sitar, mandolină, chanzy, bouzouki, jew's harpă, kou xiang, khomus, morsing, kou xiang, khomus, morsing; percuție etnică (darabuka, djembe, kalangu, udu, cajon, berimbao); instrumente de suflat (bansuri, quena, flaute overtonale, kalyuka, zhaleyka, gayda, hu-lu-si, duduk, bawu, tsaaj nplaim) și crează instrumente experimentale.
A elaborat o tehnică unică de a cânta la fiecare instrument. Lucrează în direcții precum ethnic fusion, ethno jazz sau world fusion, abordând posibilități digitale avansate de audio editare numindu-le “microchirurgie a sunetului”. Din anul 2005 Nadishana locuiește la Berlin, unde cântă în mai multe proiecte: “4th Race trio”, Duo cu Steve Shehan, duo Nadishana/Raphael De Cock, Nadishana - Somer Duo; mai desfășoară și o activitate de solo programe, prezentând instrumente rare, etnice din 20 țări ale lumii și colaborează ca studio muzician cu “Mehi” trio (Marea Britanie), DJ Genetic Drugs (Germania), cu Paul Lawler compozitor de muzică pentru filme (Marea Britanie), cu Siobhan Donaghy pop / Alternativ / Gothic grup (Marea Britanie), compozitor și producător James Sanger (Franța), cu WolfgangStindl în proiect “Ikarus” (Austria), cu producția de Earritation nu-Jazz / psihedelică / ambient proiecte, cu Kit Walker - keyboardist și compozitor (SUA) și cântăreți ca Yulia Dashevskaya, Tatjana Gordeeva, Vadim Redkin, Julia Japparova din Rusia. Vladiswar Nadishana a colaborat cu Celtic nord-vest trio și septet “Norland Vant”, cu scoțian - norvegian grup “Kelpe”, cu cântăreața din Tuva Ayas Holazhyk, cu muzicianul și producătorul Marion Kokott (Germania)
Armin Metz, un basist extraordinar, din fragedă copilărie a fost atras de muzică - ascultând la radio muzica anilor ’70 ei a cântat Funk Soul și muzică Pop la instrumente făcute de el. În urma experiențelor autodidactice a început, la vârsta de nouă ani, să studieze pian clasic. Inspirat de muzica electronică de filme, Armin până-n anii ‘80 era fascinat de sintetizatoare. La vârsta de 15 ani, descoperind chitara bas, urmase o pasiune pentru grooves și tehnici ce permit simultan o gamă largă de sunete-linie bas, coarda melodiei și percuție. Armin a studiat chitara bas la Universitatea de Muzica HfM din Berlin. Explorările sale ca basist și compozitor l-a condus pe Armin prin lumea largă a muzicii, în special a muzicii clasice indiene, electronice și pop. Metz a lucrat ca basist și producător cu Talvin Singh, Ahimsa, Tim Deluxe, Anandan Sivamani, Boobinga, Shiva Chandra, Felix Sabal-Lecco, Tunji Beier, Hossam Shaker, Anuradha S Krishnamurthi, Christina Lux și Sonja Kandels... Ca producător și multi-instrumentist a lucrat pentru studio proiecte, ca Siggi Stern's album “Siam Bruder”. Împreună cu didgeridoo muzicant Marc Miethe a format în 1997, Didge `n` bass duo “Boobinga”. În 1999 a co-fondat trupa fusion Ahimsa (India / Germania), cu care a înregistrat două albume și concertează prin Europa. Uneori, cântă solo concerte de performanță la chitara bas.
Steve Shehan născut în Statele Unite, într-o familie unde tatăl - Indian-Cherokee și mama - americană de origine irlandeză, pentru care muzica este un mod de comunicare între popoare, indiferent de limba lor, de cultură și religie. El zboară cu avioane mici peste continente, petrece luni in deșert cu Touaregs, colecționează instrumente de percuție de la meșteri din cele patru colțuri ale globului (detine mai mult de 500). Creeaza muzica, care ar putea fi descrisă ca muzică de ambianță de jazz cu intonații etnice și imagini sonore înregistrate în Bali, Turcia, Kenya, Brazilia, Afganistan ... . Steve Shehan este un excelent compozitor și muzician poli-instrumentist de clasă mondială, a cărui percuție este solicitată de către cei mai mari artiști de pe scena rock'n'roll-ului, world muzicii, muzicii anglo-saxone și cântecului francez. Faimos pentru stilul său inovator și profesionalismul său eroic, înregistrările lui au fost prezentate în cele mai bune și numeroase publicații din întreaga lume. Fiecare realizare a lui a fost înalt apreciată de către public și critici. Steve Shehan a compus și a produs 15 albume personale în aproximativ douăzeci de ani, coloane sonore pentru filmele “Bye Bye” (de Karim Dridi), “Le maître des elephants” (de Patrick Grandperret), coloane sonore pentru filmele “Kirikou” (de Michel Ocelot) și “L'amant” (film realizat de Jean-Jacques Annaud); muzica pentru baletele: “Art Jazz”, “Thierry paracliser” ..; prezentări de modă: (Christian Dior, Claude Montana, Antonina Miro ...) și a realizat numeroase multimedia evenimente. Steve a participat la crearea numeroaselor albume, a colaborat în studio și pe scena cu artiști celebri ca Bob Dylan, Paul Simon, Paul McCartney, Peter Gabriel, Carla Bruni, Lokua Kanza, Liane Foly, the Gipsy King, Cheb Mami, Salif Keita, Youssou N'dour, Vangelis, L'Orchestre National de Lille, Louis Chedid, Didier Lockwood, Jon Hassell, Nitin Sawhney, John Mc Laughlin ... . El este unul din membri al World Jazz Trio “Hadouk” care a câștigat în 2007 la “Victoires du Jazz” - Premiul “Cel mai bun artist al anului”
Vladiswar Nadishana is a Siberian multi-instrumentalist, composer, recording producer. His music is based on creative synthesis of different musical traditions of the world on the basis of contemporary technologies. Vladiswar plays on more than 100 instruments of the world such us: sitar, mandola, chanzy, bouzouki, jew's harp, kou xiang, khomus, morsing, ethnic percussion (darabuka, djembe, kalangu, udu, cajon, frame drums, berimbao); winds (bansuri, quena, overtone flutes, kalyuka, zhaleyka, gayda, hu-lu-si, duduk, bawu, tsaaj nplaim). Besides he has created some experimental musical instruments. He elaborates the unique playing technique on each of his instruments and his own approach to advanced digital audio editing called sound microsurgery working in direction of ethnic fusion, ethno jazz or world fusion. Since 2005 Nadishana lives in Berlin where he plays at several projects. The most important of them are: “4th Race” trio, Duo with Steve Shehan, Duo Nadishana/ Raphael De Cock , Duo Nadishana/Somer or performing the solo program presenting some 20 rare ethnic instruments of the world. He collaborate with the Celtic northwest trio and septet Norland Wind, with a Norwegian-Scottish World Music group “Kelpe”, with throat singer from Tuva Ayas Holazhyk and German musician and program`s producer Marion Kokott His studio collaborations are with “Mehi” trio (UK), DJ Genetic Drugs (Germany), with Paul Lawler composer of music for films (UK), with Siobhan Donaghy the Pop / Alternative / Gothic group (UK), the songwriter and producer James Sanger (France), with Wolfgang Stindl in “Ikarus” project (Austria), with “Earritation” production of Nu-Jazz / Psychedelic / Ambient projects, with Kit Walker - keyboardist and composer (USA) and Russian singers Yulia Dashevskaya, Tatjana Gordeeva, Vadim Redkin, Julia Japparova An extraordinary bass player, Armin Metz was attracted from his early childhood by music, listening to 70´s radio program and playing Funk Soul and Pop on self-made instruments. After autodidactic experiences he started lessons in classical piano from the age of nine. Inspired by electronically film music, he was fascinated with synthesizers in the mid 80´s. Metz picked up the bass at the age of 15; followed a passion for earthy grooves and unique techniques that allow simultaneous bass line-chord-melody structures and percussive wide-range sounds. He studied bass at the University of Music HfM Berlin. His explorations as a bass player and composer led him through the wide field of world music, especially to classical Indian music, electronic and pop. Metz has worked as a bass player and producer with Talvin Singh, Ahimsa, Tim Deluxe, Anandan Sivamani, Boobinga, Shiva Chandra, Felix Sabal-Lecco, Tunji Beier, Hossam Shaker, Anuradha S Krishnamurthi, Christina Lux and Sonja Kandels amongst others. Studio projects such as Siggi Stern´s album “Siam Bruder” feature Metz as producer and multi-instrumentalist. Together with German didgeridoo player Marc Miethe, he formed in 1997 the didge`n`bass duo “Boobinga”, in 1999 he co-founded the world fusion band “Ahimsa” (India/Germany) which recorded two albums and toured through Europe several times. Sometimes he can be heard performing solo bass - guitar concerts.
Steve Shehan An atypical route for this composer born in the United States, of a Cherokee father and an American mother of Irish descent, for whom music is a way of communication between the peoples of whatever is their language, their culture and religion He flies small planes across continents, spends months in the desert with the Touaregs, collects the masters percussion instruments from the four corners of the globe (he owns of more than 500). Creates the music which could be described as ambient music with ethnic & jazz overtones, and sound images recorded in Bali, Turkey, Kenya, Brazil, Afghanistan... . Steve Shehan is a world class fantastical composer and musician poly-instrumentalist, whose percussions were required by the largest artists of the scene rock'n'roll, world, Anglo-Saxon and French song. Famous for his innovative style, Steve’s professional exploits and recordings have been featured in numerous publications worldwide. Each of his releases have received public and critical acclaim Steve Shehan composed and produced personally 15 albums in about twenty years, soundtracks for films “Bye Bye” (by Karim Dridi), “Le maître des elephants” (by Patrick Grandperret) and the soundtrack for films “Kirikou” (by Michel Ocelot) and “L’amant” (film realized by Jean-Jacques Annaud); ballets “Jazz Art”, “Thierry Verger”..; and fashions shows (Christian Dior, Claude Montana, Antonina Miro…) and has realized a several multi–media events …. He took part in many albums and collaborated in studio and on stage with artists as famous as Bob Dylan, Paul Simon, Paul McCartney, Peter Gabriel, Carla Bruni, Lokua Kanza, Liane Foly, the Gipsy King, Cheb Mami, Salif Keita, Youssou N’dour, Vangelis, l’Orchestre National de Lille, Louis Chedid, Didier Lockwood, Jon Hassell, Nitin Sawhney, John Mc Laughlin... . He is one of three members of the World-Jazz Trio “Hadouk”, which won in 2007 at the “Victoires du Jazz” the French Music Award “Best Artist of the Year”.
Renato Borghetti - acordeon (gaita ponto) Daniel de Sa Leite - chitară Vitor Peixoto - pian Pedro Figueiredo - saxofon, flaut
Renato Borghetti - carismatic gaucho, acordeonist virtuoz – e un super star printre noii folk muzicieni din Rio Grande do Sul din sudul Braziliei. Borghetti e un instrumentist unic din regiunea sa, care a ignorat mainstream-ul industriei muzicale din Brazilia. Totuși, el a cîștigat aprecierea națională și internațională a pairilor săi și success popular în același timp, interpretând muzică instrumentală puternic legată de rădăcinile sale și condimentate cu elemente ale jazz-ului și muzicii clasice. În ciuda tuturor experimentelor, Renato Borghetti rămâne 100% gaucho… “Borghetti a revăzut, a adaptat și a modernizat multe dintre cântecele băștinașe din Rio Grande do Sul; el nu se abate de la formele mai tipice, de la spectrul larg al muzicii braziliene și mondiale – samba, jazz, tango… Fiecare dintre aceste forme el le adaptează la stilului său unic de a cânta la acordeon. Modul lui de a cânta nu este lipsit de loialitate față de folclorul autentic ci e aventuros și deschis pentru idei noi” (William Hogeland).
Borghetti a participat la numeroase Festivaluri de jazz și folk din Europa și America, alături de formațiile sale excepționale. S-a manifestat și ca solist în fruntea mai multor orchestre ale sale, simfonice, sau camerale precum Orchestra Simfonică din Porto Alegre. A împărțit scena cu Stephane Grapelli, Ron Carter și Hermeto Pascoal. Este primul muzician brazilian care a atins un record de aur, exclusiv cu muzică instrumentală). Discografia lui cuprinde 23 albume editate în Brazilia și Europa.
Lista de premii conține: În 1980 – Primele lui premii ca “Cel mai bun instrumentist” la festivaluri regionale din Rio Grande do Sul În 1984 - prima înregistrare s-au vândut peste 200.000 de exemplare și premiată ca primul Brazilian CD de Aur. În 1991 - Premiul Sao Paulo acordat de Asociația Criticilor de Artă: “Cel mai bun CD al anului”. În 1999 - Câștigător al “Acoriano 1999 Award”. În 2005 - CD “Gauchos” nominalizat pentru “Preis der deutschen Schallplattenkritik” și noua versiune braziliană “Gaitapontocom”, nominalizată pentru “Grammy Latino”. În 2008 - CD “Fandango!” Primește “Premio Acorianos” și a câștigat un Grammy Latino 2008, categoria “Cel mai bun Album al anului”
Presa “Borghetti combină muzica de dans, folklorică și improvizație. Limbajul lui muzical se bazează pe o tehnică de virtuozitate și un mix de sunete și pasiune, ce face concertele lui atractive pentru public. Un ideal ansamblu: patru muzicieni excelenți, care știu să integreze perfect sunetele lor de diferite culori cu calitățile unor personalități remarcabile.” Jazzconvention, I, July 2007
“Borghetti a făcut pentru muzica Gaucho, ceea ce Piazzolla a făcut pentru Tango”. Jazzthetik pe “Gauchos” (Germania), aprilie 2005
“Tremurând toate rădăcinile, asaltând toate valurile. Simpatic și incredibil. Incredibil de simpatic.” jazzzeit.at, Vienna (Austria), 2003
The charismatic gaucho, accordion virtuoso Renato Borghetti is the superstar among the new folk musicians from Rio Grande do Sul in Southern Brazil. Borghetti is a unique case of an instrumentalist from a region almost disregarded by the mainstream musical industry in Brazil. Nevertheless, he gained national and international recognition from his peers and popular success at the same time, performing instrumental music strongly connected to his roots and spiced with jazz and classical music elements. And in spite of all experiments he remains 100% gaucho… . “Borghetti has revised, adapted, and modernized many of the native tunes of Rio Grande do Sul; he does not shy away from more typical forms, from the wide spectrum of Brazilian and global pop – samba, jazz, tango, and beyond. Each of those forms he adapts to his unique style of accordion playing. His playing is uncompromising in its loyalty to a folkloric past, adventurous in its openness to new ideas.” William Hogeland He has played at jazz and folk Festivals, has also been performing as a soloist ahead of several symphonic and chamber orchestras like the Orquestra Sinfonica de Porto Alegre, has shared the stage with Stephane Grapelli, Ron Carter and Hermeto Pascoal and is the first Brazilian musician to achieve a golden record with exclusively instrumental music. His discography consists of 23 albums edited in Brazil and in Europe. “Gauchos”, his first European CD, was released by the Vienna label Quinton Records in 2005, nominated for the “Preis der Deutschen Schallplattenkritik” and presented with a lot of success in numerous concerts and festivals all over Europe. CD “Gaitapontocom” won a Grammy Latino in 2005. His last work “FANDANGO!” was awarded the “Premio Açorianos” in Porto Alegre as best CD&DVD of the year and won a Grammy Latino 2008 in the category “Best Traditional Music Album” Press “Mozart would have enjoyed it a lot!” Wiener Zeitung, Vienna (A), June 2005 “Borghetti does to Gaucho music what Piazzolla did to Tango.” Jazzthetik on “Gauchos” (D), April 2005
“Shaking all roots, storming all waves. Sympathetic and incredible. Incredibly sympathetic.” jazzzeit.at, Vienna (A), 2003
Comentator al Companiei "Radio Rusia" (www.radiorus.ru). Membru al Uniunii Compozitorilor din Rusia. Vice-președinte al Asociației Naționale duetelor de pian. Critic muzical permanent la “Concurs Internațional P.I. Ceaikovski”, “Concurs de Orgă - Mikael Tariverdiev” (Kaliningrad). Laureat al concursurilor revistelor muzicale “Muzica” și “Academia Muzicală”. Grant-titular al Bursei de Valori de Stat, instituite de prim-ministrul Federației Ruse (1996-1999). Maestrul Emerit al culturii din Federația Rusă. Membrul juriului al concursurilor muzicale și festivalurilor din Rusia, Elveția, Bulgaria, Germania, Spania, Polonia, Egipt, Irlanda, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Serbia, Uzbekistan, Armenia, Turkmenistan În 1998, a organizat primul concert formației "Trigon" în Rusia.
Commentator of the “Radio Russia” (www.radiorus.ru). Member of the Union of composers of Russia. Vice-president of National Association of piano duets. Permanent musical critic at the International Tchaikovsky Competition, of the Mikael Tariverdiev organ competition (Kaliningrad). Laureate of concurs of the music magazines “Soviet Music” and “Academy of Music”. Grant-holder of the state fellowship of the Prime minister of the Russian Federation (1996-1999). Honored Maestro of Culture of the Russian Federation. Jury member and Invited critics of musical Competition and Festivals in Russia, Switzerland, Bulgaria, Germany, Spain, Poland, Egypt, Ireland, Finland, Estonia, Latvia, Lithuania, Serbia, Uzbekistan, Armenia, Turkmenistan. In 1998, organized the first concert of “Trigon” group in Russia.
TIRASPOL
Proiect realizat cu susținerea:
Colegiul Muzical "Anton Rubinstein" ora 16.00
25 Septembrie - DUENDE Y AIRE (Spania) 28 Septembrie - VLADISWAR NADISHANA (Rusia)
During 16 years the componence of the group has changed. But one thing remained unchanged – the ideology of the group, which is basically very simple – the love for their country, regardless the ideological concepts of governing parties.
The group puts the history of its country in its music and thus the sorrow, the humor and the deep love for this land became part of the heritage of the world jazz.
Being played by Trigon, at most prestigious stages of the world: „Portalegre jazz fest” (Portugal), „North Sea Jazz festival” (Holland), "SKIF festival" „Jazz in Hermitage” (Russia), „Porgy & Bess” (Austria), “Radio France“, „Jazz colors” (France) and the most important festival in the world "Montreal Jazz Festival"
In the list of their international awards: in 1994 - Grand Prix of a French Academy of Arts, in 1999, 2002 and 2005 - Prizes of the French press "Shock" (for solo ÑD of group’s leader) in 2007 this CD was included in a collection awarded by Prix of a French Academy of Arts.
In list of group`s victories is included and this festival which makes its own contribution to the consolidation of cultural life of the country. Introducing to the public new and famous talents the Festival bears and the charitable program which purpose is to help those, who are in a difficult situation.
Trigon group would like to express gratitude to all sponsors and spectators due to which the festival has presented: in 2005 the necessary equipment for the Section of Newborn of Clinical Hospital Nr. 2, in 2006 the drum set, piano and accordion for boarding schools from Chisinau and Socii Noi, in 2007 the financial support of League of Veterans of stage "Maestro".
Pe parcursul 16 ani componenta grupului s-a modificat.Neschimbata a ramas ideologia grupului, foarte simpla de altfel – dragostea de tara, indiferent de conceptele ideologice ale formatiunilor care vin sau pleaca de la guvernare.
Grupul a pus istoria tarii sale in muzica pe care o canta pe diferite continente a globului, astfel ca durerea, umorul si dragostea fara margini pentru acest pamant au devenit parte componenta a culturii jazzistice universale, fiind cantata de Trigon la cele mai prestigioase scene ale lumii: „Portalegre jazz fest” din Portugalia, „North Sea Jazz festival” (Olanda), "SKIF festival" si„Jazz in Hermitage” (Rusia), „Porgy & Bess” (Austria), Radio France si „Jazz colors” (Franta) si cel mai mare festival din lume "Montreal Jazz Festival"
In lista mentiunilor internationale: in 1994 - Grand Prix Academiei de Arte din Franta;; in 1999, 2002 si 2005 – Prizuri presei Franceze "Shock" (pentru solo ÑD liderului grupei) in 2007 acest CD a fost incus in colectie premiata cu Grand Prix Academiei de Arte din Franta;
In lista victoriilor formatiei Trigon este inclus si acest festival, care i-si aduce propria contributie la consolidarea vietii culturale a Moldovei. Descoperind publicului talente noi si vestite, Festivalul totodata aduce si un program de caritate, scopul caruia este sustinerea persoanelor ce se afla in situatii dificile.
Formatia Trigon exprima multumiri tuturor sponsorilor si spectatorilor, datorita carora Festivalul a donat:
In 2005 - echipament necesar Sectiei nou-nascuti a Spitalului Clinic Nr 2 din Chisinau, in 2006 - set de tobe, pian si accordeon scolilor-internat din Chisinau si Socii Noi, si in 2007 - suport financiar Asociatiei Veteranilor Scenei si Clubului muzicienilor-veterani „Maestro”
“Pulcinella is a quartet, but he thinks he is an orchestra!” (Armand Meignan) Ouest France, August 2007
The success of four young musicians is in that they found an original "sound", playing their owncompositions, melting together several idioms borrowed from jazz, rock, "bal musette", improvised music, Balkan and Latin traditions. A touch of madness, poetry, humour, a natural inclination for improvisation, many unexpected instruments (Chinese drum, sliding flute, bendir) were added to the movement and richness of their improvisations.
Created in 2004, Pulcinella has already given more than 130 concerts in France and abroad, performed in renowned clubs and festivals such as the Pannonica of Nantes, Grenoble Jazz Festival, Nancy Jazz Pulsation, Festival Assier dans tous ses etats, Festival de Saint Louis (Senegal), Una Striscia di terra feconda (Rome).
The group is the winner of the 2005 "Discovery" label awarded by the Federation of Jazz Stages and Improvised Musics; the winner of the “Jazz Migration 2007” awarded by AFIJMA (asociation of 35 French jazz festivals).
“Choosing the language of the polyglot, connecting modern music with the music of the past from different parts of the world, “Pulcinella” builds up a theatrical performance through the metamorphosis of sounds. The members of this surprising group are excellent musicians. They love jazz, but not only.
As well as Polichinelle (their mascot), this band speaks several languages (paso-doble, tango, musette, soul, funk and jazz, of course), loves transformation and hates permanent forms.”
Pierre-Henri Ardonceau (Jazz Magazine n° 580, avril 2007)
* Pulcinella is subsidied by the Ministere de la Culture et de la Communication - DRAC de Midi Pyrenees
“Pulcinella este un cvartet care crede ca este orchestra” (Armand Meignan, Ouest Franta)
Succesul acestor patru muzicieni a fost asigurat in gasirea unui „sound” original, interpretarea compozitiilor personale, contopirea mai multor idiomuri, imprumutate din jazz, rock, „bal muzette”, muzica improvizationala si din traditia balcanica si latina. Un pic de nebunie, multa poezie, umor, o inclinatie fireasca spre improvizatie, multe instrumente imprevizibile (toba chineza, flautul exotic, bendir) imbogatesc limbajul lor muzical.
Formata in 2004, Pulcinella a avut deja mai mult de 130 de concerte in Franta si peste hotare, la cluburi si festivaluri ca Pannonica din Nantes, Festivalul de jazz din Grenoble, Nancy Jazz Pulsation, Festivalul Assier dans tous ses etats, Festivalul din Saint Louis (Senegal), Una Striscia di terra feconda (Roma).
Formatia este castigatoare a premiului „Discovery” 2005, acordat de Federation of Jazz Stages and Improvised Musics; castigatoarea premiului «Jazz Migration 2007» acordat de AFIJMA (asociatia a 35 festivaluri franceze de jazz).
„Alegand limbajul poliglot, unind muzica moderna cu muzica trecutului din diferite parti ale lumii, Pulcinella creeaza o reprezentatie teatrala prin intermediul metamorfozelor sunetelor. Membrii acestei formatii sunt muzicieni excelenti. Adora jazzul, dar nu numai. La fel ca Pulcinella (mascota lor), aceasta formatie vorbeste cateva limbi (paso-doble, tangou, musette, soul, funk si bineinteles jazzul),ei prefera transformarea si urasc formele permanente.”
Pierre-Henri Ardonceau (Jazz Magazine n° 580, aprilie 2007)
Nik Bartsch – piano Andi Pupato – percussion Sha – bass- and contrabass clarinets
Ronin is a wandering masterless samurai, never obeying anybody's orders, but the codex of honor.
Nik Bartsch - pianist, producer, chief ideologist of the group and philosopher, chose this name for his band, formed in 2001, deservedly called a phenomenon on European scene.
Ronin’s music incorporates elements of jazz, classical, funk, ambient and Japanese ritual music. Exotic synthesis of different genres, united by the artistic credo of musicians - asceticism and ecstasy - is the organic texture of Ronin's music, clearly outlining the original individuality of the group and the original new style of chamber jazz - RITUAL GROOVE MUSIC - created by Nik Bartsch.
With Ronin`s music, which the group's leader named "Zen-funk", the musicians consistently follow the same aesthetic vision under various instrumental guises: creating the maximum effect by minimal means.
Nik Bartsch's artistic credo is obvious not only in his music, but is revealed in the titles of his compositions. He calls all of them Modules (only their numbers change), as if validating the idea of pure music.
Nik Bartsch `s bio: 1997 - Graduation from the 'Musikhoch-schule Zurich'; 1989-2001 - studies in philosophy, linguistics and musicology at the University of Zurich; 2003-04 - stay in Japan. Ongoing work on his RITUAL GROOVE MUSIC as pianist and composer. Leader of zen-funk quintet RONIN (since 2001, with Kaspar Rast, Bjorn Meyer, Andi Pupato & Sha) and MOBILE (since 1997). Teacher for ‘practical aesthetics’ at the 'Musikhochschule Zurich/Winterthur' (2000-03). Numerous awards from 1999, including the jazz priority award of Swiss Arts Council in 2006.
Andi Pupato studied percussion in Zurich, later at the Escuela de superacion profesional de musica Ignacio Cervantes in Havana, Cuba and with Jose Luis “Changuito” in Quintana. In 1994, Andi went to Senegal with the Senegalese master drummer Kounta’s band 'Dougou-Fana', where he studied traditional African percussion. At present, he works as a percussionist for various national and international bands (with Andreas Vollenweider among others) and is an active studio musician.
Among Sha`steachers are Don Li, Nik Bartsch, Sujay Bobade and Banz Oester and professors of the Jazz School in Lucerne. Sha is also a member of Mik Keusen’s 'Blau' and the leader and composer for his own band “Banryu”.
The group was supported by Pro Helvetia's special "priority jazz promotion" programme.
Ronin este un samurai liber, care nu se supune nimanui decat codexului de onoare.
Nik Bartsch - pianist, producator, filosof si liderul ideological grupului, a fost acela care a ales numele grupului, format in 2001, numita fenomen al scenei europene.
Muzica Ronin cuprinde elemente de jazz, clasica, funk, ambient si muzica rituala japoneza. Sinteza exotica a diferitelor genuri, unite de credo-ul artistic - ascetism si extaz -, constituie textura organica a muzicii lui Ronin, marcand si un stil nou de jazz cameral, creat de Nik Bartsch - RITUAL GROOVE MUSIC.
In muzica Ronin, pe care liderul formatiei a numit-o “zen-funk”, muzicienii, folosind diverse instrumente, urmeaza aceleasi viziuni estetice, creand un efect maxim prin mijloace minime. Principiul artistic al lui Nik Bartsch este evident nu numai in muzica lui, dar si in titlurile compozitiilor. Toate sunt numite Moduli (numai numarul de ordine este schimbat ), venind sa confirme ideea muzicii pure.
Nik Bartsch a absolvit scoala muzicala din Zurich in anul 1997. In 1989-2001 studiaza filosofia, lingvistica si muzicologia la universitatea din Zurich. In 2003-2004 are un sejur in Japonia. Este pianist si compozitor al propriului RITUAL GROOVE MUSIC, este liderul cvintetului zen-funk RONIN (din 2001, impreuna cu Kaspar Rast, Bjorn Meyer, Andi Pupato si Sha) si MOBILE (din 1997). Este profesor de Estetica Practica la scoala muzicala din Zurich/Winterthur (2000-2003). Din 1999, este detinatorul a numeroase premii, inclusiv al premiului pentru prioritate in jazz, acordat in 2006 de catre Consiliul Suedez al Artelor.
Andi Pupato a studiat percutia la Zurich, mai tirziu invata la scoala profesionala de muzica Ignasio Cenvantes din Havana, Cuba si cu Jose Luis “Changuito” in Quintana. In 1994, Andi a plecat la Senegal cu Bilal Kounta si formatia lui, „Dougou-Fana”, unde a studiat percutia traditionala africana. In prezent este percutionist in diverse formatii nationale si internationale (cu Andreas Vollenweider, printre altii) si este un muzician de studiou activ. Printre profesorii lui Sha se numara Don Li, Nik Bartsch, Sujay Bobade, Banz Oester si profesori de la scola de jazz din Lucerna. Sha este de asemenea membru al Mik Keusen’s 'Blau' si liderul si compozitorul propriei formatii “Banryu”.
Formatie Ronin sustinuta de programul special "priority jazz promotion” al Fundatiei Pro Helvetia.
These exceptional musicians are unique not only by their fantastical virtuosity, but also by their self-expression in music.
Grown up in the atmosphere of Tunisian and oriental music, Amine & Hamza opened their hearts to sounds coming from all over the world, and create a music based on features of oriental music - maqam and improvisation -, introducing a dynamic expression and an outstanding way of playing.
They reached a high level of virtuosity in playing these rare instruments, opening new expressive spaces for the ud and Kanun. They are a singular case in the Arabic music, rather wary to experiments, combining traditional Arab melodies with flamenco playing style and free jazz improvisation.
Amine & Hamza gave concerts in some of the most famous Arabic world theatres, such as Cairo Opera House, Beirut Medina theatre, Tunis Medina festival, the Jordan Jarach festival, as well as in Europe: in France, Belgium, Italy, England, Denmark.
Acesti muzicieni exceptionali sunt unici nu doar datorita virtuozitatii extraordinare, dar si modului de exprimare in muzica.
Educati in atmosfera muzicii tunisiene si orientale, Amine si Hamza si-au deschis inimile muzicii de pe toate continentele, muzica lor imbinand trasaturile melodiilor orientale - magame - si improvizatie.
Nivelul inalt al virtuozitatii a deschis noi modalitati de interpretare la ud si kanun. Deschisi experimentarii muzicale, Amine si Hamza sunt unicii care au reusit sa imbine muzica traditionala araba cu stilul flamenco si cu libertatea improvizationala jazzistica.
Amine si Hamza au sustinut concerte in unele din cele mai vestite sali de concerte din lumea araba, cum ar fi: Cairo Opera House, teatrul Medina din Beirut, festivalurile din Tunis si Iordania, dar si in Europa - in Franta, Belgia, Italia, Marea Britanie, Danemarca.
Saskia Laroo, coined in America by press and public as 'Lady Miles Davis of Europe', is one of the few women (Valaida Snow, Clora Bryant, Barbara Donald and Ingrid Jensen) playing trumpet.
Saskia Laroo combines today's music by uncontrived romps into new styles, eagerly labelled as "nu jazz" or "swingin' body-music"- a vivacious blend of hip-hop, jazz, salsa, funk, reggae, a world that many other artists dare not venture in.
Saskia studied trumpet at the Muziekpedagogische Academie of Alkmaar, the Sweelinck Conservatorium in Amsterdam and the Muziekpedagogische Academie of Hilversum.
In 1982 she formed her own “Salsa Caliente Band”; later she led “Caribbean Expres”, the “Saskia Laroo Band”, “Salsa Bop - a Latin jazz quintet” and “Jazzkia” - her straight-ahead jazz unit.
Presently, besides barn-storming with her own of several groups, Saskia Laroo often appears as a special guest artist and is invited as a headliner of many International festivals from around the world.
Pianist, composer and a spectacular rap vocalist, Warren Byrd was offered in his teens a scholarship for opera singer, but decided to become a pianist after all. Actually he performs with the Warren Byrd Group; he is a part of the USA well-known formation “The Afro Semetic Experience” and tours regularly with the “Saskia Laroo Band”
Daniel Gueli started out as a singer and guitar player in a metal band when he was in high school, but decided to study upright and acoustic bass after being a professional lead singer for some years.
Now he is a much requested freelance bass player. Daniel is performing and touring with Saskia Laroo since 2005. He also has his own band “Wasabe”.
Andy Valkenburg was admitted to the Royal Conservatory in The Hague and studied there for 7 years. After his final exam he left to go and study in New York at the New School for Social Researches, where he took lessons from Buster Williams and Reggie Workman. He was gigging extensively in the New York jazz-scene and played regularly with Phil Harper and Jeremy Pelt. He also stood on stage with several well-known musicians like Roy Hargrove, Wynton Marsalis and George Benson. Now he's back in The Netherlands and is working regularly with Nina Ebbenhout, PostJazzCompany and Saskia Laroo.
Roald Becher started to play drums at the early age of six and took lessons at the music school, where he did his first performances with youth orchestras at the age of nine. He study at the Conservatory of Amsterdam, where he now is a third year drum student. Roald has his own band "Reza Mohajer" but is also a frequently asked freelance drummer.
Written by Ausra Listaviciute, Adapted by Warren Byrd
Saskia Laroo, supranumita in America de catre presa si public Lady Miles Davis a Europei, este una dintre putinele femei (Valaida Snow, Clora Bryant, Barbara Donald si Ingrid Jensen) care canta la trompeta.
Saskia Laroo imbina diferite stiluri ale muzicii contemporane, prezinta muzica ei ca „noul jazz” sau „swingin' body-music”- un amestec de hip-hop, salsa, funk, reggae si world music, un mix in care putini artisti ar indrazni sa se aventureze. A studiat trompeta la Academia pedagogica de muzica din Alkmar, la conservatorul „Sweelinck” din Amsterdam si la Academia pedagogica muzicala din Hilversum.
In 1982 si-a format trupa Salsa Caliente Band, mai tirziu a condus Caribbean Expres, Saskia Laroo Band, Salsa Bop (un cvintet de latin-jazz) si formatia Jazzkia.In prezent, pe langa turneele cu propriile formatii, Saskia Laroo deseori este invitata in calitate de muzician de onoare si headliner al multor festivaluri din lume.
Warren Byrd - pianist, compozitor si un rap-vocalist spectaculos. Fiind adolescent, i s-a oferit o bursa pentru scoala de canto academic, dar, in final, a decis sa devina pianist. Este membru a proiectului Warren Byrd Group, al renumitei formatii amercane The Afro Semetic Experience si concerteaza in mod regulat cu Saskia Laroo Band.
Andy Valkenburg, dupa sapte ani de studii la Conservatorul Regalla New York sa studieze la Scoala de Cercetari Sociale, unde Buster Williams si Reggie Workman i-au fost profesori. A cantat mult jazz la New York, colaborand regulat cu Phil Harper si Jeremy Pelt. A evoluat pe scena alaturi de muzicieni renumiti ca Roz Hargrove, Wynton Marslis si George Benson. Acum, reintors in Olanda, el lucreaza cu Nina Ebbenhout, PostJazzCompany si Saskia Laroo. din Haga, a plecat
Roald Bechers a inceput sa studieze tobele la virsta de sase ani si a invatat la scoala muzicala, unde a sustinut primele sale concerte la virsta de noua ani an orchestre de tineret. A fost admis la conservatorul din Amsterdam, unde acum este student in anul trei. Roald are formatia sa Reza Mohajer, dar este solicitat si ca tobosar independent. (Ausra Listaviciute, Warren Byrd)
Producer, composer, arranger, teacher and father of two exceptional musicians, Zoran Starcevic is one of the best and most productive guitarists from Balkans.
Starting his career as a rock musician, during his life Zoran has written and recorded about 600 songs, many of which being hits performed by the most famous singers from Serbia, and a hundred instrumental compositions for 10 solo albums and 2 CD's with Trio Balkan Strings and sold a million records in various musical styles; has led workshops of classical and jazz guitar in Europe and at New York University in USA; played concertoes worldwide.
Zoran Starcevic created this brilliant trio, fusing his own rich experience,e the knowledge of rock and Balkan`s traditional music,Nikola's and Zeljko's classical guitar education and an influence of the West culture.
The trio have performed at many Jazz, Classical, World Music festivals and played a big number of concerts in USA ( Boston, New York, Chicago, Portland, Washington, Charlotte, Greensboro), Canada ( Toronto, Vancouver), Italy, Poland, Hungary, Turkey, Russia, Serbia, Montenegro, Bosnia.
Some of the awards of these musicians are:
FIRST PRIZE WINNER - in the category "The best instrumental ensemble" on World Music 2004 in Italy at Festival Internacionale Fivizzano;
FIRST PRIZE WINNER in the category "Classic guitar" on Music World 2004 Italy Festival Internacionale Fivizzano;
FIRST PRIZE WINNER in World category of the 2005 USA Songwriting Competition for composition written by Nikola Starcevic and performed by Trio Balkan Strings;
FIRST PRIZE WINNER of the JoAnn Falletta International Composition Competition for Guitar 2007 in Buffalo, New York.
The trio always causes admiration of spectators, but most of all, the musicians can be proud with the recognition of professionals like John McLaughlin: "Trio Balkan Strings dedication to the music of Balkans and Central Europe is inspiring. The guitar interpretations of this music are wonderful. Really good !!!"
Zoran Starcevic - producator, compozitor, aranjor, profesor si tata a doi muzicieni exceptionali, este unul dintre cei mai buni si cei mai productivi chitaristi din Balcani.
Incepindu-si cariera ca muzicant rock, pe parcursul vietii el a scris si a inregistrat in jur de 600 compozitii, multe din ele devenind hituri interpretate de cei mai celebri cantareti din Serbia, 100 compozitii instrumentale pentru 10 albumuri solo, 2 CD-uri cu Balkan Strings Trio si a vandut un milion de inregistrari in diferite stiluri muzicale; a condus workshopuri pentru chitara clasica si jazz in Europa si Universitatea din New York; a sustinut concerte in toata lumea.
Zoran Starcevic a format extraordinarul sau trio combinand experienta sa bogata, cunostintele in rock si in muzica traditionala din Balcani, studiile de chitara clasica ale lui Nikola si Zeljko si influenta culturii din Vest.
Acest trio a cantat la multe festivaluri de musica jazz, clasica si world si a sustinut un numar mare de concerte in: SUA (Boston, New York, Chicago, Portland, Washington, Charlotte, Greensboro), Canada (Toronto, Vancouver), Italia, Polonia, Ungaria, Turcia, Rusia, Serbia, Muntenegru, Bosnia.
Muzicantii au primit urmatoarele premii:
Premiul intii la categoria „Cel mai bun ansamblu instrumental” la World Music 2004 Festival Internacionale Fivizzano din Italia.
Premiul intii la categoria „Chitara clasica” la World MusicFestival Internacionale Fivizzano din Italia. 2004
PREMIUL INTII la categoria World Music a concursului din SUA „Songwriting Competition” 2005 pentru compozitia scrisa de Nikola Starcevik si cintata de Balkan Strings Trio.
PREMIUL INTII la JoAnn Falletta International Composition Competition for Guitar 2007 in Buffalo, New York.
Balkan Strings Trio intotdeauna trezeste admiratia spectatorilor, dar cel mai mult muzicienii se pot mandri cu aprecierea unor profesionisti ca John McLaughlin: „Dedicarea trupei Balkan String Trio pentru muzica din Balcani si Europa Centrala este inaltatoare. Interpretarea la chitara a acestei muzici este minunata. Foarte buna!!!”
“We come from different musical styles – folk, classical, jazz, rock, experimental... At the point of creating the band KaulaKau we were not interested in putting all these styles into a bag and fusing them, although this would have been one possible point of departure, but rather in beginning by playing and undertaking an adventure without trying to second guess too many elements. The result, therefore, has been completely unpredictable and at the same time spontaneous. And that’s why we can’t really tell you at the end of the day exactly what is our musical style....this is simply the music of KaulaKau.”
By these words the group presented their music, but the press wrote: “Original, modern, daring, unusual, ferocious, insatiable, delicate, concentrated, light... the music of Kaulakau is all of these things. Neither folk nor jazz: jazz-folk.” (Discmedi)
Marc Egea has collaborated with various groups - the trio “Musics de Safeu”, with one of Europe's most prestigious folk groups “El pont d'Arcalis”, in the medieval music group “Faidit” and electro-acoustic band “Electrosonic Monk”. Beside the “Kaulakau” group, he is the founder of a number of traditional and experimental music groups like the “Symphonia Hurdy Gurdy quartet”, Trio “Maram”, duo with Peter Skuce, duo with Cati Plana. Marc composed music for his projects and for brass bands, symphonic bands, chamber music ensembles, pieces for choir, music for contemporary dance, poetry recitals and theatrical shows. He has recorded a dozen or more discs, either as a soloist, as a member of several groups or as a guest artist.
Jordi Molina has played as solist in the groups “Els Montgrins” and “Maravella”. He has collaborated with the Lluis Vidal trio, Albert Guinovart, Manel Camp, Santi Arisa, Carlo Rizzo, Jose de Udaeta, “Companyia Electrica Dharma”, “Orquestra Sinfonica del Valles”, “Orquestra Simfonica de Barcelona” and the “Orquestra Nacional de Catalunya”. As a composer he has created some thirty sardanas, cobla music, choral, chamber music and arrangements for TV shows. He has won the OBP Award for Innovative Performance (2000) and the Ramon Serrat Prize for young composers (1992). With groups where he has performed as a soloist he has recorded more than seventy discs covering music of various styles. As a composer and soloist he has released seven CDs.
Franco Molinari is professor of double bass at the Conservatory of Vic. He worked in ethnic music with the group “Nebeda”, being a founder member and composer of the majority of their repertoire. He also plays in flamenco groups: with the guitarist and composer Jaime Basulto in the group "El Paño Moruno" and is a member of the Sephardic music group "Mashalà".
Enric Canada - professor of drums and percussion at the Escola Municipal de Musica in Girona and at the Institut del Teatre de la Diputació de Barcelona. He has accompanied singers as Joan Manel Serrat, Lluis Llach, Quico Pi de la Serra, Maria de Mar Bonet, Marina Rossell and Mayte Martin. He entered the world of flamenco music in 1989, accompanying Pedro Javier Gonzàlez, Juan Manuel Cañizares, Antonio Martinex "el Ñoño", Diego Cortes, Manzanita, Mayte Martin, Carles Benavent and as a founder of Jaleo group. In the field of traditional music he has worked with “Clau de Lluna”, “Cornamusica”, “Atzavara”, “l'Orquesta Galana” and “Bitaina”.
„Noi venim din diferite stiluri muzicale – folclor, clasica, jazz, rock, muzica experimentala… La momentul crearii formatiei KaulaKau nu aveam interesul sa punem toate aceste stiluri intr-un sac si sa le imbinam, desi acesta ar fi fost un punct de pornire posibil; am inceput sa cantam si sa ne aventuram fara a incerca sa ghicim din start prea multe elemente. Rezultatul, prin urmare, a fost total imprevizibil si in acelasi timp spontan. Iata de cei nu putem sa va spunem exact care este stilul nostru muzical… este muzica KaulaKau.”
Astfel vorbesc muzicantii despre muzica lor, si iata ce scrie presa: „Originala, moderna, indrazneata, neobisnuita, feroce, nestapanita, delicata, concentrata, usoara… muzica KaulaKau le are pe toate. Nici folclor si nici jazz: jazz-folk ” (Discmedi)
Marc Egea a colaborat cu diverse formatii precum trio „Musics de Safeu”, cu una din cele mai prestigioase formatii folclorice din Europa “El pont d'Arcalis”, cu trupa de muzica medievala „Faidit” si formatia electro-acustica „Electrosonic Monk”. Pe linga formatia KaulaKau, el este fondatorul al catorva formatii de muzica traditionala si experimentala ca „Symphonia Hurdy Gurdy quartet”, Trio “Maram”, duetul cu Peter Skuce, duetul cu Cati Plana. Marc a compus muzica pentru proiectele sale, dar si pentru ansamblu de bras, orchestra simfonica, muzica camerala. A inregistrat „o duzina” sau mai multe discuri, ca solist, sau ca artist invitat al catorva formatii.
Jordi Molina a fost solist in formatiile „Els Montgrins” si „Maravella”. A colaborat cu trio Lluis Vidal, Albert Guinovart, Manel Camp, Santi Arisa, Carlo Rizzo, Jose de Udaeta, “Companyia Electrica Dharma”, “Orquestra Sinfonica del Valles”, “Orquestra Simfonica de Barcelona” si “Orquestra Nacional de Catalunya”. A compus cam treizeci de sardane, coble, compozitii corale, muzica camerala si aranjamente pentru show-uri TV. A luat premiul OBP pentru Performanta Inovationala (2000) si premiul Ramo Serrat pentru compozitori tineri (1992). A inregistrat sapte CD-uri solo si numeroase CD-uri cu formatiile cu care a colaborat.
Franco Molinari – professor de contrabas la Conservatorul din Vic. Canta in formatia de muzica etnica „Nebeda”, majoritatea repertoriului grupului fiind compus de el. Canta in formatii de muzica flamenco, cu chitaristul si compozitorul Jaime Basulto in formatia „El Paco Moruno” si este membrul formatiei „Mashala”.
Enric Canada – profesor de tobe si percutie la Institut del Teatre de la Diputació din Barselona. A acompaniat cantareti ca Joan Manel Serrat, Lluis Llach, Quico Pi de la Serra, Maria de Mar Bonet... A intrat in lumea muzicii flamenco in 1989, acompaniindu-i pe Pedro Javier Gonzàlez, Juan Manuel Cañizares, Antonio Martinex "el Ñoño", Diego Cortes si a fondat formatia flamenco Jaleo. In muzica traditionala a lucrat cu “Clau de Lluna”, “Cornamusica”, “Atzavara”, “l'Orquesta Galana” si “Bitaina”.
"Music has the power to express anything that can't be said in words. It can reflect the full existence, the heart, soul and mind of any human being. The more honest it should be." (Ulrich Drechsler)
Since 1999 Ulrich Drechsler is working in Vienna as a freelance composer and musician. He chose the bass clarinet as his main instrument. The broad experiences made in his student years mirrors in his versatile projects.
His trio Cafe Drechsler caused international furore. For their third album the group received the Austrian Amadeus Award in 2005. In the quartet “Poesis” Ulrich Drechsler dedicates himself to classical music.
In 2001 the group released an adaption of Franz Schubert's song cycle "Die Winterreise" for jazz quartet.
Being strongly fond of the music of Thelonious Monk, he created the group and the CD “The Monk In All Of Us”. This album has been nominated for the prestigious Hans Koller Award in 2005.
With his fantastic Quartet, featuring Oliver Steger, Jörg Mikula and the extraordinairy Norwegian piano player Tord Gustavsen or with his “Ulrich Drechsler Trio” he creates the music in which “...human emotions play a central role. Not the all-important dramatic incidents, but the daily mysteries, these little things that affect us quietly, compassionately, tenderly... . Drechsler looks for the esthetics in melody and performance and he succeeds well in this endeavour. His playing is great, subtle, full of nuance and emotional depth.” Free jazz review"
Bassist and composer Oliver Steger is playing with Ulrich since 1999 being an experienced partner of many music projects at the Vienna jazz scene, presents himself as a sensitive sideman and an excellent soloist.
Jorg Mikula has received music education studying jazz drums in Êunstuniversitat in Graz in Austria and in the Berklee Music College in Boston, Massachusetts. Playing in diverse projects he has got the reputation of a highly professional and a serious musician.
“Muzica are puterea de exprima ceea ce nu poate fi spus in cuvinte. Poate reflecta intreaga existenta, inima, sufletul si gindul oricarei fiinte umane. Anume de aceea trebuie sa fie de o sinceritate totala.” (Ulrich Drechsler)
Din 1999 Ulrich Drechsler lucreaza in Viena ca musician si compositor al trioului sau Cafe Drechsler care a starnit furori internationale. In 2005 trupa a primit premiul austriac Amadeus pentru al treilea album.
In cvartetul Poesis, Ulrich Drechsler se dedica muzicii clasice. In 2001 formatia a realizat o adaptare a ciclului vocal "Die Winterreise" de Franz Schubert pentru cvartetul de jazz "Nebensonnen".
Pasionat de muzica lui Thelonious Monk, el a inregistrat un album cu denumirea „The Monk In All Of Us” care a fost nominalizat in 2005 la prestigiosul premiu Hans Koller.
Cu cvartetul sau fantastic, alaturi de Oliver Steger, Jörg Mikula si extraordinarul pianist norvegian Tord Gustavsen sau cu “Ulrich Drechsler Trio” el creeaza o muzica in care „emotiile umane joaca un rol central. Nu toate incidentele dramatice importante, ci misterele zilnice, lucrurile mici care ne afecteaza, discret, cu compasiune, tandru … . Drechser cauta estetica atat in melodie cat si in interpretare si reuseste stralucit. Cantarea lui este extraordinara, subtila, plina de nuante si profunzime emotionala” Free jazz review
Basist si compozitor, Oliver Steger is playing with Ulrich since 1999 being an experienced partner of many music projects at the Vienna jazz scene, presents himself as a sensitive sideman and an excellent soloist.este un membru cu experienta in mai multe proiecte muzicale jazzistice din Viena. Se prezinta ca un excelent acompaniator si solist.
Jorg Mikula si-a facut studiile muzicale la Êunstuniversitat in Graz, cu specialitatea de tobe jazz, si la Colegiul muzical Berklee din Boston. Cantand in diverse proiecte, el a castigat reputatia unui muzician profesionist si serios.
Dominik Bukowski - vibraphone Lukasz Poprawski - saxophone alto Jacek Namyslowski - trombone Michal Jaros - contrabass Sebastian Frankiewicz – drums, percussion
"Dominik is a new voice in Polish jazz, he combines the jazz tradition and great culture of improvisation with modern trance rhythms." (Tomasz Rozwadowski, Baltic Daily)
Dominik Bukowski, having decided to occupy the central place on a Polish jazz stage, has collected around himself young musicians - winners of the Polish jazz competitions.
As a member of the “Blue Mind Quartet” Dominik, was laureate at the "Polish Contest of Young Jazz Groups" in Gdynia (1999) and won the ,,Jazz Angel of 2002’’ at the “Bielska Zadymka Jazzowa” in Bielsko-Biala (2002). In the prestigious JAZZ FORUM Poll in 2003, Bukowski was laureate in the category "The Vibraphone of the Year", the newspaper "Gazeta Wyborcza" nominating him for the “The Storm of the Year 2005” Award. He recorded 13 CD’s with numerous musicians: Janusz Muniak, Leszek Mozdzer, Maciej Sikala, Emil Kowalski, Piotr Wojtasi, Leszek Kulakowski, Krystyna Stanko... Ulf Adaker (Sweden), Brian Melvin (USA), Mats Eilertsen (Norway), Raivo Tafenau (Estonia), Tuna Otenel (Turkey), Goran Larsen (Sweden).
Lukasz Poprawski is a winner of contests “Jazz Nad Odra” in Wroclaw, “Zmagania Jazzowe” in Szczecin, “Festival Standardow Jazowych” in Siedlce. He was awarded the "Key to career" during the “Pomorska Jesien Jazzowa” in Kolobrzeg. Winner of the prize of the “Jelenia Gora Festival”.
Jacek Namyslowski with his Quintet won the "Polish Young Jazz & Blues Combos Competition” in year 2000. With the band "Timeless" he awarded the first prize of the "Jazz Standards Competition" and the “Prize for individual expression” in Siedlce in 2002 with the band "Timeless" won the "Bielsko-Biala Jazz Competition" in 2003.
Michal Jaros graduated the Warsaw's Fryderyk Chopin Music School Jazz Studies Program and the Jazz and Popular Music Department of the Katowice Academy of Music. He is the winner of jazz competition awards. Michal has performed with many Poland's premiere jazz musicians: Janusz Muniak, Tomasz Szukalski and Adam Pieronczyk, among others.
Sebastian Frankiewicz won, with the group of Jerzy Malek, the “Jazz Juniors prize” and the individual prize, with the group “Epsylon” was awarded the first prize at "Jazz Standards Competition" in Siedlce, was also awarded the "Golden Crocus" award at the Jelenia Gora Jazz Festival. With Dominik Bukowski’s group “Blue Mind” was the winner of the “Bielska Zadymka Jazzowa” in Bielsko-Biala”.
“Donminik este o voce noua a jazzul polonez, el combina traditia jazzului si marea cultura a improvizatiei cu ritmurile trance ale contemporaneitatii.” (Tomasz Rozwadowski, Baltic Daily)
Dominik Bukowski, decis sa ocupe locul central pe scena jazzului polonez, a adunat in jurul sau tineri muzicieni, castigatori ai competitiilor poloneze de jazz. Fiind membru al „Blue Mind Quartet” Dominik a devenit laureat al „Polish Contest of Young Jazz Groups” in Gdynia (1999) si a luat premiul „Jazz Angel of 2002” la „Bielska Zadymka Jazzowa” in Bielsko-Biala (2002). In prestigiosul JAZZ FORUM Poll din 2003 Bukowski a fost laureat la categoria „Vibrafonist al Anului”. Ziarul „Gazeta Wyborcza” l-a nominalizat la premiul „The Storm of the Year 2005”. A inregistrat 13 CD-uri cu muzicieni ca Janusz Muniak, Leszek Mozdzer, Maciej Sikala, Emil Kowalski, Piotr Wojtasi, Leszek Kulakowski, Krystyna Stanko, Ulf Adaker (Suedia), Brian Melvin (SUA), Mats Eilertsen (Norvegia), Raivo Tafenau (Estonia), Tuna Otenel (Turcia), Goran Larsen (Suedia).
Lukasz Poprawski este cistigatorul concursurilor Jazz Nad Odra” din Wroclaw, “Zmagania Jazzowe” din Szczecin, “Festival Standardow Jazowych” din Siedlce. I-a fost acordat premiul "Key to career" la “Pomorska Jesien Jazzowa” in Kolobrzeg. Este cistigatorul premiului “Jelenia Gora Festival”.
Jacek Namyslowski, alaturi de cvintetul sau, a castigat in anul 2003 concursul „Polish Young Jazz & Blues Combos”. In 2002, in componenta formatiei „Timeless”, i s-a inminat premiul intii la concursul „Jazz Standards” si premiul „Individual expression” la Siedlce, in 2003, impreuna cu formatia „Timeless”, a devenit castigatorul concursului "Bielsko-Biala Jazz ".
Michal Jaros a absolvit scoala muzicala Frederic Chopin din Varsovia si Academia de Muzica din Katowice, facultatea de jazz si muzica populara. Castigator al mai multor premii la concursuri de jazz. A cantat cu mai multi interpreti de jazz polonezi: Janusz Muniak, Tomasz Szukalski si Adam Pieronczyk.
Sebastian Frankiewicz, impreuna cu formatia lui Jerzy Malek, a castigat premiul “Jazz Juniors” si «Individual Expression»; cu formatia “Epsylon” a castigat concursul "Jazz Standards " din Siedlce; i-a fost inmanat premiul "Golden Crocus" la festivalul de jazz “Jelenia Gora”. Cu formatia lui Dominik Bukowski “Blue Mind” a fost castigator la “Bielska Zadymka Jazzowa” din Bielsko-Biala”.
„Eldad Tarmu este unul din cei mai buni vibrafoniști în jazzul modern. Atât la înregistrări, cât și în concerte live a demonstrat cu brio că este egalul celor mai inventivi jazmeni. Este o plăcere să urmărești sensibilitatea lui la swing, sound-ul atractiv și solo-urile logice.” - Scott Yanow
„Tarmu tinde să-și facă melodiile memorabile și accesibile, ceea ce ar însemna, pentru el, să fie plăcute auzului… .” - Zan Stewart
Vibrafonist și compozitor american de jazz, Eldad Tarmu este un muzician bine cunoscut, în special în Los Angeles, orașul lui de reședință, iar de 3 ani și în România, unde predă la Facultatea de Jazz „Richard Oschanitzky” de la Universitatea Tibiscus, Timișoara. Numele său este legat de festivaluri cunoscute de jazz, Eldad Tarmu fiind și directorul muzical al unora dintre ele. Este deja bine cunoscut și publicului român, participând la festivalurile de jazz din România.
„Eldad Tarmu is one of the finest up-and-coming vibraphonists on the jazz scene. Both on records and in live performances, he has consistently shown that he can easily hold his own with the most creative jazz musicians. His sense of swing, attractive sound and logical solos are always a joy to hear." - Scott Yanow
„Tarmu strives to make his melodies memorable and accessible, which to him means ear friendly...” - Zan Stewart.
Eldad Tarmu, American vibraphonist and jazz composer, is a well-known musician, especially in the area of Los-Angeles, his city of residence, and, for 3 years now, in Romania as well where he is teaching at the Jazz Department „Richard Oschanitzky” at the Tibiscus University in Timișoara. His name is related to a number of important jazz festivals, Eldad Tarmu being the music director of some of them. He is already well known to Romanian jazz audience, having participated to a number of jazz festivals in Romania.
Girotto/Biondini tango duo Italia, Argentina
Javier Girotto - soprano si bariton saxofoane Luciano Biondini - acordeon
„O plăcere extraordinară. Melancolia tangoului se îmbină cu suflul ușor al sudului european. Dispozițiile acestui dialog se schimbă, evoluând de la o «discuție» liniștită la o ceartă muzicală gălăgioasă, aproape nervoasă… o chestie foarte vioaie, apropiată de comic.” (fragment dintr-o recenzie la concert)
Luciano Biondini este un maestru al instrumentului și un solist de un dramatism covârșitor, adăugând mereu un plus de frumusețe și originalitate oricărui context în care lucrează. A obținut mai multe premii de interpretare la acordeonul clasic, printre care Trophee Mondial de l'Accordeon și Premio Internazionale di Castelfidardo. Partenerul său Javier Girotto s-a născut în Argentina, unde a studiat muzica argentiniană și italiană. La 22 de ani a plecat la Boston, SUA, unde a absolvit Boston's Berklee School of Music cu distincția "magna cum laude" în 1990. A plecat apoi în Italia, unde a fondat și a condus grupul „Aires Tango". Duetul Luciano Biondini & Javier Girotto a avut un mare succes. Un mix fermecător al jazz-band-ului cu un ansamblu de muzică camerală, acest duet strălucit explorează gestica folclorică, sentimentul tangoului, improvizațiile descătușate și sunetele neo-clasice. Rând pe rând gânditori, exuberanți, extatici, muzicanții desfășoară în fața noastră un vast spectru de culori și dispoziții, evoluând cu complexitatea unei orchestre în miniatură. Luciano Biondini și Javier Girotto, ambii lirici și foarte melodici, deși n-au încercat să renoveze acest gen de conversație intimă, au avut sensibilitatea și talentul să-l ridice la cel mai înalt nivel estetic de un profund lirism. Muzicanții ne oferă o muzică originală, construind „noi poduri între jazz și tango”, utilizând improvizația liberă și scriitura neo-clasică. Găsim multă melancolie și eleganță în acest univers muzical care vorbește atât sufletului, cât și intelectului. Acești muzicanți străluciți, în plus la proiectele lor personale, au colaborat cu așa personalități celebre ale muzicii world și jazz ca Rabih Abou-Khalil, Dave Bargeron, Michel Godard, Gabriele Mirabassi, Enrico Rava, Tony Scott, Anouar Brahem, Randy Brecker, Paolo Fresu, Mercedes Sosa și mulți alții.
„An extraordinary pleasure. The melancholy of the tango meets the lightness of the European south. The moods of this dialogue change between a soft 'chat' and loud, almost nervous musical arguments... a very playful, nearly comedian matter." (fragment of a concert review)
Luciano Biondini is a master of his instrument and a soloist with an overwhelming sense of drama; he always adds something beautiful and original to any context he works in. He has been awarded many prizes for classical accordion, e.g. Trophee Mondial de l'Accordeon and Premio Internazionale di Castelfidardo. His duet partner Javier Girotto was born in Argentina, where he studied Argentinean and Italian music in his early years. At the age of 22 he went to Boston, USA and graduated from Boston's Berklee School of Music with „magna cum laude" in 1990. He then went to Italy where he founded and led the ensemble "Aires Tango". As a duo, Luciano Biondini & Javier Girotto have been a successful live act for quite a while. A charming crossing between a jazz band and a chamber music ensemble, the virtuosic duo explores folkloristic gestures, tango feel, free-wheeling improvisation and neo-classical sounds. Sometimes thoughtful, sometimes cheerful, sometimes ecstatic, they unfold a wide spectrum of moods and colors, thus acting like an orchestra en miniature. Luciano Biondini and Javier Girotto, both lyrical and very melodic, without trying to renovate this kind of intimate conversation, have the sensitivity and the talent to elevate this „style” to it’s highest esthetical level and poetic sentiment. Together the two men propose an original music, giving us “new bridges between jazz and tango”, free improvisation and neoclassical writing. We see much melancholy and elegance in this musical universe that speaks both to the soul as well as to the intellect. These brilliant musicians also worked, beside their own projects, with big names of the world music and jazz, such as Rabih Abou-Khalil, Dave Bargeron, Michel Godard, Gabriele Mirabassi, Enrico Rava, Tony Scott, Anouar Brahem, Randy Brecker, Paolo Fresu, Mercedes Sosa and many others.
Pago Libre Elvetia, Rusia, Austria
Tscho Theissing - vioara, voce Arkady Shilkloper - horn, flugel- & alphorn John Wolf Brennan - pian Georg Breinschmid - contrabas
Pago Libre este considerat a fi unul din cele mai bune grupuri de jazz din Europa. Muzica lor este rezultatul unui proces alchimic foarte atent supravegheat, urmând, câteodată, linia melodică a unor meridiane ascunse, iar alteori explodând cu violența unei erupții vulcanice. Muzica lor acum dansează la limita unor ritmuri periculoase, fascinată de o melodie, obsedată de un ritm; peste o clipă se declanșează într-un lirism nedisimulat. Soundul clasicist al cvartetului este dominant, dar în cursul căutărilor continue a unor noi orizonturi, echilibrul menținut cu grijă este adesea abandonat în favoarea unor aventuri acustice. Contemplarea meditativă și exploziile exuberante de energie sunt cei doi poli ai acestei stații electrice încărcate vârf cu energie. Improvizația a constituit dintotdeauna esența creației muzicale și anume prin această conZENtrare Pago Libre absoarbe variatele «origini» muzicale și etnice ale membrilor grupului - jazz-ul, folk-ul și muzica clasică din Rusia, Irlanda, Elveția și Austria – contopindu-le într-o voce unică, deosebită, a cărei identitate distinctă conferă grupului caracterul său de modernitate. Aceste personalități marcante se declară «non-jazz-men» și susțin că ar căuta «umorul în lucrurile serioase». Ar fi vorba de umorul în viziunea soliștilor unor orchestre importante – Shilkloper a cântat în orchestra Teatrului Bolșoi al URSS și în Orchestra Academică Simfonică a Filarmoniei de Stat din Moscova, în big-band-ul Vienna Art Orchestra (Austria) și în Moscow Art Trio; Theissing este maestrul de concert al grupului de viori în orchestra «Operei Populare» vieneze, al doilea după importanță teatru de operă din capitala Austriei; Breinschmid a studiat compoziția cu clasicul avangardei rusești Edison Denisov și cu compozitorul Ennio Morricone și este membru al orchestrei Filarmonice din Viena și al orchestrei Operei de Stat vieneze. Pro Helvetia, Arts Council of Switzerland, a acordat grupului Pago Libre High Priority Jazz Promotion pentru anii 2006-2008.
Pago Libre has been acclaimed as one of the top European jazz groups. Their music originates in a carefully controlled alchemical process. Sometimes, it evolves along the song lines of some hidden earth meridians; sometimes it explodes with the violence of a volcanic eruption. Now it dances on the cliffs of dangerous rhythms, haunted by a melody, obsessed by a backbeat; now it sings with unashamed lyricism. The classical sound of the quartet prevails, but in the ongoing research for new frontiers, the carefully balanced equilibrium is often abandoned in favour of aural adventures. Meditative contemplation and exuberant high-energy flashes are the two pointed poles of this electrically charged acoustic power plant. Improvisation has always been the essence of music making, and it is through this conZENtration that PAGO LIBRE draws on the various musical and ethnic roots of its member's the tradition of jazz, folk and classical music in Russia, Ireland, Switzerland and Austria - to raise its own, unique voice, whose distinctive identity gives the group a clear-cut contemporary profile. These remarkable and bright personalities declare themselves to be „non-jazz-men” and affirm that they are looking for „humour in serious things”. Humour as it is understood by the soloists of important orchestras – Shilkloper played in the orchestra of Bolshoy Theatre of the USSR and in the Academic Symphonic orchestra of the Moscow Philharmonic, in the big-band Vienna Art Orchestra (Austria) and in the Moscow Art Trio; Theissing is the leader of violins group at the orchestra of the Vienna „Popular Opera”, the second important opera theatre in the capital of Austria; Breinschmid studied composition with the classic of the Russian avant-garde Edison Denisov and with the composer Ennio Morricone, and is the member of the Philharmonic Orchestra of Vienna and of the orchestra of Vienna State Opera. For the years 2006 - 2008, Pago Libre has been granted the High Priority Jazz Promotion by Pro Helvetia, Arts Council of Switzerland.
13 Septembrie
Geta & Acid grape Moldova
Geta Burlacu - voce Dmitrii Sergheev - tenor saxofon, soprano, aranjamente, compoziție Petru Haruța - trompetă Anatolii Covalenco - clape Igor Varicaș - chitară bas Serghei Petrenco - tobe Ivan Cernițchii - chitară Leonid Coida - percuție (invitat special)
Un fruct specific – „Acid Grape” și muzica sa. O muzică plină de viață, sănătoasă pentru urechi fine și suflet sofisticat. Gustă un crossover original bazat pe mix de jazz, acid jazz, funk, jazz lounge și linie vocală etnică stilizată. O muzică cosmopolită ca formă, dar îmbibată cu feeling - ul folclorului balcanic – focul dansului, tragismul baladelor, erotismul pieselor de dragoste. Dar „Acid Grape” captivează nu doar prin muzică, ci și prin prestația scenică a vocalistei Geta Burlacu – o artistă carismatică, cu temperament adevărat balcanic. Vocea Getei e considerată a fi cea mai puternică și profundă voce de jazz din Moldova. Geta posedă diverse tehnici de interpretare – de la jazz standard pînă la melisme folclorice. Vocea sa este inconfundabilă și datorită timbrului catifelat, forței și senzualității, în același timp. Pe scenă, vocalista e susținută de sound-ul funky al duetul de alamă, care constituie încă o „componentă de rezistență” a proiectului – saxofon (Dmitrii Sergheev - „creierul muzical” al trupei) și trompetă - Petru Haruța. Apărut în 2006 „Geta & Acid Grape” e un proiect proaspăt, dar copt, deoarece e format din muzicieni cu studii muzicale profesioniste....., având în spate trofee cîștigate și participare la festivaluri și concerte notorii în Moldova, Ucraina, România
An exotic fruit - «Acid Grape» - and its music, a healthy music full of life, for sensible ears and sophisticated souls. We offer you to taste an original crossover, based on a mix of jazz, acid jazz, funk, jazz lounge and a stylized ethnic vocal line. A kind of cosmopolite music, but imbued with a deeply felt Balkan folklore, the fire of its dances, the tragic sense of its ballads, the deep eroticism of its love songs. But “Acid Grape” impresses not only by its music, but by the performance of the vocalist Geta Burlacu as well, Geta being a charismatic artist with a genuine Balkan temperament. Geta is considered to be the most powerful and deep jazz voice in Moldova, able to master various vocal techniques – from standard jazz to folk vocal runs. Her voice, rich, strong and sensual, is genuinely unique. On the stage the singer is supported by the funky sound of the brass duo – another strong piece of the project – constituted of the saxophone of Dmitri Sergheev (the musical “brain” of the group) and the trumpet of Petru Haruța. Born in 2006, „Geta & Acid Grape” is a fresh, but ripe project, gathering musicians with professional studies and rich experience, award-winners and participants of festivals and contests in Ukraine, Romania, Moldova.
Inspirat de tatăl său, care era un muzicant-acordeonist, Richard Galliano a luat în mâini acordeonul la vârsta de 4 ani, fără să bănuiască câtuși de puțin că acest instrument îi va aduce, peste ani, faima mondială. Palmaresul acestui muzicant strălucit cuprinde o cantitate enormă de premii – premiul de excelență la absolvirea conservatorului din Nice, primul premiu și "World Cup", obținute doi ani la rând la concursul acordeoniștilor (în 1966 în Spania, în 1967 în Franța), Premiul Președintelui De Gaulle în 1968, Marele Premiu pentru Disc al Academiei Charles Cros, premiul Django d'Or și premiul Django Reinhardt al Academiei de Jazz, premiul Boris Vian al Academiei de Jazz, precum și premiul pentru „Best International Album” (Musica Jazz), nemaivorbind de premiile anuale la nominalizările „Cel mai bun muzicant al anului” și „Cel mai bun album al anului” și de discurile, vândute peste tot în lume în sute de mii de exemplare. Una din cele mai strălucite vedete ale jazzului francez modern, Richard Galliano și-a creat propriul stil muzical, cucerind admirația milioanelor de ascultători în lumea întreagă. La fel ca prietenul său Astor Piazzola, creatorul stilului Tango Nuevo, Richard a introdus în muzică stilul New Musette, unde „s-au îmbinat java, valsul și balada, la fel cum în America ele s-au contopit dând naștere blues-ului, iar în Argentina – tangoului. Aceste stiluri sunt fructul exotic al încrucișării mai multor culturi. Îmbinarea culturilor italiană și franceză a adus pe lume musette, a celor italiană și argentiniană – tangoul, ritmurile africane și cele americane – blues-ul”. Richard Galliano Creatorul stilului New Musette preferă să se autodefinească drept un simplu muzicant, refuzând să se închidă în limitele unor genuri sau stilistici muzicale. În muzica sa elementul național se îmbină cu o măiestrie tehnică extraordinară, iar interesul pentru trecut - cu dorința naturală de a crea ceva nou. Talentul multilateral al acestui muzicant explică multitudinea și varietatea artiștilor cu care a lucrat: interpreții ca Barbara, Serge Reggiani, Charles Aznavour, Juliette Greco și Claude Nougaro; jazzmeni ca Joe Zawinul, Charlie Haden, Al Foster, Chet Baker, Ron Carter, Michel Portal, Eddy Louiss, Aldo Romano, Didier Lockwood, Michel Petrucciani, Jan Garbarek, Trilok Gurtu, Philip Catherine Bobby Mc FerrIn… . Fiecare din ei nu e doar o legendă, ci și creatorul propriului stil original în jazzul modern.
Richard Galliano learned the accordion since the age of four, inspired by his father-accordionist, never thinking at that young age that this instrument will bring him world-wide fame. The creative biography of this brilliant musician includes albums sold worldwide with phenomenal success in hundreds of thousands of copies and numerous awards in nominations „The Best Musician of the Year” or „The Best Album of the Year”; numerous awards such as the first prize in international accordion contests „World Cup" for two years in a row (in 1966 in Valence, Spain and in 1967 in Calais, France), the President's Prize in 1968 (under President Charles de Gaulle), the Prix d' Excellence in 1969 (when graduating the Nice Conservatoire), the Django d' Or prize and the Django Reinhardt prize of the Academie du Jazz, the annual prizes Victoires de la Musique, the Grand Prix du Disque of the Academie Charles Cros, the Boris Vian Prize and the Best International Album (Musica Jazz). Richard Galliano is one of the brightest stars of the modern French jazz, creating his own musical style and gaining the recognition of a world audience. Galliano is a true virtuoso of the accordion which he plays in an inspired and fervent style. As well as his great friend, the founder of Tango Nuevo style Astor Piazzolla, Richard has enriched the history of music with the „New musette“ style, in some way the French reply to the Argentinean tango.
„the New musette took in the Java music, the waltz and the ballads, the same ingredients in America giving birth to the blues and in Argentina to the tango. These styles are the exotic fruit of an alloy of different cultures. The merging of Italian and French culture brought to life musette, that of Italian and Argentinean - the tango, whiles the mix of African and American cultures created the blues." Richard Galliano
In his music the elements of local folklore are combined with an outstanding technical skill, and his interest for the past is naturally leading to the desire to create something new. The founder of the „New Musette” style considers himself to be simply a musician, unwilling to place himself inside any musical or stylistic frameworks. The multifaceted talent of this amazing musician is highlighted by the names of great singers and musicians whom he worked with: Barbara, Serge Reggiani, Charles Aznavour, Juliette Greco and Claude Nougaro; jazz musicians Joe Zawinul, Charlie Haden, Al Foster, Chet Baker, Ron Carter, Michel Portal, Eddy Louiss, Aldo Romano, Didier Lockwood, Michel Petrucciani, Jan Garbarek, Trilok Gurtu, Philip Catherine Bobby Mc FerrIn… Each of those mentioned is not only a legend, but also the founder of own, absolutely original style in modern jazz.
Rao Trio Spania
German Diaz - zanfona (Hurdy Gurdy) Cesar Diez - bas Diego Martin - tobe, cajon
„Secolul XXI are deja o tradiție bogată în re-inventarea instrumentelor muzicale antice, tradiție care își are începuturile în anii 90. Extaziați de ritmurile etnice și de fusion, un grup de muzicieni tineri a decis nu doar să introducă în limbajul lor muzical elemente din cele mai diverse și interesante surse, dar și să folosească instrumentele populare tradiționale pentru a reflecta viziuni complet noi." Unul din aceste grupuri este revoluționarul și uimitorul Rao Trio, care, folosind zanfona, deschide o nouă cale în jazz și în muzica improvizată, demonstrând o estetică aparte care definește stilul lor ca o variantă nouă a muzicii de avangardă. Grupul a fost creat în 2000, prezentând concerte de jazz și muzică modernă cu un sound atât de nou și original, încât uimește și încântă criticii și publicul. Zanfona, instrumentul medieval al menestrelilor, combinat cu ghitara bas și tobele, constituie o combinație curioasă pe care au adoptat-o tinerii muzicanți pentru a prezenta un repertoriu original, bazat pe teme tradiționale și pe muzica compozitorilor, atașați de tradiție. „... dar felul în care este interpretată această muzică este absolut original. Un concept riscant, materializat de muzicanți excelenți, care au adaptat acest instrument la noile necesități tehnice și expresive, libertatea permițându-le să cânte orice, în orice stil. German Diaz a ales să se orienteze spre jazz, acompaniat de doi compatrioți care formează o secție ritmică plină de căldură și imaginație: Cesar Diez și Diego Martin. Conceptul, care chiar la momentul creării era o revelație muzicală, se îndreaptă spre noi orizonturi. Așa ceva poate fi realizat doar de niște genii și noi îi cunoaștem - sunt Rao Trio!” Jose Miguel Lopez. Discуpolis - Radio 3. Radio Nacional de Espana.
„The 21st century has collected a rich tradition which started around 1990: the re-invention of ancient musical instruments. In full ecstasies of ethnic rhythms and fusions of all types, a number of young musicians decided not only to contaminate their musical language with many interesting sources, but also to use traditional folkloric instruments with a totally renewed vision." One of these groups is a revolutionary and astonishing Rao Trio, where zanfona opens a new way in jazz and improvised music. It shows a particular aesthetics which defends a style as a new kind of avant-garde music. It appeared in 2000 just to give concerts on jazz and contemporary music stages, where its fresh new sound makes critics and public in general be absolutely surprised. Zanfona, the medieval instrument of the minstrels, bass and drums is the curious formation that these three young musicians adopt just to offer an original repertoire based on traditional themes, and on composers joint to a tradition „... but the way it is played is completely original. A risky concept that starts from a remarkable virtuosos, which has forced an adaptation of this instrument for the new technical and expressive necessities. That freedom allows everything to be played, in any style. German Diaz has chosen with RAO TRIO to move towards the influence of jazz, accompanied by two fellow country-men who form an imaginative and warm rhythm section: Cesar Diez and Diego Martin. Something which at the moment of his birth was already a creative upheaval, suffers a new kick towards even more innovation. This is only possible for a genius, and here we have one: RAO TRIO!” Jose Miguel Lopez. Discуpolis - Radio 3. Radio Nacional de Espana.
„Kropinski nu este un ghitarist, este un om-ghitară!” (Tag, Berlin) Leonard Feathers, legendă a jazz-ului, mare admirator al ghitarei acustice a lui Uwe și a virtuozității sale, a spus odată despre el: „De pe vremurile lui Stanley Jordan, nici un ghitarist din lume n-a oferit atâtea idei originale ca Uwe Kropinski.” La începuturile sale, acest muzicant extraordinar a fost un mare admirator al muzicii rock, cântând, din 1972, la ghitară electrică în numeroase grupuri și orchestre de muzică rock din RDG. După ce a studiat mai mulți ani ghitara clasică și de jazz la „Musikhochschule Hanns Eisler" din Berlin, Uwe s-a dedicat, din 1977 (anul primului său concert solo), jazzului modern și muzicii improvizate. Uwe Kropinski a creat un sistem unicat și o manieră absolut inedită de a cânta la ghitara acustică. A demonstrat tot spectrul metodelor sale, cântând, din 1989, la ghitări speciale cu 39 de corzi, ghitări confecționate pentru el de maestrul olandez Theo Scharpach. Maniera inconfundabilă de interpretare, tehnica sa specială de a cânta la ghitară, măiestria, albumurile și concertele solo, calitatea de lider al grupului său sau al numeroaselor duete pe care le-a creat, proiectele comune cu muzicanți din Europa și America, muzica compusă pentru mai multe spectacole de dans și pentru un film de animație, turneele în Europa, America, Africa, Asia și Canada i-au adus o vastă recunoaștere mondială
„Kropinski is not a guitarist, the man is a guitar!" (Tag, Berlin) Legend of jazz, Leonard Feathers, admiring a widely inventive solo acoustic guitar of Uwe and his virtuosity, said about him: „Not since Stanley Jordan has a guitarist offered such an array of original ideas like Uwe Kropinski" . This unique musician, in the first years of his musical way was keen on rock music, since 1972 playing an electro guitar in various rock music bands and orchestras of GDR. After years of studies of classical and jazz guitar at the Berlin „Musikhochschule Hanns Eisler", he has devoted himself to modern jazz and improvised music since 1977, when he played his first solo concert. Uwe Kropinski has developed a unique system and his own mode of an acoustic guitar playing He demonstrates the full range of his fret board methods, since 1989 playing special guitars with 39 frets made by the great guitar maker from Holland Theo Scharpach. His own way of playing, his special guitar techniques, his virtuosity, solo albums and concerts, or as leader of an own quartet or his numerous duets; the projects with different European and American musicians, the music composed for several dance spectacles and for an animated film, tours in Europe, America, Africa, Asia, and Canada have brought him a wide international acclaim.
„Muzica lor este o combinație a muzicii populare și clasice turcești cu jazzul european. Textele pieselor au la bază versurile poeților turci, kurzi și armeni din sec. 16 și 17. Rezultatul acestui melanj, combinat cu ritmurile indiene, cu armonia jazzistică creată de Alain Blessing, Philippe Botta și vocea lui Senem Diyici, este pur și simplu minunat." El Diaro de Mallorca Născută la Istanbul, Senem Diyici a devenit o binecunoscută interpretă de muzică populară și clasică turcească. În 1982 ea se stabilește în Franța, unde face cunoștință cu ghitaristul și compozitorul Alain Blesing, cu care colaborează până în prezent. În decursul anilor, Senem Diyici Quartet a reușit să-și creeze o identitate muzicală unică, îmbinând modelele muzicale tradiționale din Turcia cu expresivitatea muzicii improvizate. Pe durata a treisprezece ani au prezentat concerte în toată lumea, trezind admirația publicului, și au înregistrat patru albume, înalt apreciate de presa franceză de specialitate - Sélection de l’Année Télérama, Choc de l’Année Jazzman, Choc du Monde de la Musique, Disque d’Emoi Jazz Magazine, Sélection FIP etc. Presa franceză a elogiat în unanimitate albumului «Live!» / Buda Musique, lansat pe piață în 1995 - Choc du Monde de la Musique și 4 Etoiles Jazzman.
Pentru Senem muzica este un pod care unește culturi și oameni, trecutul și prezentul, cântăreața fiind mereu în căutarea spiritului și a poveștii care stă ascunsă în sufletul fiecărui om. Muzica a devenit pentru ea procedeul prin care transmite și împărtășeșete cu publicul ei din toate colțurile lumii dragostea și nostalgia universale. Depășirea hotarelor este expresia care îl definește, probabil, cel mai bine, pe Alain Blesing. Parcursul său muzical, de la rock-ul francez la jazz, i-a permis să-și îmbogățească limbajul muzical și să concerteze cu cei mai buni muzicanți de pe scena jazzului francez. Partea cea mai importantă a activității sale este dedicată îmbinării improvizației europene cu muzica tradițională. Ca solist și compozitor, a înregistrat 20 de albume, solo sau ca muzicant invitat și a cântat alături de cei mai buni interpreți de muzică tradițională și jazz, cum ar fi Lenhart Aberg, Okay Temiz, Didier Levallet, Ivo Papazov, Yves Rousseau, Jean Marie Machado… . Philippe Botta este un saxofonist de excepție, capabil să cânte și jazz și muzică tradițională; a colaborat cu Lumiere Laurent Cugny Big Band, J.F. Jenny Clark Frenh-German Ensemble, cu Pablo Cueco sau Hradkany group. Din 1991, a participat la practic toate proiectele lui Alain Blesing. După ani de studiu al pianului, al orgii clasice și al percuției, Francois Verly (câștigător al premiului I la Creteil în 1978) și-a început cariera în orchestrele simfonice (Orchestra din Koln, Orchestra de cameră din Caen etc.). În 1986 a obținut Premiul I pentru Solo la Pian la Concurs National de la Defense. Și-a descoperit pasiunea pentru improvizație și a creat grupul de jazz-rock progresiv Abyose (1974), colaborând cu numeroși jazzmeni, cu National Jazz Orchestra din Franța și cu European Radio Big Band.
„Their music is a combination of traditional and classic Turkish music and European Jazz. The lyrics are based upon the poems of Turkish, Kurdish and Armenian poets from the 16th and 17th century. The result that comes from this musical message combined with the Indian rhythms, the jazzy harmony from Alain Blessing and Philippe Botta and the voice of Senem Diyici is marvelous." El Diaro de Mallorca Born in Istanbul, Senem Diyici became a famous traditional & classical Turkish musician. In 1982 she settled in France, where she met the guitarist and composer Alain Blesing with whom she collaborates till present. Along these years the Senem Diyici Quartet constructed a unique musical identity where traditional musical patterns from Turkey are melted with the more expressive ways of improvised music. They travel the world, enchanting their audiences wherever they go for thirteen years, and recorded four albums all appraised by the press - France Telerama et Evenement de l'Annee Telerama, Choc de l'Annee JazzMan, Disque d'Emoi Jazz Mag). The album «Live!» / Buda Musique, released in 1995, was awarded by the French press the Choc du Monde de la Musique and 4 Etoiles Jazzman. To Senem her music is like a bridge between cultures and people, fusing the old and new, always searching for the spirit and the story that is within every human being. It has become her own heritage, through which she transmits and shares universal love and nostalgia with her audiences all over the world. Across the border is the expression which could give the best definition to musical choices of Alain Blesing. His way in music from French rock milieu to jazz music allows him to increase his musical language and to start performances with some of the best musicians of the French jazz scene. The essential part of his work is dedicated to the meetings between European improvisation and traditional music. His activity of soloist and composer allows him to record twenty albums on his own name or as guest, and to perform in an important number of concerts with some of the best traditional and jazz musicians such as Lenhart Aberg, Okay Temiz, Didier Levallet, Ivo Papazov, Jean Marie Machado. Philippe Botta is one rare saxophonist able to play easily jazz or traditional music, playing with the Lumiere Laurent Cugny Big Band, the Jenny Clark Frenh-German Ensemble, with Pablo Cueco or Hradkany group. Since 1991 he participated in about all Alain Blesing’s various projects. After years of classical training in piano, classical organ, and percussion, Francois Verly (awarded the first prize at Creteil in 1978) started his career with symphonic orchestras (the orchestra of Cologne, the Chamber Orchestra Caen etc.). In 1986 he was awarded the first Prize Solo Piano at the Concurs National de la Defense. He discovered his passion for improvisation with his own progressive jazz rock group Abyose (1974) and collaborated with many jazz musicians and with the National Jazz Orchestra of France and the European Radio Big Band.
15 Septembrie
Dorel Burlacu & M-Woody project Moldova
Dorel Burlacu - Hammond organ, muzicuta. Vasile Crasnean - ghitara Dumitru Tapalaga - tuba Gari Tverdohleb - percutie
Un grup de muzicanți, cu temperamente și caractere diferite, uniți în dorința lor de a face cunoscute publicului experimentele lor muzicale, constituie nucleul incandescent al proiectului Liderul grupului, autorul unor numeroase proiecte muzicale, un muzicant care îmbină virtuozitatea profesională cu o imprevizibilitate pur copilărească. Vasile Crasnean ghitarist, capabil să completeze cu stilul său jazzistic orice alt curent muzical. Dumitru Tapalaga - unul din puținii în Moldova interpreți la tuba care își folosește instrumentul nu doar în orchestrele cu instrumente de suflat, ci și în compoziții de jazz Gari Tverdohleb - un muzicant care și-a propus să folosescă percuția în cele mai variate stiluri musicale, de la rock la etno.
A group of musicians, with different characters and temperaments, united by their desire to share with the public their experiments in music, are the core of the project Leader of the group, author of numerous music projects, a musician combining high professionalism with a childish playfulness. Vasile Crasnean – guitarist, perfecting any kind of music with his brilliant jazz playing Dumitru Tapalaga - one of the very few Moldovan tuba-players who is cultivating tuba playing not only in wind orchestras, but in jazz projects as well. Gari Tverdohleb – a musician, experimenting on drums in most various musical styles, from rock to ethno.
Serghei Starostin a marcat o întreagă perioadă în istoria muzicii folk din Rusia, revalorificând-o și plasând-o în contextul unor tendințe și stiluri muzicale moderne, inclusiv world music. Sergei a devenit pasionat de muzica folk rusească fiind student în primul an de studii la Conservatorul din Moscova, și de atunci, de mai mult de 25 de ani, pleacă în fiecare an în expediții etnofolclorice prin toată Rusia, adunând cu grijă instrumente muzicale tradiționale și reconstituind piese folclorice vechi, colecția sa numărând deja peste trei mii de cântece. Starostin are o discografie impunătoare și a prezentat numeroase concerte în Europa, SUA, Africa și Japonia în componența trio-ului „Moscow Art Trio”, în cadrul unor proiecte solo, cu Corul femeilor din Bulgaria, cu Volkov Trio și cu grupul Farlanders. Critica de specialitate îl consideră pe Starostin drept unul din cei mai buni din lume clarinetiști de jazz. În 2003, postul de radio BBC l-a nominalizat pe Serghei Starostin la titlul de cel mai bun etno-muzicant. „Fiecare proiect cu participarea lui Starostin este interesant și original. În proiectul „Mai simplu decât simplu” vocea lui Serghei, într-o combinație organică cu sonoritatea instrumentelor tradiționale de suflat și a percuției etnice, creează o stihie de un farmec, de o profunzime și de o forță extraordinare.” Mario, originar din Moldova, a cântat în grupul Trigon și a concertat cu ei în Franța, Noua Zeelandă, Polonia și Germania. Stabilit la Moscova, a participat în numeroase proiecte, colaborând cu Stepanida Borisova, cu grupul de etno-rock „Poiana cu zmeură”, cu grupul „Drobinska” și cu trio-ul „Yarga”. Este foarte interesat de interpretarea și dezvoltarea tradițiilor muzicale, mai mult sau mai puțin cunoscute, ale popoarelor lumii, confecționează tobe originale și instrumente de percuție în atelierul muzical al lui Aleksandr Șamrai.
The project „Simpler than simply" unites Russian folklore, the improvisational freedom and the high professionalism of participants. Sergey Starostin is a milestone in the history of Russian folk - he revived and placed it in the context of modern music styles and avant-garde tendencies, including world music. Each project he participates in is interesting and unexpected, especially when it's a project which explores traditional works (instrumental and lyrical) - from shepherd's calls to epic wailings of ancient Russian folk - in an entirely new light Studying at the Moscow Conservatory, Starostin got deeply interested by Russian folklore and, since then, for already more than 25 years, he is going on ethno-folkloric expeditions through Russia, collecting traditional instruments and reviving ancient songs – in his collection there are now more than three thousand songs. He divides his time between presenting seminars, radio and TV programs on Russian folk music and making music. His creative biography includes an extensive discography and numerous concerts in Europe, USA, Africa and Japan - with the world-known “Moscow Art Trio", with solo projects, with Bulgarian women's choir, with "Volkov Trio" and with Farlanders group. Sergei is considered by musical critics as one of the best jazz-clarinet players of the world. In 2003 Radio BBC nominated him in the category of the Best ethno-musician. "Each project with his participation is interesting and unexpected. In the project „Simpler than simply" his vocal, combined naturally with the traditional wind instruments and ethnic percussion, creates an atmosphere of immeasurable charm, depth and force". The ethno percussionist Mario is originally from Moldova, having played with Trigon group and going with them on concert tours in France, New Zealand, Poland, Germany, and Romania. Established in Moscow, he took part in numerous projects, playing with ethno-rock group „Strawberry Field ", „Drobinska" group, trio „Yarga". He is interested in interpreting and developing well-known and less known folk music traditions from all over the world, using them as a basis for free improvisation. He is also involved in making original drums and percussion instruments, playing and representing these instruments at various exhibitions of musical instruments.
Que Passa Quintet Polonia
Jaroslaw Dzien - ghitara acustica Marcin Hilarowicz - ghitara acustica Jakub Mietla - acordeon Lukasz Adamczyk - ghitara bas Miroslaw Hady - cajon
În 1997, când ghitaristul și compozitorul Jaroslaw Dzien a creat grupul Que Passa, scopul său a fost de a crea o nouă sonoritate, combinând realizările valoroase ale muzicii ne-clasice, reunind, în stilul world fusion, armonia dansului flamenco, ritmurile latino-americane și improvizația. Pentru un astfel de proiect ambițios, alegerea muzicanților era de o importanță capitală, iată de ce toți instrumentiștii care colaborează cu Jarek sunt absolvenți ai Academiei de Muzică. Din repertoriul Que Passa fac parte, în special, compozițiile lui Jaroslaw Dzien, dar și compozițiile maeștrilor jazzului Chick Corea, John McLaughlin sau Al di Meola. Grupul a obținut numeroase premii (Jazz Juniors '99), a efectuat înregistrări pentru postul de televiziune TVN, a cântat în deschiderea concertului lui Rafael Cortez și Fish (Marillion); au cântat la Music Fair la Frankfurt (Musikmesse 2003), invitați de compania germană Pro Arte. Colaborarea grupului cu muzicanți ca Pawel Maciwoda (Scorpions), Marcin Galazyn (Motion Trio), Slawomir Berny (Grzegorz Turnau, Marek Grechuta), Marek Rajs (Jose Torres), Janek Kubek reprezintă o recomandare care n-are nevoie de comentarii. Grupul a prezentat concerte în Polonia, Germania, Franța și Spania.
In 1997, when the guitarist and composer Jaroslaw Dzien created Que Passa group, his goal was to create the group’s own sound by combining the valuable achievements of non-classical music, uniting in their world fusion style the harmony of flamenco, Latin-American rhythms and the improvisation. A proper choice of musicians was most important for such ambitious venture. That is why the instrumentalists cooperating with Jarek are graduates of Music Academy. The repertoire of Que Passa is mainly Jaroslaw`s Dzien compositions, and any compositions of such jazz masters as Chick Corea, John McLaughlin or Al di Meola. The group have been awarded prizes on many contests (Jazz Juniors '99), recorded for TVN television, played the support concert before Rafael Cortez and Fish (Marillion) and played on Music Fair in Frankfurt (Musikmesse 2003), invited by the German company Pro Arte. Cooperation with such musicians like Pawel Maciwoda (Scorpions), Marcin Galazyn (Motion Trio), Slawomir Berny (Grzegorz Turnau, Marek Grechuta), Marek Rajs (Jose Torres), Janek Kubek, should be sufficient recommendation. The ensemble gave concerts in Poland and Germany, France and Spain.
16 Septembrie
Amit Chatterjee Alliance India, Cehia
Amitava Chatterjee - ghitara electrica, voce Tomas Reindl - percutie, tabla, dijeridoo, percutie electronica Pavel Hruby - soprano si tenor saxofoane, bas clarinet Jakub Vejnar - ghitara bas
Amit Chatterjee este un muzicant deosebit, care a cântat și a înregistrat piese cu personalități din cele mai remarcabile din lumea jazzului și world music. Timp de 11 ani a fost membrul grupului format de legendarul Joe Zawinul - The Zawinul Syndicate, a colaborat cu artiști ca David Liebman, Burhan Ocal, Glen Velez, Layne Redmond, Trilok Gurtu, Badal Roy, cu Sting și Carlos Santana. Este cunoscut pentru abordarea sensibilă și, în același timp, pasională, a muzicii, atât la nivel instrumental, cât și la cel vocal, dar și pentru maniera în care introduce elementele universale în compozițiile sale originale. Grație vastei sale experiențe de ghitarist occidental și sitarist oriental, reușește să combine impecabil și organic ambele influențe. Alliance este un grup creat de Amitava, în cadrul căruia i s-au alăturat muzicanți excelenți din toate colțurile lumii și practicând toate genurile de muzică, Amitava fiind cunoscut pentru eforturile sale de a crea o muzică care ar îmbina armoniile occidentale cu cele orientale, formele melodice clasice din India de Nord și, în general, toată bogăția muzicală a marilor culturi de pe glob, creând o muzică nouă pentru timpuri noi. În varianta cehă a grupului Alliance îi regăsim pe Tomas Reindl care a studiat percuția la Conservatorul de la Pilsen și cu percusionistul Ivan Audes; mai târziu, în India, a studiat tabla cu extraordinarul tablist Mata Prasad Mishra și cu Sanju Sahai, tobele arabe cu Hearn Gadbois din New York și, în prezent, este un excelent interpret la variate instrumente de percuție și la instrumente etnice; pe Pavel Hruby, un muzicant extrem de versatil, navigând cu ușurință pe valurile oricărui gen și stil muzical, membru al Prague Swing Orchestra, al big-band-ului www.bend.cz, al big-band-ului NUO, găsind timp și pentru a cânta în propriul său grup LIMBO și în duetul Tellemarkk (cu Tomas Reindl) Jakub Vejnar a colaborat cu numeroase grupuri de jazz, printre care the MUFF, big-band-ul NUO și Zuzana Dumkova Band, cu celebrul grup ceh FRU-FRU, precum și în cadrul proiectului său BATERKY.
Amit Chatterjee is a distinguished musician who performs and records with some of the most prominent and accomplished artists in the area of jazz and world music. During 11 years he was a regular member of the legendary artist Joe Zawinul’s group - The Zawinul Syndicate, also performed with artists such as David Liebman, Burhan Ocal, Glen Velez, Layne Redmond, Trilok Gurtu, Badal Roy, collaborated with Sting and Carlos Santana. He is known for his sensitive yet passionate approach in both his instrumental and vocal artistry, as well as bringing a certain global element to his unique compositions. From his extensive background as both a western guitarist and Indian sitarist, and having been deeply educated in both areas, he is able to seamlessly flow in and out of western and eastern approaches. His Alliance is a group of some of the most excellent musicians from around the world in different fields of music, collaborating with Amitava, who is known for his musical efforts to come upon a music that seamlessly and spontaneously flows between European and American harmonies, classical North Indian melodic forms and other profound music from the great cultures around the world, making a new music for a new time. His Czech version of Alliance unites Tomas Reindl who studied percussion at the Pilsen Conservatory and with jazz percussionist Ivan Audes, studied tabla in India with the outstanding tablist Mata Prasad Mishra and Sanju Sahai, Arabic drums with Hearn Gadbois from New York and now plays various kinds of percussion and ethnic instruments; Pavel Hruby is an extremely versatile musician, playing across all genres and styles of music, a member of the Prague Swing Orchestra, the big-band www.bend.cz, the big-band NUO, his own band LIMBO and his duo Tellemarkk (with Tomas Reindl). Jakub Vejnar worked with numerous jazz groups, including the MUFF, the big-band NUO and the Zuzana Dumkova Band, with the famous Czech crossover band FRU-FRU, as well as with his project BATERKY.
Organizatorii Festivalului, grupul Trigon, își sărbătorește anul acesta aniversarea de 15 ani. Pe parcursul acestor ani componența grupului s-a modificat. Sau schimbat asemeni țărilor sau peisajelor care se perindă după geamul vagonului de tren sau după hubloul avionului. Neschimbată a rămas și va rămâne mereu ideologia grupului, foarte simplă de altfel – dragostea de țară, indiferent de conceptele ideologice ale formațiunilor care vin sau pleacă de la guvernare. Grupul a pus istoria țării sale în muzica pe care o cântă pe diferite continente a globului, astfel că durerea, umorul și dragostea fără margini pentru acest pământ au devenit parte componentă a culturii jazzistice universale. Palmaresul impresionant al grupului, articolele de presă debordând de extaz, umilința cozilor nesfârșite în fața consulatelor pentru o obține vize de intrare în țara unde au fost invitați să cânte la festival, vameșii nemulțumiți și întâlnirile, după concert, cu spectatorii încântați de muzica grupului, sau cu marii muzicanți Michel Pterucciani, Vladimir Spivakov, Igor Butman, Omar Sosa, Jean-Luc Ponty sau cu muzicanți din Moldova, cântând în metroul din Paris – toate acestea fac parte din muzica grupului Trigon. Care Actualmente, cântă la cele mai prestigioase scene ale lumii: „Portalegre jazz fest” din Portugalia, „North Sea Jazz festival” (Rotterdam), „Jazz in Hermitage” (Moscow), „Porgy & Bess” (Viena), „Jazz colors” (Paris)
The organizers of the Festival, the Trigon group, is celebrating this year its 15th anniversary. In the course of these years the componence of the group has changed many times – one could compare these changes to the landscapes and countries fleeting away behind the window of a train or a plane. But one thing remained and will remain unchanged for ever – the ideology of the group, which is basically very simple – the love for their country, regardless the ideological concepts of governing parties. The group put the history of its country in its music and thus the sorrow, the humour and the deep love for this land became part of the heritage of the world jazz. The list of their international awards, the enthusiastic press reviews, the humiliating interminable rows in front of consulates to get a visa to enter the country where you have been invited to perform at a festival, the dissatisfied custom officers and the meetings after the concerts with the public, excited but some times, the sobbing from overflowing emotions, or with the great musicians Michel Petrucciani, Vladimir Spivakov, Igor Butman, Omar Sosa, Jean-Luc Ponty or with Moldovan musicians playing in the Paris underground - all this is part of Trigon music. Which one, actually, plays at most prestigious stages of the world: „Portalegre jazz fest” (Portugal), „North Sea Jazz festival” (Rotterdam), „Jazz in Hermitage” (Moscow), „Porgy & Bess” (Vienna), „Jazz colors” (Paris)
Autor de programe muzicale la postul de radio „Radio Rosii” (www.radiorus.ru), director artistic al Festivalului International al Duetelor Pianistice. Criticul muzical permanent la Concursului International „P.I. Ceaikovski”. Laureat al revistelor muzicale „Muzica sovietica” si „Academia muzicala”. Bursiera de stat a Prim-ministrului Federatiei Ruse (1996-1999). Lucrator emerit al culturii din Federatia Rusa. Docent al Academiei de Muzica ”Gnesin” din Rusia, Directorul muzical al Casei Centrale a Arhitectilor (Moscova). Membrul juriului al unor concursuri muzicale din Rusia, Elvetia, Bulgaria, Germania, Polonia, Egipt, Irlanda, Finlanda, Moldova, Estonia, Letonia, Uzbekistan, Armenia, Turkmenistan. In 1998 a organizat primul concert al grupului „Trigon” in Rusia.
Redactor al revistei de cultura Echinox; 1981: membru al Uniunii Scriitorilor din Romania; 1983: membru al colegiului redactional multinational al revistei Jazz Forum, editata de Federatia Internationala de Jazz la Varsovia; din 1990: redactor la revista Steaua a Uniunii Scriitorilor; din 1992: conferentiar la Academia de Muzica G. Dima din Cluj; 1993: membru de onoare al Asociatiei Criticilor de Jazz din Statele Unite (J.J.A.); presedinte de onoare al Asociatiei Eco-Jazz Napocensis; 1996: membru al P.E.N. Club-ului Roman; 1998: titular al Cursului de Estetica Jazzului la Academia de Muzica din Cluj si membru de onoare al juriului mondial Down Beat Jazz Critics Poll; membru de onoare al Asociatiei culturale Cehia-Romania din Praga; 2001: primul est-european cooptat in redactia revistei-pivot a jazzului mondial, Down Beat, editata la Chicago; membru al Societatii F. Scott Fitzgerald, New York; 2002: doctor in americanistica (Magna cum laude); 2004: membru in juriul ce acorda Premiul European de Jazz, patronat de guvernul Austriei; 2005: membru in consiliul consultativ al revistei de cultura Tribuna; 2006: director al Institutului Cultural Roman din Lisabona; ministru consilier pe langa Ambasada Romaniei din Portugalia.
During five consecutive years, the Festival is offering to all inhabitants of Moldova a gift - an international fiesta of communication by way of music. Every single year the list of participants grows fast, introducing to the public new and famous talents. The Ethno-Jazz Festival, having already become a tradition, makes its own valuable contribution to the consolidation of cultural and social well-being of the country. This-year festival, beside concert programs which took place in two cities of Moldova - Chisinau and Tiraspol, included a charity action with the goal to help children of Socii Noi Boarding School. The Trigon art group, the NGO Atelierul Viitorului and MOLDCELL Company are pleased to announce that the sum collected from the box-office was used to purchase musical instruments for this Boarding School. On October 2, the organizers presented the “Weltmester 96 - bas" accordion and a set of fluiers (flutes) to children from Socii Noi Boarding School. On October 7, the Trigon group has celebrated its fourteenth birthday by making a present to the Boarding School Nr.1 from Chisinau - a piano and a drum set.
MOLDCELL and ETHNO JAZZ
Theater, music, painting are those forms of non-verbal communication that are able to transmit the most subtle feelings and emotions despite differences in language, sex, nationality, and culture. Ethno jazz occupies a special place in the musical palette of jazz. Having developed from popular music to refined music, it has preserved distinctive features of the cultures it represents. This style is a unique combination of numerous cultures that is beyond comparison thanks to its emotional profoundness and sincerity that promotes three essential principles: love of life, understanding, and freedom. These characteristics are close to MOLDCELL’s corporate soul and that is why today associating MOLDCELL with Ethno Jazz is something self-evident and not at all occasional. Being faithful to the Festival for five years, MOLDCELL Company has the honor to contribute to the fact that thanks to this event Moldova has become a center of Ethno Jazz propaganda. Along with the status of leader in implementing new technologies and that of a company, which contributes to the raising of mobile telephony level in the country to European standards, MOLDCELL has proved to be a socially responsible company that puts its heart and soul in everything it does. For five years already MOLDCELL’s soul and the soul of the Ethno-Jazz Festival are a single whole.
Best regards, faithful partner and mobile operator, MOLDCELL
In the period elapsed after September 2005, the members of the group enriched their collection, already important, of prizes and other achievements – the solo CD of Anatol, included in a collection comprising 8 CDs of musicians from all over the world, has been awarded the Grand Prix of the Academy of Arts “Charles Cros” in France; Vali Boghean won the Big Prize of the national contest “Nicolae Sulac” and participated in the recording of Ana Barbu’s disc “On the Wings of Love”; Dorel Burlacu launched his author’s CD Trio 25th Frame and took part in the project “Silver Age”; Gari Tverdohleb, as usually, generously shared his time and talent with his numerous friends, participating in their numerous projects. Besides, in the course of the last year the group has been involved in the organization of our Festival, in daily rehearsals, in extensive tours, performed on the radio and TV, met with legendary jazz musicians - with Dave Holland in Italy and with Jean-Luc Ponty at the Garina jazz festival in Romania, and had its moments of satisfaction, reading the press after concerts in France, Russia, Italy, Austria, Germany, Romania, Slovenia, Ukraine, Hungary, Kazakhstan, understanding words that do not need translation: “…Straordinario virtuoso” - All about jazz (Italy) “...Artiste virtuose – Jurnal du Diois”, (France) “...Die Ensembles der Virtuosen” - Burgenlandische Vilkszeitung (Austria) “...Virtuose Ausnahmemusiker” (Germany) “...Magnifico … Perfino create del Grandissimo gruppo Trigon. Una performance di grand classe”- Messaggero Veneti (Italy) “…Fantastisch einfallsreich.. das grandiose begeisternde konzert – “Heilbronner stimme” 3 mai 2006 (Germany)
Their mix is incredible and unbeatable – Bassarabian folklore, brilliant fusion, experimenting in the style of modern academic avant-garde, everything based on a solid technique of highest level. They are witty and inventive, ironical and easy and at the same time astonishingly serious, scrupulous and careful to every detail, and all this, I cannot help repeating, performed with an astoundingly high technical skill. Their music can be compared to a good picture – a beautiful general image and the most thorough attention given to the tiniest details. Their main feature could be defined as “they are perfectly organic”, the sign of the highest professionalism. Anatol Stefanet is a musician who seems not to have any difficulty in his work – be it of technical or ”expressive” nature. I’ve read somewhere his description as the “Jimi Hendrix of the viola”. I would agree with this appreciation in the part of the perfect mastering of the instrument, when it looks like the natural extension of the player’s hands. But, in my opinion, Anatol is much more interesting as a musician. Vali Boghean is amazingly talented. A virtuoso of all possible wind instruments – he plays the soprano saxophone, the cornet and a huge amount of traditional Moldovan wind instruments. Another of his instruments he is mastering perfectly is his voice – his vocalises are leaving you spellbound by their beauty; recently his talent was “officially” recognized – Vali received the Grand Prix at the national contest of traditional songs. The piano player Dorel Burlacu is the rhythmic and harmonic base of the group, solid as a rock and a complex one. He impressed us as a soloist as well: Dorel is a great player on harmonica, a rare instrument in our part of the world. Gari Tverdohleb is the master of all percussion instruments, a brilliant and original musician, possessing a flawless rhythm, the ability to outline the most refined nuances and to create a dense and intricate music. Alliance Maidan, social and political newspaper, January 28, 2006
Sunny jazz in a bitter cold…There are no words to express our admiration in face of such a virtuoso mastering of all instruments on the stage, of the breathtaking passages of Ștefaneț’s viola. There is no way to tell the sensation of being suddenly thrown from heat into cold. You listen to the dashing “Horantella”, a bewildering mix of the “Flight of the Bumble-bee” and of the Moldovan “Lark”, followed by “Japanese Blues”, and after that, Valentin Boghean starts to sing… Then you forget everything around you and you find yourself in the vast green plains under the sun of Moldova. And a piece of these plains and of this sun will always remain somewhere inside you, with the music of “Trigon”. Kultura, no. 31, January 23, 2006
Ondrej Pivec Organic Quartet Czech Republic
Ondrej Pivec – hammond organ Libor Smoldas – guitar Jakub Dolezal – tenor saxophone Tomas Hobzek- drums
OndrejPivec has created his first jazz quintet Mantis in 1999. Later he played in the jazz trio and in the blues project of the famous Czech jazz guitarist Roman Pokorny, as well as in the project of Cuban singer Yvonne Sanchez. In 2005 he started his own band called Organic Quartet. This talented group of young Prague musicians became at once the object of close attention of national and international critics ("Hammond beat" USA, "All about jazz" of New York) and has been hailed as the "Best Talent of the Year". The leader of the quartet, Ondrej Pivec, has won the first prize in the category "Best Soloist of the Year" at the Contest of Philips International Jazz Festival 2005. The original manner of Ondrej’s playing subdued musical critics and makes the audience to forget easily that there is no bass player on the stage. The music stems from traditional roots, but it carries definitely modern features. The quartet is playing its own original compositions, inspired by the giants of today's jazz, such as Kurt Rosenwinkel, Sam Yahel, Peter Bernstein, Brad Mehldau and Wayne Shorter, or influenced by great icons from other musical genres, as Led Zeppelin, Deep Purple, Ray Charles and the Beatles. The quartet has performed at most Czech jazz festivals and abroad (FIAP Jean Monnet Paris, Jazz Club St. Germain Paris, Kunstfabrik Schlott Berlin etc.)
mWWm marks weird world music * world crossover (Senegal, France, Iran, Germany / the Netherlands)
This group of post-modern dreamers and neo-shamans, working in the Netherlands, joined their effort on a musical and spiritual world crossover, uniting in their compositions African blues, world beat and solo improvisations. This quartet of virtuosos, coming from different countries and different cultural traditions, is the brightest representative of Dutch improvising trend, gained an international acclaim, creating the “New Sound of the Dutch jazz ". Senegal-born singer Omar Ka, with roots in the Niger, belongs to the West-African nomadic tribe of the Fula. Established in the Netherlands for more than 10 years, he actively popularizes the distinctive cultural practices and musical styles of the West-African Fulani on the European stage. He has a dense concert activity with his group called Omar Ka & Fula Band, and participates in a big number of musical experiments. He constantly cooperates with a variety of European and African artists. Multi-percussionist Afra Mussawisade was born in Teheran, where he studied features of national musical culture and Persian percussion style of playing. Nowadays Afra incorporates different styles of percussion from all over the globe to a highly original and musical setup which makes him one of the most in demand percussion players on the European scene. He performed with artists including the likes of Ernst Reisseger, Schal Sick Brass Band, Zuco 103, WDR Big Band, Joe Lovano, Scapino Ballet Rotterdam, Don Abi, SFEQ, Oene van Geel, Gabriel Perez, Praful and many more. German flautist virtuoso, composer, producer, professor, music critic Mark Lotz grew up in Thailand, Uganda and Germany He studied jazz, classical and contemporary music at the Amsterdam 'School of Arts' in the Netherlands, in Bonn and at the Berlin University of ethnology and musicology, in Conservatory "Hilversum" and in the School of Arts in New York. Starting his professional career in 1984, now he is the prize-winner of Jazz Festival contests in Karlovy Vary, prize-winner of Jazz Festival Middlesea contests in 1990 and 1992, leader and participant of a huge number of orchestras and musical projects, author of music for theater plays, cinema, symphonic and jazz orchestras. His CD releases – often crossing borders with other cultures – gained much international acclaim. Raphael Jean Baptiste Vanoli is an exciting and bright representative of the vibrant Amsterdam jazz and improvised music scene. His educational process - studying classical guitar with the famous professor Lydia Kennedy at the Conservatory of Amsterdam - did not prevent him from being active in alternative music, drum n'bass and electronically treated guitar, in searches of his own means of self-expression.
15 SEPTEMBRIE
Barretto, Eustaquio duo Portugal
Carlos Barretto – double-bass AntonioMiguelR. Eustaquio – ghitara portugheza
Born in Cascais, not far from Lisbon, Carlos Barretto fell in love with the double-bass when a teenager, at the first in Portugal jazz festival, organized in the place where he lived. Before his graduation of the National Conservatory of Lisbon in 1979, Baretto got initiated in the mysteries of a more liberal musical branch as a student of the first in this country school of jazz (under the auspices of Hot Clube de Portugal), conducted by Ze Eduardo, a renowned double-bass player. Following the tradition of local intellectuals, the young musician went trough two periods of “deliberate exile”: first, he mastered his classic skills with Professor Ludwig Streicher in Vienna, and next, in Paris, he collaborated with such personalities as Horace Parlan, Mal Waldron, Lee Konitz, and Barry Altschul. Back in Portugal in 1993, he contributed to the development of jazz in his home country. Carlos Barretto is considered the leader of the mature generation, giving its brilliance to the improvised music of Lusitanian origin. Among his recorded successful collaborations I would cite Serene with Mal Waldron & Thierry Bruneau Quartet, Alone Together with George Cables Trio, Jumpstart with Bob Sands Quartet. In 1999, Carlos Barretto Quartet (Bernardo Sassetti, Mario Barreiros, Perico Sambeat) recorded the album Olhar, an impetuous transfiguration of the energy underlying the jazz in the country of the poet Fernando Pessoa. Gradually, the understanding of the fact that he must outline his individual attitude in the Babel of modern aesthetics led him to more and more personalized projects, such as solo improvisations, inspired by his own paintings (Solo Pictorico), or collaborations in the trend of interfering music, choreography and poems etc. … Carlos Barretto is coming into our cultural space with a recital that fits in the framework of the event. He is offering us a format of a duet where his improvised volutes on the double-bass have as a pendant the Guitarra Portuguesa. This instrument, belonging to the tradition of Lusitanian music, is played by Antonio Eustaquio. Guitarra is closely and intimately related to the genre called fado. It is less dynamic, due to its medieval sonority, than the Spanish variant of this instrument, but reflects more adequately the concept of saudade (longing), this concept uniting subliminally two cultures (Portuguese and Romanian), situated at the extremes of the Latin world. Antonio Eustaquio is a master of Guitarra Portuguesa, perfectly able to enter into a dialog with the most advanced modalities of jazz expression. The musician collaborated with world-renowned Irish company Riverdance. In the framework of the Golden Globe/SIC show, Antonio Eustaquio created an impressive fusion of Guitarra Portuguesa with Irish music. This empathy is understandable if we remember that, before being Romanized, the western territories of the Iberian Peninsula were populated by Celtic-Iberian tribes. The duet Barretto/ Eustaquio represents an inciting synthesis between the Lusitanian musical treasure and the libertarian and universal mentality of jazz. VirgilMihaiu
The musicians of this ensemble share the same love and knowledge of traditional music of the non-European cultures (firstly from Far East and Southeast Asia) and the passion for experiment. The masterly possession of ancient and modern music instruments - Japanese drums taiko, percussion instruments from China (bangu, gongs), Caribbean steel drums, percussion instruments from Africa, the Middle East, the ethnic wind-instruments (shakuhachi, di-dzi , coto), the knowledge of traditional cultures of the Far East and modern composition helps the group in creating a modern musical tradition. The group's strive may be interpreted as an attempt to create new music, based directly on musical traditions and their aesthetic principles. The repertoire of the group includes author's and improvising compositions based on folklore traditions of the countries of the Far East region - Russia, Japan, China, Indonesia, Korea, pieces for percussion instruments, acoustic improvisations and works by composers working in electronic music. This project began as an ensemble of drummers working with ancient traditions based on the Art Laboratory Class "Silk Way”. Yuri Rubyn, teacher of percussion class “Silk Way ", composes music for percussion instruments and collaborates with world and fusion music orchestras - Apricot Tree, Nineva, Intuitive Music Orchestra. In the Centre “World Music Cultures" of the Moscow State Conservatory, he takes part in workshops guided by performers from Japan, China (The Taidzin Conservatory), Iran (The Teheran Conservatory). He studied the traditional culture of China, Indonesia, Japan in workshops guided by the teacher from Otsuka Dayko School from Tiba M Ebato city (Japan) and studied West-African culture with professor Т. Ondrushek from Music Academy of Prague. Piotr Talalay, graduate of Gnesin`s Music Academy, is nowadays a well-known concert and session drummer and the participant of numerous jazz and fusion groups. He actively collaborates with Vladimir Chekasin, Alex Rostocky, Igor Butman, David Goloshekin, Alexandr Oseychuk, Paul Winter (the winner of Grammy Award), Jimmy Heath, Christian McBride. Dmitri Kalinin graduated the Composition Department of Moscow State Conservatory. In 1994 he started to study koto (Japanese cither) - Ikuta-ru School, with teacher Keyko Ivahory. He hed two trainings at the Savay Tadao school from Kyoto. He studied shakuhachi flute with teacher Koheya Simidzu (Kinki–ru school) and took part in workshops lead by Mitiaki Okada, Kifu Mitsuhasi, Aoki Seodzi. In 1999 - 2001 he studied Gou-chjen (Chinese 21-string cither), Gou-tsin and Siao in Shanghai Conservatory. From 1996 till 2004 Dmitri was the soloist and artistic director of the ensemble of Japanese music "Wa-On” at the Moscow State Conservatory, where he works with Georgi Mnatsakanov, who has got acquainted with shakuhachi flute in 1995, with teacher Om Prakasha (Germany). In 1998 his teachers were Koku Nishimura, Keyia Nobuhisi, Hanadu Kohey Semidzu, Mekiami Okadi, Kihou Mitsuhasy. Ekaterina Lishanskaia studied the Chinese drums in Yuri Rubin’ class "Silk Way"; presently she is the soloist of Silk Percussion Ensemble.
16 SEPTEMBRIE
Maciej Sikala Quartet Poland
Maciej Sikala – tenor & soprano saxophones Cezary Paciorek – piano, accordion Piotr Lemanczyk – contrabass Tomasz Sowinski – drums, percussion
From 1995 till 2000, Maciej Sikala takes the first place in the Jazz Top of Jazz Forum Magazine survey in the category of tenor saxophone player. Winner of numerous awards in his native country, he recorded over 40 albums, including two CD's with Lester Bowie, one CD with Dolph Castelano, among them two under his own name : Blue Destinations and The Sheep is Found. His harmonic and melodic imagination spread his wings already during his studies at the Katowice Academy of Music, when he won the first prize at the 1986 International Jazz Improvisation Contest in Katowice, and in 1995 - the Award given by Polish Radio III Program to jazz musicians. He gained approval and admiration playing with high-ranking groups: Quintessence, Milosc, Rodowicz Quartet, Kwintet Piotra Wojtasika, Kwartet Wojciecha Niedzieli, Sopot-Hamburg Jazz Quintet, Vintage Band. From 1998 until now Maciej Sikala has been playing in the trio format with Tomek Sowinski and Piotr Lemanczyk. Piotr Lemanczyk is the laureate of International Competition Jazz Juniors '95 (composition and the best instrumentalist) and the winner of Jazz on Odra Competition 1996 (composition). He is the author of two solo CDs and collaborated to the edition of around other twenty CDs, recorded with the stars of jazz Jaroslaw Smietana, Zbigniew Namyslowski, Jacek Kochan, Ulf Atacker, Jakob Dinesen, Goran Larsen, Rivo Talfenau, Kent Sankster. Tomasz Sowinski, a dynamic musician, is involved in concert activity in the country and abroad, playing with Janusz Muniak, Wojciech Staroniewicz, Leszek Mozdzer, Piotr Wojtasik, Slawomir Jaskulke. Thanks to Cezary Paciorek, the accordion became a jazz instrument. Cezary received the title of the Best Jazz Accordionist, awarded by the "Jazz Forum Magazine" nine times in a row and is playing with groups and jazzmen like Mietek Blues Band, Janusz Ptaszyn Wroblewski, Emil Kowalski, Olo Walicki, Leszek Mozdzer in Poland, Israel, Switzerland, Slovakia, Germany, Romania, Japan, Hungary, the Czech Republic.
“Wild, womanly, virtuoso!!! The musical delicies of Jazz, Soul, Latin, Rock! When these magnificent musicians play together, they deliver a presentation of powerful explosive force at the highest professional level! . . . or maybe a little more? An energy-loaded stage act!” The graduates of Berlin Conservatory from "Venusbrass" quickly subdued the public by a masterly possession of instruments and won a huge number of prizes at International Musical and Jazz contests, firmly occupying the first places in the jazz charts of Germany (Bettina Wauschke in the category “The best tuba solo musician”, Edith Steyer - in the category “The best tenor saxophone solo musician”). Their energy conquers the most refined public and the most severe musical critics. They cause delight first of all by their professionalism. Venusbrass, this quartet of virtuosoes, in its original structure (tuba, two saxophones and drums), is the Hot Jazz played with a joke, inspiration and temperament. Their repertoire impresses by its variety - from lyrical pieces to the demonstration of fantastic virtuosity, spiced with acting miniatures and spontaneous comic situations, transforming their concerts in a music show, the result being that the acoustic impression is at least doubled. The main perpetrator of this magic action is first of all Bettina Wauschke, the leader of the group and a powerful tuba player. From the master quartet to large brass orchestras the full blood musicians heat around her. She played with Thomas Gottschalk, Harald Juhnke, Katharina Thalbach, Lester Bowie`s Brass Fantasy, Howard Johnson`s Gravity, Metallica and Berlin Symphonic Orchestra. The decision to play tuba was not a simple one, though Bettina has chosen this instrument in childhood, and dreamed to play modern music on it. But in 1986 in Berlin Conservatory there was no jazz or pop music department, let alone a jazz class for such an instrument as tuba. Bettina graduated the department of classic music, and became the first woman tuba player in Berlin. While in the Conservatory, she knew already that her place was in jazz. Her temperament would not allow her to be a small part of a large orchestra. Freedom of self-expression was what she needed, ant it was given to her by jazz.
17 SEPTEMBRIE
The Shin Georgia
Zaza Miminoshvili– acoustic, midi and electric guitars, panduri, song writing Zurab J. Gagnidze – fretless electric and acoustic bass, Guruli vocals, song writing Mamuka Gaganidze - vocals, percussion, doli
The Shin formed in Germany in 1998, where Zaza Miminoshvili, Zurab Gagnidze, and Mamuka Gaganidze are established since 1994. In their Georgian homeland, these musicians are already living legends and belong to the artistic elite of the country: composers and performers Zaza Miminoshvili and Zurab Gagnidze wrote music for Robert Sturua’s productions for the State Theater in Tbilisi, and for many motion pictures as well. They were the prize winners of numerous jazz festivals. In 1992, Zaza Miminoshvili was named the best acoustic guitarist in Georgia. Mamuka Gaganidze records soundtracks with the famous Georgian composer Giya Kancheli. Zurab Gagnidze worked with Randy Brecker, Chaka Khan, Jatinder Thakur, Shankar Lal, Okay Temiz, Giora Feidman and many others. These days the group tours, records, and participates in numerous projects around the world. Their show with Randy Brecker at the 9th International Jazz Festival in Tbilisi in July 2005 was the highlight of the festival; at the 8th jazz festival «Jazz in the Hermitage Gardens» in Moscow the Shin received the audience’s first choice award. In Georgian “shin” means “the road home”. Even though each of us has our own personal road home and our own personal home, the music of The Shin has the amazing ability of leading everyone”home”. The music leads you somewhere you know you’ve been before, where the windows are fogged by the rain and it smells of food being cooked, where you hear voices and, though you might not understand what they are saying, you understand everything. This music leads you home, no matter how far away it is. The Shin’s music brilliantly unites Georgian folk tunes with jazz, the unique vocal technique of Georgia with elements of flamenco, ancient eastern and modern western music. The Shin’s „instrumental theatre“ is replete with cultural undertones. The music oscillates between pure joy of life (with lots of humour) and genuine solemnity. The Shin generates rhythmic-harmonic extensions, seasoned with exotic sound-spices from Europe’s South-Eastern frontier to the Orient. The group’s guruli-type polyphonies merge pagan ancestry with Byzantine celebration, under an all-inclusive, sui generis type of swing, whilst the specific sound of the Georgian language is adapted to jazz scat tradition. It is a masterly performance, displaying virtuosity, explosive temperament and sparkling humour of the musicians, as well as their remarkable emotional interplay and the special rapport that the musicians share with their listeners, literally enthralling the audience from their very first notes. This overwhelming acoustic-visual experience represents a highly original contribution to the development of music in the beginning of the 21st century.
Hradcany France
Serge Adam –trumpet Philippe Botta –saxophone David Venitucci –accordeon
Serge Adam is a composer and trumpet improviser. The basic characteristic of his various projects is, above all, the encounter between multiple cultures and practices. This is how he created several ensembles, such as the big band Quoi de neuf docteur (What’s Up Doc) in 1983, Jazz MicMac (1994), and Haute Frequence (High Frequency) in 2000, uniting improvising soloists and the interactive video images of Eric Vernhes. He is the co-founder of the composers’ forum Polysons (1993) and of the trio Les amants de Juliette (Juliet’s Lovers, 1994) with Benoit Delbecq and Philippe Foch. A big part of Philippe Botta musical incentive is based on the encounter between world music and European improvised music. His work in Latin jazz and salsa (in the ‘80s) led him to Didier Squiban, Tito Puentes and Pedro Urbina. Starting from 1990, his interest in Mediterranean, Arab-Andalusian and Turkish influences resulted in collaboration with Keyvin Cheminari, Okay Temiz, Shamal Maitra. In 1991 he joined the Senem Diuyici Quartet with whom he did a world tour. After studying at the Grenoble Conservatory, David Venitucci turned his interests toward jazz and improvised music. In Paris since 1994, his investigation opens to other domains like songs, the theatre and the circus. He multiplies his encounters, plays and records with David Linx, Daniel Goyone, Christophe Wallemme, John Greaves, Romain Didier. In 2002, he records his first solo disc Cascade.
Jazz Atmosphere Ukraine
Roman Kulmatițki - trumpet Vladimir Strateiciuk – saxophone Alexandr Vertelnikov –double-bass, contrabass Dmitri Pautkin – keyboards Alexandr Horev –percussion
The repertoire of this quintet of young musicians includes pieces written by Alexandr Khorev and Dmitri Pautkin, and well-known jazz compositions. Roman Kulmatițki, graduate of Institutes of Culture from Leningrad and Kiev, is now the soloist of the group Jazz Atmosphere, of the Philharmonic Dixieland Hor Jazz and of the Brass Band of the Department of Internal Affairs. Vladimir Strateiciuk, student at the jazz department at the Academy of Music of Ukraine, started his career in 2002, with the group Yunost, at the Vinnitsa jazz festival, took part in the festival „Slavianski Bazar” with the big band of the President of the country. Alexandr Vertelnikov, member of the chamber orchestra «Arkata», was the leader of the folk-rock group «Pereplet» and of the group «Klezmer shtetl ». He took part in international projects with musicians from poland, Russia, UK, Austria, USA. Dmitri Pautkin strated his career in 2000 with the fusion group “Graffity”, participated in the project of producer Alexei Kogan “ROTHMANS JAZZ”. In 2000 – 2005 he toured, as member of the «VIA GRA» group, the United States, england, China, Japan, Monaco and the countries of the Middle East. . Alexandr Khorev started his career in 1997 as the author of the project “AL KHOREV Quartet”; with this group he took part in jazz festivals in Ukraine and in the project “ROTHMANS JAZZ”. He performed in circus shows P.G.”ROYAL” and “HARLEKIN” (Switzerland), played in the jazz trio of Max Gladetzki and in the jazz group of Yuri Shepeta.
Oleg Kireev, the leader of the project, is one of the most remarkable personalities of the Russian jazz, qualified as a “sax player with a reputation for hard swing and high excitement”. Oleg Kireev’s ethno-jazz project absorbs folklore from all over the world and is bringing us the ancient and everlasting message of eternal harmony. In his „ jazz theatre” the traditional swing, Bashkir guttural singing, African rhythms and French poetry are interlacing. In the world of jazz, open to all influences, it is hard to astonish anyone, but Oleg was the one to realize such a performance, the western press appreciating him as the “Revolutionary Russian musician Oleg Kireev, a surprise hit of the recent Birmingham Jazz Festival. He shows irreproachable professionalism and improvisation technique; he enriches jazz with his personal, emotional and very sincere perception.” (The Evening Mail, UK). Kireev studied piano at the music school and the saxophone at the Arts College. Being by origin a Tatar from Bashkiria and well acquainted with the techniques of guttural singing uzlau, Oleg is masterly combining jazz standards with folklore. He started his career in 1985, in Ufa, by founding the group Orlan, promoting ethno approach to jazz. Bashkir Legends, the first album of the group, recorded by Melodia, brought an instant success to the group, followed by extensive tours in the country and abroad. Oleg continued his career in Poland, playing at international festivals with the stars of world jazz. Bud Shank, the famous American saxophonist, after hearing Oleg’s solo album Romantic (1984), offered him a scholarship in the US, at his Bud Shank School. Soon Oleg became the soloist of All Stars Students band, formed by the best students of Shank’s school. With this group Oleg had some solo concerts in the state of Washington, playing alongside Hal Galper and Steve Ellington. He had extensive tours in England, took part in jazz festivals in London Earling Jazz Festival and in Birmingham; he received the diploma for outstanding performance at the jazz festival in Montreux in 1996, the diploma of Jazz Jamboree festival in Warsaw. In 2000, 70 000 copies of his CD Love Letters have been sold in no time. This album brought him the title of „Russian Kenny G.” The appreciation of “independent experts” was even more enthusiastic: the American portal Jazzreview.com rated his album Song For Sonny with five stars from five. Compositions from this album are included in various collections of jazz music, alongside works of Fausto Papetti and Grover Washington.
Beltaine, the quintet of Celtic music, is inspired by the music of Ireland and Bretagne. Their compositions are a combination of traditional melodies with modern trends, of professionalism with the force of youth. For them the traditional Celtic music is the departing point towards a different musical world, sometimes full with jazz harmonies, sometimes with blues improvisations, and sometimes even with punk expression. The band quickly gained the hearts of the audiences all over the country: in less than two years Beltaine gave almost 200 concerts and took part at the festivals in Katowice, Gdynia, Wroclaw, Przemysl, Lodz. The group also performed at festivals like Nowa Tradycja in Warsaw, Magiczne Wyspy Zielone in Krakow, Folkovy Kvitek in Praga, Beltaine in Slovakia, Shants Festival and Zeza in Hungary, at the festival of Celtic music Zamek 2004 in Bedzin. The group is the organizer of two festivals - the festival of Celtic music Irlandzka Majowka in Katowice and the festival Zamek in Bedzin. Their music does not leave one indifferent, the musicians succeeding to create an atmosphere of mystery, sinking the audience in dreams and charming it with an original interpretation of old folk melodies. Their own compositions, inspired by traditional Irish melodies, impress by a modern sound and an original arrangement.
Soloist, composer, arranger and jazz-eccentric Anjei Kovalev made his studies at the music college S. Balakirev in Nijnii-Novgorod and at the University of Culture and Arts in Petersburg. He worked at the Jazz Orchestra of Estonia (Tallinn), at the Narva Dixieland, at the Lenconcert, and sung in the legendary group Jazz-comfort in Petersburg. He performed at international jazz festivals, sung in music clubs in Germany, France, Estonia, and Russia, and had work contracts with the German company Hapag Lloiyd and the Swiss company International cruise management. Presently he is soloist at the orchestra of composer Vladimir Poliakov, councilor of the Administration of the President of Russia. In his solo program Anjei creates musical compositions, imitating with his voice various musical instruments. Anjei uses the vargan, the Indian flute and the methods of skat singing, performing concomitantly multiple musical partitions – of solo and accompanying instruments. A man-orchestra and musical “provocateur”, Anjei is able to create a fairy atmosphere, full of surprises.
VIT SVEC TRIO · CZECH REPUBLIC
Vit Svec - double bass Matej Benko - piano Jan Linhart - drums
Studies in classical jazz and the classic format of the group clearly influenced the repertoire of the trio. In compositions signed by Vit Svec and Matej Benko one can easily sense the influence of classical music, as well as Czech and Latin folk motives. The trio has been created in 2000 and its first album Trio 02 released by the ARTA publishing house, was appreciated by Harmonie magazine as „The best Czech jazz CD of the year 2002”. The next album Keporkak was released in 2004. The trio performs regularly in Prague’s jazz clubs, as well as throughout the Czech Republic (Karlovy Vary, Liberec, Pisek, Jesenik, Brno) and at jazz festivals abroad (Poland, Germany, Hungary, Slovakia). Vit Svec, graduate of the State Conservatory in Prague, after graduation participated at the jazz workshop in Hungary (under Aladar Pege and Balazs Berkes). He was the founder member of jazz orchestra Transjazz (CD Jazzmagma) and Jazz Unity (CD Soul Eyes and My Foolish Heart). He was a member of the National Theatre Big Band and for many years has worked with trumpeter Michal Gera (CD Fata Morgana and Magomania), also with vibes player Radek Krampl in Vibe Fantasy and with singer Jana Koubkova. Vit is also active in the sphere of classical music, performing with the Orchestra of the National Theatre and with the Film Symphony Orchestra. Matej Benko, graduate of the Prague Conservatory (composition), has been involved in many other jazz projects. As member of Slovakian Quartet, he has taken part in many national and international festivals (Bratislava, Belfort, Innsbruck, Paris). Jan Linhart graduated the Prague Conservatory – drums and piano. From 2000 he is teaching on this conservatory. He has worked with The Swings (CD Java Jive) and Petr Korinek Jazz Orchestra (CD Prague Jazz Sextet - Cronica Domus Saransis).
It is difficult to imagine any other musician who would be able to master free improvisation with such a sense of humour, audaciousness and great virtuosity as Gunter Sommer. He was born in Dresden, studied the piano, percussions and drums and started his career in 1970, becoming an essential actor of the European improvised music in the former East Germany. International Jazz Forum and DownBeat Magazine are depicting him unanimously as “an artist who imposed himself in improvised music and created his own style in the European jazz”. Partner or leader of projects or albums recorded with Louis Sclavis, Sylvain Kassap, Franсois Mechali, Cecil Taylor, Didier Levallet, Crams Percussion Staff and Zentralquartett, with Leo Smith and Peter Kowald, Sommer had extensive tours throughout Europe and Japan. Surrounded by the most surprising percussion accessories and by the most accomplished musicians, Gunter Sommer is always full of invention, adding humour and fantasies to his compositions, transforming every concert in a show. Composer, arranger and musicologist, Sylvain Kassap is one of the most important saxophonists-clarinetists of the French jazz, alongside Michel Portal and Louis Sclavis. But, unlike the latter two, Sylvain Kassap moved on to explore untrodden territories of modern music, in search of very demanding creative solutions. In our dynamic century the musician is, at the same time, a brilliant researcher and a lyrical artist, combining emotional sensuality and rich imagination, highest professionalism and a volcanic temperament. His personal universe is a treasury, the wealth of which Kassap himself perhaps hardly suspects, caught in the exploration of the infinite range of nuances offered by the clarinet. „The beauty of the sound and the elasticity of phrasing that is the instrument's hallmark, his talent and professionalism, his temperament, spirit of adventure, audacity and artistic independence made Sylvain Kassap a new reference point in music today.» Michel Contat – Telerame. He becomes professional musician in 1976 and works with Michel Portal (Atelier de creation radiophonique de France Musique, Nuit du Jazz de Ris Orangis). Initiator of a big number of projects, around 10 years ago he was founding the Collectif ZHIVARO , a sort of French All-Stars, getting together with a number of other "friends in jazz" — not least, recognised leaders such as Henri Texier and Claude Barthelemy. He might have become something of an institution in the microcosm of French jazz, one of those musicians that always seem to be at the centre of things. Instead of striking a pose for eternity, Kassap has tacked off to chart his own course, spreading out into myriad directions, taking him further and further away from the stereotyped image. Animated by an unquenchable spirit of freedom, he explores music that is rich in colour and finesse, from free improvisation to contemporary, taking in ethnic influences and composition, constantly fuelling passionate feeling, composing music for his orchestras of most unthinkable formats (clarinets, trumpet, bass, drums). This is his universe the MUSIC modern, eternal, paradoxical and unpredictable, recognising no style and having no goal but one – self-expression pushed to the limits of emotion and sincerity. All his compositions, full of a great sense of drama, narrate, roar out and murmur stories of love and death. Didier Levallet is one of the most important musicians in French jazz, starting his career in 1969. An experienced and refined virtuoso, he knows how to transform his acoustic bass in a soloist instrument, using its whole sonority. In his compositions, Levallet is weaving an exquisite lace of endless configurations, combining dramatic accents with delicate sensuality, creating conflicts or harmonious accords. Every musical moment of his compositions is taking both musicians and audience farther and higher in a free fly. Levallet plays in Trio Levallet-Marais-Pifarely, Didier Levallet Tentet, Didier Levallet Quintet, Trio Beckett-Levallet-Marsh, Duo Gerard Marais-Didier Levallet, Dominique Pifarely Trio; with Didier Lockwood in a number of projects; with Swing Strings System and with a number of most inventive improvisers of the French jazz.
The TEVET SELA QUARTET · ISRAEL
Tevet Sela – saxophones Adam Gorlizki – piano, keyboards Shay Khamani – bass Michael Avgil - drums
In the quartet repertoire, including Tevet Sela’s compositions, elements of African and Middle Eastern music are interwoven with soulful jazz-funk. " a mix of jazz with ethno, a combination of classical harmonies with a kleizmer influence and north-African rhythms, and it all blends into a sweet honey-like mixture with a bass-guitar touch. This musical mix is punctuated by Tevet's poignant saxophone. The improvising abilities of the four members of the quartet transform their repertoire in a wonderful musical event. The overwhelming feeling at their concert is love – love for music.” Lilach Gur Arie Tevet Sela, composer and saxophonist, one of Israel's most prominent musicians, started studying the classical piano and the saxophone at the age of 7. When he was 12 he began playing jazz and when 16 he started to compose his own music. Ggraduate of the prestigious Thelma Yelin School of Arts, winner of several scholarships of the American cultural fund, Tevet Sela plays as a soloist or partner in numerous orchestras, appears in TV shows, writes music for films and theatre performances and has toured in France and the Netherlands as a featured soloist. Tevet represented Israel in an international UNICEF benefit concert, broadcasted in 35 countries throughout the world, alongside such international artists as David Bowie, Youssou N'doure, Al Jarreau, Julio Iglesias and more. In the year 2000 Tevet established his own band, touring at international jazz festivals and venues, both in Israel and Europe. Tevet's style of music came from being exposed to the rich blend of cultures found in Israeli society, ranging from Jewish to North African and from Middle Eastern to Western music.
VISTAR · INDIA, SURINAM, GERMANY, NL
crossover of North Indian Classical Music and Jazz
Raj Mohan – vocal Suresh Sardjoe – tabla Mark Alban Lotz – bansuri, flute Meinrad Kneer - double bass
Two different worlds inspire Raj Mohan to compose his special music for Vistar quartet: Indian and Arabic music from the East is mixed with the western jazz. Raj Mohan is a Hindustani singer, musician, composer and poet, born in Surinam and living in the Netherlands since 1974. Raj learned the ins and outs of classical Hindustani music (Khayal style) from his guru Ustad Jamaluddin Bhartiya, an adept of the illustrious Pundit Ravi Shankar; he studied classical North Indian vocal styles like Ghazals, Geets and Nazms in which he is performing since 1985; studied different forms of Urdu poetry and Bhajans (devotional songs) or Bollywood songs. Although Raj has been educated in the tradition of classical Indian music, he also likes to experiment with more contemporary genres, such as jazz, Hindi pop, hard rock, Asian underground and New Age. However, in all these experiments his firm roots in Indian music remain clearly discernible. Some of the world renowned artists with whom he performed are the jazz star Denise Jannah, the well-known British Asian Underground group Najma Akhtar and the Dutch heavy metal/punk-rock group Van Katoen. Founder and leader of groups like Raj Mohan, Vistar and Shai’raina, Raj worked as an associate music director in the heart of the Bombay film industry, wrote music for theatre performances, lyrics and poems in Sarnaami/Bhojpuri, Hindi, Sranan tongo and Dutch languages. Raj sings compositions of Rabindranath Tagore in the original Bengali language. Raj also writes lyrics in Sarnaami and sets them to beautiful and original compositions. During 2003-2004, every week one of his poems in the Sarnaami/Bhojpuri language was broadcasted by the Dutch national radio. Non-Indian poetry is translated to and sung by Raj Mohan in Hindi. These songs are all based on poems of great poets like Alexandr Pushkin, Edgar Cairo, Nazim Hikmet, Rutger Kopland. The accomplished musician Suresh Sardjoe takes part in practically all Raj Mohan’ musical projects. Mark Alban Lotz – composer, teacher, music critic and brilliant instrumentalist, playing piccolo, alto flute, bass flute, Indian bamboo flutes, grew up in Thailand, Uganda and Germany. He started playing the flute in Bonn and followed his studies at the Berlin University of Ethnology and Musicology. He studied classical, contemporary music and jazz at the Hilversum Conservatory, at the "Amsterdam School of Arts", in New York and California. His career started in 1984; he is finalist of the 1989 Karlovy Vary Jazz Competition and prize winner of the 1990/1992 Middelsee Jazz Festival Competition. Jazz is the main trend in Mark Lotz creation. After years of experiments he created his own style: African rhythms, dance music, ethno and classic music, everything is reflected in the artist’s compositions, combined with free improvisation. Mark is the leader of Mark Lotz Mainstream Jazz Quartet, Flute Jazz Trio, of Shango's Dance - Cuban Roots, of quintet Lotz Of Music, Soapera - musical theatre, Global Village Orchestra, quartet Three basses and a flute, Afro Lounge – New Yoruba Beat, of the MWWm (Mark's Weird World Music) orchestra. He is also playing with Seafood group, with the big-band Zuiderzee Orchestra, in the ensemble of Cuban music Estrella’s Guajira, in Shai'raina, Beat Sharks, Page One (jazzy dance act) and Vistar. He is critic for the magazine 'Muziek en Onderwijs', since 1984 he is teaching flute, improvisation and theory, jazz and jazz history at the Academy of Music Alphen a/d Rijn, at Academy of Music Amstelveen and the Culturele Circel Amstelveen foundation. Composed music for string quartets, for piano trio and big-bands, for films and theatre performances. The German musician Meinrad Kneer is playing with classical orchestras, practices improvised jazz with Albert van Veenendaal, Ann la Berge, Felicity Provan, Maartje ten Hoorn, Augusto Forti si Fred Frith, performing at various international jazz festivals. He takes part in experimental theatrical projects with Jack Gallagher, Suzan Tunca and Reinier Schimmel in Amsterdam. Composer and leader of Dalgoo quartet, he toured Europe and Russia with the author program New Anatomy, in which poems, prose and diaries by the absurdist author Daniil Harms, in the musical form imagined by Meinard, took the shape of a musical epic performance – a protest against arbitrary violence. This performance is a mix of free improvisation, Harms’ black humor, his vision of the absurd of everyday life and of the unpredictable destiny, of voice, music, English, Dutch, German and Russian languages. This musical performance tells us about the charm and talent of the Russian avant-gardism, about the tragic destiny of Daniil Harms, destroyed by the Stalinist terror.
25 th FRAME · MOLDOVA
Dorel Burlacu - keyboards, piano Alexander Murzac - bass Igor Carpenco - drums
The group was formed in April, 2004. The jazz musicians Dorel Burlacu and Alexandru Murzac decided to compose and to play their own music ndd invited the drummer Igor Carpenco to join them. The result was an interesting modern music with elements of jazz, funk, avant-garde and ethno music. The successful debut of group took place at the Ethno-jazz festival 2004. Their debut album will be released in 2005.
LIFE MODEL · MOLDOVA
Alexander Zavalii - drums Dmitri Sergeev - tenor and soprano saxophones Vadim Ostroukhov - flute Vladimir Kolesnikov - guitar Valentin Shchirka - keyboards Julian Munteanu - bass
The leader of the group, Alexander Zavalii, teacher at the Academy of Arts, founded the group in 2004, gathering together musicians with different professional experience (students and teachers of the Academy). LIFE MODEL is currently playing only its own music. Their style can be defined as modern jazz with electronic synthesized sound and drum grooves. The music of the group is also strongly influenced by the interest of Alexandr Zavalii for ethno music from Western Africa and the Orient and the interest of the group for world music. Emotional and expressive compositions of the group are proof of musicians’ professionalism and serious attitude towards music. Compositions excel by variety – they are sometimes exciting and full of vigorous Caribbean rhythms, sometimes you find yourself in the arid deserts of the Orient, or, trying to break the limits of composition, the group charm the audience with a piece of music of unusual measure – 7/4, or impress you by a lyrical and expressive ballad. In 2005 the group intends to release its first album – Dream Makers. Compositions from this album are included in the program of the festival.
Laureate of the contest DODJ 2004 (Donetsk), UniVox jazz vocal group has been created in 1999 by a group of students and teachers of the „Gavriil Muzicescu” Conservatory. The repertoire of the group includes compositions of most various styles and genres, performed a cappella. But the preferred style of UniVox group is the jazz. Alongside well-known compositions of jazz mainstream, the group is performing music of Moldovan composers – Igor Iachimciuc, Marian Starcea, Dmitri Belinschi. These compositions in the interpretation of young singers is the most attractive part of their programs at the national and international festivals: Martisor, Jazz in week-end and Etno-jazz festivals in Chisinau, Intact festival in Cluj-Napoca, Romania, FIMU in Belfort, France, New Impro Music Festival in Regensburg, Germany. The vocalists of the group took part in the workshops of such jazz celebrities as Anca Pargel, Mihail Alperin, Ivan Paduard.
design company Ivan Pavlov - director tel: (373 22) 71 60 25
TV-1 MOLDOVA
The author musical program Violeta Gorgos
e-mail: vgorgos@yahoo.fr
SPONSORS
DEPARTAMENTUL CULTURA A MUNICIPIULUI CHISINAU
MINISTERUL CULTURII
L'ALLIANCE FRANCAISE DE MOLDAVIE
Embassy of Germany
Embassy of the Czech Republic
UNICEF
Czech Cultural Centre
Tirex Petrol Company
Efes Vitanta Brewery
Mondi tur
Aquarelle
Restaurant Maestro
DHL
INFORMATION SUPPORT
Nezavisimaya Moldova Moldavskie Vedomosti Kishinevskie Novosti Jurnal de Chisinau Polidisc Recordsc Ciuleandra studio Kommersant plus Radio Dinamit Ruskoe Radio Coffee house Radio Retro BASA press Logos Press Contrafort Saptamina Welcome Capitala Antena C turism.md OWH-TV PRO FM Euro-TV Accente Vremea Siesta Muz TV Trud Chef Flux
Vladimir Mihnovetski Vladimir Suhin Vladimir Trach Ruben Tolmachev Yuri Romenski Fedor Marun
Recognized by authoritative musical critics as "one of the premiere vocal groups in the world", the Ukrainian sextet ManSound is constantly compared with the American group "Take 6 ".But the journalists emphasize that "ManSound" differs from its colleagues not only by its Slavic roots, but also by an extraordinary emotional presentation of original compositions. Created by the composer and arranger Vladimir Mikhnovetsky, this remarkable sextet started its creative biography in 1994, and the first concert tour in United States in 1996 brought to the group a wide popularity and a first international success. Their harmonious sound, emotional interpretation, rich vocal and amazing skills brought them the recognition of audiences and music critics all over the world. The participation of the group in International contests brought them important awards - first prize at the Moscow competition "Jazz Voices ", first prize at the contest " Ward Swingle Award" at the Lionel Hampton Jazz Festival in America, first prize at the a cappella contest " Vokal Total" in Austria and the nomination for "Best vocal group 2001" at Branson's All American Entertainment Awards in Missouri. In the last ten years, ManSound has toured Europe and USA, expanding the circle of their admirers and demonstrating the high level of the Ukrainian vocal culture.
Wellknown on the musical world scene of Europe and America, the Czech superstar Jiri Stvin, creating music for the theatre, television, and films, is a masterly improviser and composer, alchemist on the borderline between composition and immersion in sound, between collage and fixed form. Stivin is indeed a remarkable alchemist in his music, creating his own magic world of music with universal character. He made his name in world jazz as a member of the Jazz Q group and Karel Velebny`s SHQ jazz band. In 1969 he studied at the Royal Academy of Music in London and in that and the following year won awards at the San Sebastian jazz festival. On his return to Czechoslovakia from London he formed his own trio and started the intense concert activity as a soloist, or with groups of leading jazz personalities. He has lead many recording projects, embracing both jazz and classical music. At present he performs as a jazz soloist throughout Europe and in the United States, with various international ensembles and with his own jazz quartet (Jiri Stivin & Co. Jazz Quartet)
Vapirov, Kuznetsov duo · BULGARIA, UKRAINE
Anatoly Vapirov - saxophone- tenor Yurii Kuznetsov - piano
Anatoly Vapirov, saxophonist and composer, has a place of honor on the world jazz scene as a famous jazz musician and the artistic director of the biggest jazz festival in Bulgaria. Graduate of the Leningrad Conservatory in the late 60s, now he is one of the leading musicians and composers of modern jazz, having a rich concert activity and being present at the largest jazz festivals of Europe and America. He has composed chamber pieces and music for ballets and drama plays, for films and TV programs. Many of his compositions have been released on LPs and CDs. Vapirov is the author of more than 50 CDs released in Russia, Bulgaria, Austria, England, Germany, Denmark, Italy and Switzerland. Yurii Kuznetsov one of the best Ukrainian jazz musicians, composer, pianist and master of spontaneous improvisation, the director of "Club of high music", director of festivalului Jazz carnaval din Odessa After graduating the Stolearsky school and Conservatory in Odessa, collaborated with jazz star musicians and composers like Vladimir Cekasin, Vitas Labutis, Vladimir Tarasov, Igor Bril, Rlexei Kozlov, Igor Butman, Drorom Failer (Sweden), V. Miller (Great Britain), Diter Glavishnig (Germany), And Shviber (Austria), Daniel Breal (France), Tim Srong (USA) Since 1995 his name is plased in the "Jazz encyclopedia " edited in USA. He performed in international festivals in Greece, Switzerland, Germany, Spain, France, Bulgaria, Russia, Great Britain , composed music for the films: "A smell of autumn", "Taxi - blues", "Impression", "Summertime", "Mezerlro".
Rudi Neuwirth is the Prizewinner of the "Berlin Jazz Award 2002". For more then ten years he leads the jazz sessions in the worldwide famous Berlin Jazz club "Quasimodo" performing solo and with orchestra. He is the author of soundtracks for cinema & TV movies, for theater performances & comedy shows. He is also famous for his solo program called "Vocal beat" where he, using his vocal, obtains the performance to imitate the sound of a whole orchestra. The voice of Rudi is an instrument and he is creating on stage real pieces of music. You can hear and see him imitating the sound of a jazz orchestra a la Miles Davis, of a Bavarian brass band, of a Salsa orchestra, of a traditional Rumba Orchestra. Using his voice, he is able to create the image of an African market, or to represent the Berlin Jazz festival in 1969, or musicians playing in the Reggae Park, or he takes the audience to a travel through India and Cuba.
Sergio Gruz trio · FRANCE, ARGENTINA, VENEZUELA
Sergio Gruz - piano Juan Sebastien Jimenez - guitar bass Pascal Rey - drums
Sergio Gruz, pianist and composer, was born in Argentina where he studied jazz and classic piano at the University of Buenos-Aires. In 1993 - 1995 he was teaching composition and jazz piano at Salle Pleyel and Musiques Tangentes in Paris. Sergio took part in the festivals in Santo-Domingo, Monreal, Leverkusener in Germany, "Belga jazz" in Belgium, "Tango Festival" in Montevideo and played in the most famous jazz clubs of Paris - Le Petit journal de Montparnasse, Sunset, Chabada, Les Trinitaires, Le Baiser Salle. His discography consists of 7 albums, recorded with various groups. Born in Venezuela, Juan Sebastien Jimenez was growing up in an atmosphere of music, accompanying from his earliest childhood on bongo and maracas his father - Guillermo Jimenez Leal, well known musician, singer and composer. Juan Sebastien spent his youth in Paris, studying percussion, guitar, Cuban guitar, bass guitar with six cords and cello. In the 90s he enriched his musical experience in latino rhythms, playing with such musicians as Alfredo Rodriguez, Miguel Diaz, Orlando Poleo, Eddy Palmieri. he is playing in the jazz group of Sergio Cruz, with Nelson Veras and with a group of Brazilian music. Bachelor in economy and sociology, Pascal Rey studied music at the School of Percusssion Dante Agostini, having as teachers Daniel Dumoulin and Francis Lassus. In 1985 he started his career as a studio and concert musician, playing jazz, blues, funk, hard rock, afro and improvised music. He toured the Europe with World Jazz Trio having as partners Daniel Mille and Jean-Christophe Maillard, in America he gave concerts with Jazz Sud Trio, playing with Sylvain Luc and Jean-Marc Jaffet. From 1996 he is conducting the percusssion orchestra Elentes Machines. He recorded 7 albums in collaboration with Luis Sclavis, the Arab singer Akim el Sikam Eya, French singer Jehan, with african musicians Gilles Rennes, Philippe Selam, and with the group of electro-acoustic music La Goutte.
The music of Kampec Dolores is an unique synthesis of original melodies, lyrics, and subtly broken rhythms. Their music combines the Hungarian folklore with modern jazz and contemporary improvisational music. Created by Csaba Hajnoczy and Gabi Kenderesi in 1984, the group has won the popularity as the first group of alternative jazz-rock-folk in 1986, after their concert tour in 12 countries of Western Europe. Their American debut took place at the prestigious "Victoriaville" Festival in Canada in 1999. The group toured in almost all the countries of Europe: from Spain to Russia and from Sweden and Norway to Italy and Yugoslavia. Since 1988 the albums of the group are produced in Amsterdam, Budapest and London. The CD "Levitation", released by ReR Megacorp in London, was awarded in Hungary, in 1991, the prize "The Best alternative CD".
Eduardo Niebla guitar duo · SPAIN
Eduardo Alvarez Niebla – guitar Hugo Ramon Elizalde Siller - guitar
This duo is playing the actually powerful, sensual, the intensely emotional music, which is inherent to flamenco, that swings between ecstasy and desperate yearning. Spanish, born in Tangiers of Andalusian parents, Eduardo is the seventh son in a family of eleven, nearly all of whom are talented artists or musicians. Two of them, his brothers Jose a painter and Salvador (a drummer), along with Eduardo, are internationally acclaimed and respected artists. Niebla's first musical encounter was with accordion at the age of five, later with guitar. At the age of eleven Eduardo formed his first folk/pop band Los Helios, later the Guevara group and the group Metafora. His first professional band Atila, founded in 1973, produced three hugely successful albums: "The Beginning of the End "(New Promotions), "Intentions" (BASF) and "Reviure" (EMI Odeon), composed and arranged by Niebla. In addition to winning various prizes, they were voted one of the best groups of 1974-75 by both the Spanish public and music critics. His solo career begins in 1981, when Eduardo was voted among the best guitarists in the Hispanic peninsula. His stunning, passionate mix of Latin sounds, Spanish flamenco and jazz impresses any audience and his unique undisputed virtuosity is marked by most requiring musical critics - "Niebla is the King of Latin-guitar - a world class virtuoso", "Stunning flamenco-jazz guitar pyrotechnics" Eduardo Niebla recorded and produced in Spain and England 21 CDs.
Moscow Art Trio · RUSSIA
Mihail Alperin - piano Sergey Starostin - clarinet, vocals Arkady Shilkloper - horn, fluegelhorn, alpenhorn, wagner tuba, didgeridoo
Since 1991, this group of three excellent musicians is opening new boundaries in modern improvised music. The aesthetic concept of the world-glorified Moscow Art Trio is based on the imaginative music, combining intelligence, humor and technical brilliance. These three exceptional musicians developed their own modern original style, fusing new musical forms, free spontaneous improvisation and ancient models of folk music of different origins. Since 1993 professor of piano and composition at the Music Academy in Oslo, Mikhail Alperin can be named the founder of the ethno-jazz style. His contribution to contemporary music is not only the unbiased integration of the most various musical traditions and the crossing of stylistic boundaries - he also fuses, freely and easily, music of the past with modern elements. Mikhail Alperin started his rich creative way in Moldova in 1980, when he, with Simon Shirman, created the first jazz group Quarta. The music of this group became the first successful professional experience of jazz and folk linking. Besides numerous albums recorded with Moscow Art Trio, Michail Alperin recorded solo CDs and CDs with music of Paul Hindemith and other composers of Classical Modernism, produced by the ECM Company. "The incredible" Arkady Shilkloper, one of the world best French horn players, played in the famous orchestra of the Bolshoi Theatre, the "Bolshoi Brass Quintet" and was a soloist at the Moscow Philharmonic. He is in demand as a soloist the world over and, among others, was invited to play with a number of renowned ensembles and musicians, such as the Vienna Art Orchestra, Pierre Fauvre's Singing Dreams, Luis Sclavis. One of his four solo CDs has been named by the association of jazz journalists of Russia "Album of the year" in 1998. Sergey Starostin graduate of the Moscow Conservatory and spent many time in folk expeditions in the remotest parts of Russia, collecting ancient melodies and songs. He is the author of programs of folk music for Russian Radio and TV. As singer and instrumentalist, Starostin is the member of a great number of jazz folk projects, such as the group of folk dance and music Bilina, the folk quartet Slavichi, Bratchina, the Folk Opera, a cappella group Kazachiy Club, Inna Zhelanaya group, the Eurasian Art Ensemble and a new Russian Jazz-Folk trio.
The UniVox jazz vocal group was formed in 1999 by the students and teachers of the "G. Muzicescu" Academy of Music in Chisinau. The repertoire of the UniVox group includes the finest music in different styles and genres, but the group visibly prefers jazz music playing a cappella. Promoting local contemporary music, their repertoire also includes music of Moldovan authors - Igor Iachimciuc, Marian Starcea, Dumitru Belinschi. The singers of UniVox participated at the master classes of such well known jazz singers and musicians as Anca Pargel, Mihail Alperin, Ivan Paduard. The group took part in national and international contests and festivals: "Martsisor" Chisinau (2000), "Jazz Weekend" Chisinau (1999-2000), "Intact" Cluj-Napoca (Romania), "FIMU" Belfort (France) - (2000-2001), "New Impro Music" festival - 2002. In april 2004, the group won the III prize at the international festival "DODJ" 2004 in Donetsk (Ukraine).
This acoustic trio plays the music in which the sounds of landscapes are outlined interwoven with narrative sense, explanatory naturalness and freshness of expression. The sound, that recalls Blay, Jarett and Pierannunzi trios, is permeated by an evocative halo but stands out with lively and bright hues too and lives also by moments more meditated and crepuscular. Arteval's music sounds sentiment-stained and that can involve with feeling and creative spirit. Pozzovio's inventive flow runs and gushes from his piano with drops of shining intensity, holds out with nimble spontaneity, weighs up and wedge itself with determination and it opens to new bends. Seggi's bass sound creeps into with delicate discretion, with growing communicative sense and with valuable (and effective) colourings of suggestion, pours out with generous stout his mood, now shady, now drip-ping, moving quickly between poetry and strength of expression. The earthy warmth and the rough elasticity and the spotted Bennett's percussions join with the trio now softly austere, now dynamic and malleable, to create rhythmic sediments and complete a musical picture certainly interesting. A live event like this one is possibly the best way to analyse the perfect interplay put on by the trio. Capable of burgeoning out on the trails of jazz at its most free and original compositions developed with a rare freshness and brilliant stylistic skill. Arteval trio played in many Italian European jazz Jazz Festival Gexto (Spain), Nancy Jazz Pulsation (France), Umbria Jazz Winter (Italy), Ronciglione Jazz (Italy).
NEW ROOTS · GERMANY, GEORGIA, USA
Gerald Dorsch - vibraphone Za Za Miminoshvili - guitar Zurab J. Gagnidze - bass guitar Raymond A. Kaczynski - drums
The composer Gerald Dorsch founded the „New Roots” quartet in 2002. Educated as a jazz musician at the Huermann-Zilcher-Jazz conservatory in Wurzburg, his enthusiasm for folk music makes him the participant of numerous projects - the project "Chakra" with the Indian musician Susmita Ghosh (CD "INDIAN ROOTS”) or his project "Two Elements" (CD “Take the Double ZZ"). The concert program of “New Roots”, composed by Gerald, is a synthesis of European, American and Oriental styles. The composition, incorporating the rich variety of national traditions - Georgian polyphony and rhythmic diversity, traditional American jazz and the creative imagination of the talented composer, are an exquisite example of modern ethno-jazz. Raymond Kaczynski, graduated as percussionist and composer of the Universities in Michigan and Wisconsin-Madison. Involved in numerous jazz projects, he performs at festivals in the USA, Europe, Canada, Africa and India. Since 1998, when his first solo CD "Movies for your Head” appeared, about 30 CDs with his participation were produced in the France, USA, and Germany. Playing with Don Byron, Zeitkratzer Ensemble, Gruppe Sound Espace, Scott Fields trio and The Shin group, he gained the reputation of an awesome and remarkable instrumentalist and an imaginative and colourful soloist.
K-SPACE · ENGLAND, SCOTLAND, TUVA
Gendos Tshamzyryn - vocals Tim Hodgkinson - guitar, clarinet, saxophone Ken Hyder - drums, vocals
"Quite possible that being in trance people can be carried away even in the past, predict the future and cure. It is unknown whether it is good or bad, but it is impossible to reproduce their concert once more. You can be close to the bygone state only after having listened to this music. K-space concert is more than a concert - a total ritual gesture of extraordinary intensity." La Vanguaria, Spain.
Tim Hodgkinson and Ken Hyder have been performing together since 1978, they are best known for being in the heart of the avant-garde for the last 30 years. Tim Hodgkinson has got rich professional expertise of the jazz musician, worked with the radical Romanian composer Iancu Dumitrescu, Italian Electro-acoustic group Ossatura and with the Konk Pack trio. Ken has never forgotten the land of his birth Scotland, he is explores his Scottish roots in his numerous ethno-jazz projects and CDs. After years of combining Scottish traditional folk music with jazz on a batch of albums, musicians turned their attention eastwards, in 1990 when teamed up with Gendos on one of their Radical Transcultural Initiatives programs in southern Siberia, presenting experimental art. Gendos is a recognized master of shamanisms musician from Tuva; the top throat-singing innovator in Siberia and an expert in the deep-vocal Kargiraa style of overtone singing. He plays on a variety of traditional Tuvan instruments including the dungur shaman drum. Performers are widely experienced in holding workshops improvisation and fusions of ethnic music and jazz, as they have studied Celtic music in Scotland and in Ireland; shamanic drumming and overtone throat-singing in Tuva: the ritual music of Inuit native in Canada and the music of southern ethnic groups in Siberia. They did recorders with a lot of jazz and ethnic musicians including Tibetan and Japanese Buddhist monks, traditional Japanese and gipsy musicians and Siberian shamans.
Rikki Nakano was born in Amami Island in the south of Japan in 1975. Situated at a crossroads, half way between the mainland of Japan and Okinawa, the traditional music of Amami, has received a unique set of influences from it's larger neighbours. Music was in her blood, from and she started singing shima uta from the age of 4. She appeared at the Japan minyo (folk) award show in Kagoshima at just 5 years old. The following year she won the same award, and was a consecutive winner for the following six years until 1988 she captured the All Japan Minyo award at the unprecedented age of 15 in 1990. She was the focus of several TV documentaries throughout this and the following years Her solo albums released in Japan was an enormous success in 1993 and in 1994, In addition to her native Amami island music, her improvising music is included Indonesian and Asian influences. Her last album received rave reviews upon release, and firmly established her rising reputation as a singer of the finest quality and a star of the Asian music scene. She performed at various concerts in Japan and France Rikki is considered to be one of Japan's finest young singers with her root firmly entrenched within a strong tradition, a unique background in the world of Japanese culture. Her prestigious talent is unquestionable and she is one of a few young artists with the ability to bring the unique and colourful culture of her birthplace to a worldwide audience.
UNCG JAZZ TRIO · USA
John Salmon - piano Steve Haines - doublebass Tom Taylor - drums
John Salmon`s awards include a fellowship from The Beethoven Foundation, the Premio Jaen, the Loren Eiseley Memorial Award from the University of Maryland Piano Competition and the Gina Bachauer Memorial Award from the Juilliard School. Salmon has performed in solo and orchestral appearances in the United States, Central America and Europe. He has recorded for Radio Suisse Romande, RAI Italian Radio, Spanish National Radio and the Canadian Broadcasting Corporation, WFMT Radio in Chicago, C-Span and PBS television. Steve Haines - the Director of the Miles Davis Program in Jazz Studies at the University of North Carolina at Greensboro and the Director of the annual UNCG Honors High School Jazz Band. He has directed UNT's Three O'clock Lab Band and was a member of the One O'clock Lab Band, with whom he traveled internationally. Haines' music for large and small jazz ensembles is published at the University of Northern Colorado Press and has been broadcast on the Canadian Broadcasting national radio shows Jazz Beat and All the Best. He has served internationally as a clinician and as an adjudicator for large and small jazz ensembles at numerous high schools, colleges and universities. Tom Taylor is one of the most sought after drummers on the East coast. He is well-known as performer and as the teacher at North Carolina Central University, the University of North Carolina Chapel Hill and the University of North Carolina Greensboro.
"The trio offers a masterful look into a complex fusion of Balkan roots and inspired jazz” like a jam session between Ian Anderson and Thelonious Monk" - Chicago Tribune. "The playing of the trio is a delight, with Toskov and Yotsov both supplying extraordinary sensitivity and chops. Spassov's kaval is blown, sung through, processed, overblown, and played every which way but upside-down. His interest in sound as music is apparent from his solos, but also from the tracks of urban and rural soundscapes which intersperse the CD, from the bustle of a Sofia train station to evening rain falling on a small village." - Michal Shapiro, Roots World. The leader of trio Theodosii Spassov has developed his own style of playing the kaval and realized several recordings and projects in his unique way of playing fusion. His biography is the biography of national hero- in 1994-1999 he is the Artistic Director of the world-renown "Philip Koutev" ensemble of music and dance and a soloist of Radio Sofia Orchestra, In 1998-2001 the member of the company of the Irish music and dance "Riverdance" In 1994 was honored with The Special Prize of Detroit Flute Festival, In April 1995 "Newsweek" magazine recognized Spassov as one of the most talented East European musicians in its "best of the East", in 1996 he was awarded by The International Academy of Arts in Paris Award, at the 1997 award "Music Artist of the Year" and many National Music Awards. Different projects of Theodosii has won international acclaim - with the Indian percussionist Trilok Gurtu's band, as well as with Albert Mangeldorff, with the Radio Hessen jazz Ensemble and with Sofia Women's Radio Choir, which was awarded with a Grammy award for "Le Mystere Des Voix Bulgares". Theodosii has recorded to 15 CDs, four of his own, which have been realized worldwide. He composed the music for a 4 films and performed the music for a films of Italian composers Carlo Siliotto and of Ennio Morricone.
THE SHIN · GEORGIA
ZaZa Miminoshvili - guitar, panduri Zurab J. Gagnidze - guitar-bass, guruli-gesang Mamuka Ghaghanidze - vocals, percussion, doli Raymond A. Kaczynski - drums /USA/
The Georgian word "shin" means «the way home». The remarkable group ---"The Shin" (established in Germany for over 10 years) has chosen this spiritual kind of journey home as their way to international success. “The Shin” follows an independent way in the European music, enriching it with unique Georgian musical colours, polyphony and rhythmic structure, which are characteristic for the Iberian-Caucasian style, originating from an ancient culture, flourishing at the crossroads of Europe and Asia. The Shin have been the real sensation of the Wiesloch Guitar Festival with their witty, brilliant, world encompassing and at the same time Georgian-rooted fusion-jazz. Georgian folk tunes, brilliantly mixed with jazz are masterly, humorously and playfully performed. This exciting and exquisite music stands for a kind of rhythmic, polyphonic improvisation, which takes its origins in old Georgian culture. What makes their music especially attractive is their effortless use of different musical styles. Drawing as it does from traditions as diverse as India, the U.S.A., the East and Europe; their music is truly unique. When musicians are as professionally versatile and mature as these four, it is doubtless safe to say that their music is perfect: rooted in tradition, they transcend that tradition. The founders of the group ZaZa Miminoshvili and Zurab Gagnidze - are both the authors of a great deal of theatre music for the performances of Robert Sturua at Georgian State Drama Theatre" Shota Rustaveli " and for more than 30 films at the studio " Georgia Film”. The Ministry of Culture of Georgia repeatedly awarded them the title of ' Best Jazz Performers' (in 1981, 1983, 1991; 1992; 1996)
"Trigon, the trio made up by Anatol Stefanet (viola), Oleg Baltaga (drums) and Alexandru Murzac (bass guitar), have served as their native Republic of Moldova's main jazz product during the last decade. To celebrate their 10th anniversary, Trigon members produced the Ethno Jazz Trio festival in Moldova's capital, Chisinau, in late September. Dedicated exclusively to Trigon's own style and format, the event displayed enough diversity, ranging from the exquisite trad-classical-vanguard mixture of Moscow's Second Approach Project (Tatiana Komova, voc; Andrei Razin, p, Igor Ivanushkin, b) to the blatant folk-rock of the Troitsa group from Belarus, or from the exhilarating modal landscapes painted by Bulgarian saxophonist Anatoly Vapirov, Tatar guitarist Enver Izmailov, and Hungarian percussionist Kornel Horvath to the colorful percussion trio headed by Turkish superstar Okay Temiz. Bertrand Renaudin (dr) and Olivier Cahours (g) joined forces with viola-wizard Stefanet in a French-Moldavian project, Izmailov's own Tatar Trio provided exotic odd-rhythms from Crimea with more than a hint to Stanley Jordan's technique, while Poland's Magic Carpathians and Germany's Bardomaniacs delved into foreign cultural grounds. During the morning symposiums, moderated by Ghenadie Ciobanu, president of the Moldavian Composers' Union. Down Beat's only East European contributors had the chance to meet for the first time, and sign this report jointly." Virgil Mihaiu, Kirill Moshkow, Down Beat.
The Second Approach project was created in 1998 They released fifth CD; each of them means a new pitch on a huge field of new improvisational music. In the determined extent this project is similar to ESM sound basis, however is very individual and with a pronounced national character, due to contrast experience of the participants. Andrey Razin - composer, pianist and arranger, graduated Moscow Conservatory, Laureate of the competition "Young Talent Creation", member of the Russian Composers Union. His creational interest involves from classic cademically music up to jazz. An excellent improvisator and enthusiast of the jazz is playing in various jazz projects. Tatiana Komova- the Honored Artist of Russia. From 1986 was singing in well known "ROMEN" trio and in duo with Gheorghe Kwick. This gipsy duo gained a wide popularity in France, Germany, Italy, USA, Japan and Israel. The CD's released by this duo are still very popular. Igor Ivanushkin - Laureate of the international competitions in Indonesia at 1991 and 1995 and in Brussels in 1990. In 1993 was awarded with the Grand Prix of the jazz interprets in Bucharest.
Bulgarian super star, saxophonist and composer Anatoly Vapirov achieved a secure position as one of the leading musicians of modern jazz in the late 60s. This position he retains and now. He has a wide range of interest: he plays mainstream in the Gold Years of Jazz ensemble, in Varna he is Head of a Big Band playing traditional jazz Anatoly Vapirov is the author of more than 50 CDs released in Russia, Bulgaria, England, Germany, Denmark, Italy and Switzerland. Horvath Kornel is master of percussion well known like studio musician and famous for his ethno-jazz projects. He participated at several festivals in Europe, America and India. His uncial technique of playing was marked with great success at the Philadelphia Percussion Festival in 1990. He played with David Friedman, Randy Brecker, Anthony Jackson and Tommy Campbell. Now he is the member of the Mirrorworld Project and Black Sea Trio. His solo album the "Rag Handed" was released in 1992. In 1999 the "Frankfurt Allgemeine Zeitung" describes him as a musician of world-class. Enver Izmailov - Tatar Trio, Black Sea Orchestra.
Bertrand Renaudin and Olivier Cahours are well known in France for their wide concerts activity and involvement in many jazz projects. The original composition of this duo - acoustic guitar and drums - unites musicians in creation of an acoustic album that remarks an unusual melodic character. One of the 3 CD's of the duo -"L'Arbre Voyage" - Label Harmondia Mundi 2000 was awarded with the "Shock" prize of the Jazzman magazine.The painter, percussionist, conductor and lyric composer Bertrand Renaudin is "Musician without boundaries' which " creates music that could be released yesterday or ten years ago or will be recorded in ten years". All Renaudin's projects testify to fidelity and validity of this affirmation.
MAGIC CARPATHIANS · Poland
Marek Styczynski - chenai, didgeridoo Anna Nacher - vocals, guitar Jan Kubek - tabla, djemble
Magic Carpathians Project formed by Anna Nacher and Marek Styczynski has developed the Magic in four CD -"Ethnocore" - FLY Music "The Book of Utopy" and "Denega" - Obuh Records "Ethnocore 2: nytu" - Drunken Fish Records. They regularly run the workshops called "Biomusic" and "Reclaim the voice", which combine the art, music, theatre and restore at the same time deep contact with the energy and creative power of Nature. In 2001 The Magic Carpathians has toured the United States with success.
"Tatar Trio's music stylistically is ethno-jazz or world jazz. This music is a combination of many elements - jazz, Mediterranean and oriental folklore, classical harmony and astonishing virtuosity. Trio's repertoire matches with main theme of his leader creation, Super star, Legendary guitarist virtuous. Enver Izmailov - an unique musician who invented "tapping" - a highly original technique of the electric guitar playing - knowing nothing about Stanley Jordan who invented the same in US at the same time. Enver Izmailov is the prizewinner of the First European International Guitarist Competition in 1995 in Switzerland. As a result he singed a publicity-endorsement contract with Garry Levinson's Blade Company, which produces special guitars for him The Honored artist of the Ukraine, Member of the Association of Ukrainian Jazz Musicians, is playing together with Nariman Umerov, Anatol Stefanet in the international ethno-jazz "Black Sea Orchestra" founded by the Okay Temiz and presented by United World Music Management , named by the press "all star band". Lenie Izmailova - the debut appearance on stage of Festival Ethno-jazz trio was noticed by press: "Really, we were presented on the dawning of this new beautiful blond star and new contender of well-known Aziza Mustafa-Zadeh?" (Virgil Mihaiu, Contrafort).
Participating at an alternative music contest in 1996, organized by SOROS foundation this trio received a high public sympathy and the juries notice it by awarding them with the first prize. Since this moment the trio began very intense their concert activity in Byelorussia and abroad. During the 7 years they held more than 400 concerts and recorded the most successful on 3 CD's at the PAN-Records studio in Nederland. 15 years of Ivan Circiuc's folkloric expeditions in the Byelorussian villages founded the ethno basis of the conception of self-expression of the trio. The archaic folk ritual songs were organically included in their repertoire and were fulfilled in the modern times, saving authentically sounded the archaic and the folkloric melodies. Troitsa gave a new life to the songs that was on the way of disappearing. This group is like a link between the past and the future, of the history values, and way of existence of this nation.
OKAY TEMIZ PROJECT · Turkey, Moldova
Okay Temiz - pecrussions, drums Oleg Baltaga - pecrussions, drums Alexander Zavalii - pecrussions, drums
The Turkish super star Okay Temiz is now reaching a wider audience with his exciting, innovative percussion playing, and his unique approach to multi-cultural music. He is graduating Conservatoire in Ankara and launches his professional musical career in 1955. His 30 years work in Scandinavia, the innovators experiments concerning folk and jazz music, makes Okay to became one of the greatest musicians of the world. Okay Temiz plays all kinds of percussion instruments that he has collected all over the world and confected by himself. Okay's Projects involve a harmony between folk and improvisation; create a sound that is on the foreground of today's World Music Okay Temiz has participated in more than 250 festivals, played about 3000 concerts, and released 57 CDs in different countries: In 1991 his album "Fis Tziganes", reached Number 3 on the French music charts, CD "Green Wave", for years remained to be among the top 10 of World Music DJs' annual lists. The CD released in Greece was shortly chosen and rated as a five-star album by the Down Beat jazz magazine. He is playing with "Temiz's Romans band" and with his international "Black Sea Orchestra" named "all stars band" Oleg Baltaga - trio Trigon. Alexander Zavalii - professional percussionist, playing in jazz group Univox. He has participated at jazz festrivals in Russia, Holland, France.
BARDOMANIACS · Germany, USA
Michael Bardo Henning - accordion Pauline Boeykens - tuba Andreas Kohlmann - percussions
For twenty years now, Michael Bardo Henning has been known as a pianist and composer on stages and at festivals, in radio and television productions across Europe. Bardo Henning's music features a warm lyrical tone, an improvisational power, a rhythmic expressivity and lucidity in composition. He is well known as jazz soloist and like conductor of big band Experimenti Berlin Orchestra He plays in "Band Serene" and "Blauer Salon - lyrics" orchestra, in "Achmed's Dream" - suit for the Turkish chorus and jazz orchestra; in duo and trio with Sirone, Tonz Oxlez and Albert Mangelsdorff. He released 11 CDs in 10 years was awarded in 1981 - prize of German Sound Academy; in 1989 - Jazz Award of the SWF; 1986, 1987, 1989 - the award of Berlin City. Pauline Boeykens is originally from Michigan USA She holds degrees from the university of Wisconsin-Madison and the Yale school of music. Focusing on chamber music, she has participated at festivals in Aspen and Norfolk (USA) and Banff (Canada). Since 1990 she has lived in Germany where works as a freelance musician. She has played with the north German Radio (NDR) Big Band, Experimenti Berlin, Carla Bley, Robbie Williams, Dedication Orchestra (London), United Women's Orchestra, Salsa Band Mujeres, Solist at Espressiva festival, Bardomaniacs, Howard Johnson's Gravity and various Theater Productions including "Meschugge vor Hoffnung" with Giora Feidman.
Festivalul a început la Chișinău în 2002, odată cu aniversarea de zece ani a formației TRIGON, la inițiativa Nataliei Ștefaneț. Edițiile au adus împreună artiști din Republica Moldova și din străinătate și au ajuns și la Soroca, Bălți, Cahul sau Tiraspol.
Pe lângă concerte, programul a inclus ateliere pentru tineri muzicieni și întâlniri despre istoria și estetica jazzului.
