Partener Media General:   Festival susținut de:                           Suport media:                       ORGANIZATORI: (37322) 74 75 96 contact@ trigonjazz.com   (37322) 52 27 04 av.mpostica@ gmail.com	TRIGON & NADINE TROHIN (Moldova) Anatol Stefanet - violă Vali Boghean - voсal, saxofon, fluier, caval Dorel Burlacu - pian Gari Tverdohleb - tobe, percuţie Nadine Trohin - vocal Univox, Geta Burlacu & Petru Haruţa (Moldova) Nicolai Andrus - bas Valeriu Vantu - bariton Andrei Otean - bariton Geta Burlacu - alt Petru Haruta - trompetă      Jazz vocal band UniVox a fost fondat în 1999.     Repertoriul formaţiei include compoziții în diverse stiluri și curente a jazz-ului contemporan: mainstream jazz, etno jazz, cover, versiuni ale unor piese larg cunoscute.     Grupul promovează muzica contemporană autohtonă, colaborând cu Igor Iachimciuc, Marian Stârcea, Dmitri Belinschi. Grupul a evoluat la numeroase festivaluri printre care: Jazz-weekend (Chişinau), Intact (Cluj-Napoca, România), FIMU (Belfort, Franța), New Impro Music Festival (Regensburg), Ethno-jazz festival (Chișinau), Jazz festival Vinița (Ucraina), Vocal zone (Kiev, Ucraina), Adi Jazz Festival (Lodz, Polonia).     UniVox este premiant al festivalului "DoDj" Jazz din Donețk (Ucraina) și câștigător al Trofeului la Festivalul Internațional de Jazz de la Sibiu (România).     Proiectul propus la această ediție a festivalului este realizat în colaborare cu cunoscuții interpreți ale jazz-ului din Moldova - Geta Burlacu și Petru Haruța, autorul proiectului - Nicolai Andrus. 4tet JUS DE BOCSE (Franța) Médéric Collignon - cornet, saxofon, vocal Yvan Robilliard - pian Emmanuel Harang – bas Philippe Gleizes - tobe, percuție     Numit de presă „enfant terrible” al jazzului francez, muzician, compozitor, producător, Mederic Collignon este evaluat ca fiind unul dintre cei mai talentați muzicieni ai jazzului.     "Posedând o voce unică, măestria tehnicii sale instrumentale şi vocale depăşeşte orice imaginație. Mederic Collignon e un muzician cu o imaginatie hiperactivă, de-a lungul carierei, a parcurs aproape toate stilurile imaginabile: Salsa, Ball, Jazz 60'-70 ', Funk, Trash, New Orleans, R & B, Jazz Contemporan, Jazz Modern Ethno-Funk... Deci, cum de a prezenta muzician "extra" ordinar? " John Kelman (2010)     Lista premiilor sale conţine:     2006 : " Grand Prix du disque" al Academiei Charles-Cros pentru albumul "Porgy and Bess";     2007 : " Victoires du Jazz" la categoria "Instrumentist al Anului”;     2008 : Premiul Django-Reinhardt (împreună cu saxofonistul Géraldine Laurent) ;     2009 : Django d'Or oferit de Spedidam (societatea de gestiune a drepturilor de autor);     2009 : Mederic Collignon a devenit un Chevalier des Arts et Lettres ;     2010 : "Victoires du jazz" la categoria "Instrumentist al Anului”;     2013 : "Victoires du jazz " la categoria "Albumul anului" pentru CD "A la recherche du roi frippe".     Acompaniat de un trio de exceptie (numit în glumă Jus de Bocse), care sună ca un big band, Collington demonstrează posibilitațile tehnice ale instrumentului său preferat, cornetul. El îşi transformă simultan vocea în intonaţii de cornet, mixând în improvizaţiile sale vocale tehnici de beatbox şi vocalize ultra-acute în registrele înalte.     Având o educație clasică muzicală şi fiind o personalitate puternică bântuită de mari curiozităţi, s-a aflat în primii ani ai carierei sub influența diverselor genuri muzicale (funk, rock, jazz-rock și muzica lui Olivier Messiaen). Toate acestea i-au permis să evolueze în căutarea stilului propriu și să obţină succese professionale.     În primii ani petrecuți la Paris (1996-1997), Collignon a colaborat cu cei mai renumiți muzicieni, cum ar fi François Jeanneau, Louis Sclavis (pe albumul Napoli's Walls), Michel Portal și Denis Badault. Collignon a cântat în componența ONJ (Orchestra Naţională de Jazz) condusă de Paolo Damiani, și în al doilea ONJ al lui Claude Barthelemy, în Jazztet-ul lui Bernard Struber (albumul Human Songs ) și cu Andy Emler MegaOctet 2004-2009 (pe albumele Dreams In Tune, West In Peace, On Air et Crouch, Touch, Engage).     De-a lungul carierei sale, el apare în medii extrem de diverse şi în afara proiectelor jazzistice. Cu ansamblul său Septik , sau cu 4tet Jus de Bocse, Collignon creează proiecte alternative noi, unind diferite forme de artă: dans (duet cu Charmatz), istorisire (duet cu trombonistul Sébastien Llado), teatru (L'instrument à pression, piesa de David Lescot cu comediantul Jacques Bonnaffé), slam (duet cu Dgiz). Walter Lang/ Njami Sitson / Sven Faller (Germania, Camerun) Walter Lang- pian Njami Sitson- vocal, percuţie Sven Faller- contrabas     Prin acest proiect muzicieni renumiți cu experiența vastă Walter Lang și Sven Faller au pus bazele unei noi dimensiuni de colaborare interculturală, chiar intercontinentală. Impreună cu muzicianul din Camerun Njami Sitson, care îşi farmecă publicul cu vocea lui şamanică, ei au pornit în cautarea armoniei, fuzionând tradițiile colorate ale continentului african cu canoanele muzicii europene.     Acești pelerini contemporani, folosind o paletă a culorilor vii, amestecă melodii şi ritmuri, creând compoziții profund gândite, fascinante și spectaculoase. Prin expresia lor muzicală ei tind să aducă stropi de bucurie, întru extinderea unui spaţiu al umanismului.     "Poetul" Walter Lang este un pilon al scenei jazzistice europene și o stea celebră în Japonia. 26 albume editate, nenumărate concerte cu propriile ansambluri sau în colaborare cu artiști, cum ar fi Lee Konitz, James Moody, Chico Freeman sau Dusko Goykovich stau mărturii pentru versatilitatea lui imensă și forța sa creatoare. Reputația sa, în calitate de compozitor și aranjor, este remarcabilă. Renumitul “Fono Forum” scria: "Compozițiile lui Lang posedă această distinctă calitate intrinsecă celor mai multor lucrări excepționale: divertisment din prima clipă cu dezvăluiri ale unui sens mai profund în fiecare notă pe parcurs".     Lang a studiat pianul și compoziția la Şcoala de Muzică Berklee din Boston şi la Școala de Arte din Amsterdam. În 1988, Walter a devenit membru fondator al Cvartetului Rick Holla, un grup ce a efectuat nenumărate turnee prin Europa, Japonia și America. Cu cvartetul său a câștigat Premiul Intâi la "Europe Jazz Contest 1990" în Hoeilaart (Belgia). Cu “Walter Lang Trio” a lansat 5 CD-uri de succes pentru eticheta japoneză M & I. În 2005 albumul "The Sound of a Rainbow" a primit "Best Sounding CD Award" al publicaţiei japoneze "Swing Journal". În 2007 CD-ul "Romantische Straße" a primit “Gold Disc Award” al publicaţiei "Swing Journal". Este lider al Trio ELF, Walter Lang Trio şi World Percussion Ensemble, a colaborat cu Philipp Weiss, Marco Lobo e Convidados, Daktarimba, precum și cu marele saxofonist Lee Konitz.     Compozitor, cântăreț, multi-instrumentist și actor - Njamy Sitson a cântat solo sau cu trupa sa "Njamy Sitson Group” la numeroase festivaluri. Măiestria sa vocală cuprinde o paletă de culori specifice muzicii africane. Modulațiile vocale tipice, un amplu ambitus al vocii au devenit marca personalităţii sale artistice. Ca actor a jucat în filmul "Oktober Fest" , a jucat rolul principal în filmele "Mein Deutschland" şi "Mandela, das Musical". Este co-autorul coloanei sonore pentru filmele "Oktoberfest" şi "Blutige Steine" realizate pentru TV - ARD. Este director artistic al Festivalului "Malaika Afrika" din Augsburg (Bavaria) şi membru al Asociatiei “European Voice Teacher" EVTA. A predat Tehnici vocale, Polifonie vocală și Instrumente de Percuție la diferite instituții academice, printre care Universitatea din Augsburg, Universitatea de Arte din Zurich, Freies Musikzentrum din Munchen (unde lucrează și în prezent); a condus atelierele de creație în Germania, Franța, Italia, Elveția, Belgia și Spania.     Sven Faller este renumit la nivel internațional pentru stilul său melodios la bas acustic și electric. Între 1994 și 2000 a trăit la New York City, unde a plonjat adânc în moștenirea jazzistică afro-americană și în tradițiile muzicale specifice Americii Latine. Faller a cântat cu o multitudine de artiști renumiți - Scott Hamilton, Robbie Ameen, Richie Flores, Charlie Mariano, Konstantin Wecker și în componența celebrelor TRIO ELF si World Percussion Ensemble. TRILOK GURTU NEW BAND (India, Turcia, Germania) Trilok Gurtu - percuţie, vocal Frederick Koster - trompetă Tulug Tirpan - pian Johnatan Ihlenfeld Cunado - bas      Trilok Gurtu este artist de talie mondială, unul dintre cei mai inovativi și spectaculoși percuționiști ce pot fi văzuți pe scenă în acest moment. Cariera lui triumfală a început prin cooptarea sa în trio-ul lui John McLaughlin, unde Trilok a înflorit ca un solist remarcabil.     Cei cu care a concertat și editat albume au fost cuceriţi de simţul aprins al ritmului de care dă dovadă Trilok. Printre ei nume sonore, precum Joe Zawinul, Jan Garbarek, Don Cherry, Pat Metheny, Bill Evans, Pharoah Sanders, Dave Holland, Neneh Cherry, Bob Dylan, Eric Clapton, Gilberto Gil, David Gilmour, Zakir Hussain, Salif Keita, Cesaria Evora, Oumou Sangare, Angelique Kidjo, Neneh Cherry...     Cu rădăcini adânci în tradiţia indiană, Trilok Gurtu reuşeşte să creeze ritmuri care ridică în picioare zeci de mii de spectatori oriunde în lume. Desemnat timp de cinci ani cel mai bun percuţionist al lumii, artistul are o carte de vizită impresionantă: apariţii pe 126 de albume, 54 de compilaţii, 5 DVD-uri iar muzica sa este dată ca exemplu în două cărţi despre percuţia performativă.     Albumele sale solo au şocat şi au fascinat în egală măsură. Trilok Gurtu a reuşit să aducă în prim-plan suflul muzical al Indiei, să facă senzaţie în muzica occidentală şi să îmbine sursele originare indiene cu flamenco, ritmuri africane, braziliene sau chinezeşti.     Lista premiilor sale conține 12 premii internaționale. A fost nominalizat ca “Cel mai bun Artist” din Asia și Pacific la premiile BBC Radio 3 în 2002, 2003, 2004 și “Cel mai Bun Percuționist“ de revistele Drum Magazine și DonwBeat în 1994, 1995, 1996, 1999, 2000, 2001, 2002.     Sabri Tulug Tırpan după absolvirea Universitații Bilkent din Ankara, și a Conservatorului vienez, și-a început cariera ca solist clasic concertând în recitaluri solo, sau cu orchestre camerale.     În 2002 Sabri Tuluğ Tırpan s-a afirmat în postură de compozitor. Partitura scrisă pentru "Hearts" a fost elogiată de revista Cocktail, care a definit-o drept cea mai bună muzică din ultimii ani compusă în țările germanofone.     Este autorul coloanei sonore pentru filmele “Bose Zellen” (2003), “Hotel” (2004) și “Crash Test Dummies” (2004).     În 2005, primul său CD solo "My Color Red" a fost lansat în Europa de Fishtank și s-a numărat printre cele mai bune lucrări ale anului în Austria. În 2007, Tırpan a compus poemul simfonic "Mevlana-Simyaci" o Messă pentru orchestră, cor, soliști și trupă de jazz.     Este apreciat, de asemenea, ca iscusit aranjor de jazz: musicalul "Figaro" (spectacol bazat pe Opera lui Mozart "Nunta lui Figaro"); aranjamentele de jazz pentru două piane, bazate pe temele poemului simfonic "Stepele din Asia Centrală" al lui Borodin și ”Jazz Fantasy pe Rondo alla Turca” pe temele sonatei lui Mozart - creații incluse pe cel mai recent album "1001 de nopți", lansat de EMI Records.     A colaborat cu Dave Weckl, Al di Meola, Kai Eckhard, Mike Stern și Alan Pasqua în cadrul proiectului “Painted on Water”.     Frederick Koster. După absolvirea facultății de jazz și compoziție la Academia de Muzica din Köln, și-a început cariera pedagogică ca profesor de trompetă la Institutul din Osnabruck si Universitatea de Muzică din Hanovra.     Desfăşoară, în acelaşi timp, o intensă activitate artistică alături de jazz-artişti înalt apreciați pe plan internaţional ca: Phil Woods, Albert Mangelsdorff, Ack van Rooyen, Bireli Lagrène, Randy Brecker, Hiram Bullock, Nils Wogram, Wolfgang Haffner, Nils Landgren, Trilok Gurtu, Nils Petter Molvaer, Florian Weber, WDR Big Band, HR Big Band, etc…     Frederick Koster a concertat cu diverse ansambluri în țarile europene, africane si țările americii latine.     Frederick Koster este deținătorul premiilor:     “Cel mai bun solist” la Concursul Internațional „Jazz Hoeilaart” din Belgia     (2006); „Neuer Deutscher Jazzpreis”     (2009) pentru “Frederick Köster Quartett” și în plus Premiul Întâi ca solist;     în 2009 a fost premiat de “ECHO JAZZ” pentru “ZEICHEN DER ZEIT” la categoria “Instrumentistul Anului”;     în 2010 - a fost distins cu Jazzpreis WDR la categoria "Improvizație";     în 2013 - a fost distins cu Westfalen Jazzpreis.     Jonathan Ihlenfeld Cunado a câstigat întâiul său premiu după absolvirea Conservatorului din Amsterdam.     În 2007 Jonathan și trupa sa au fost distinși cu Premiul Intâi la categoria “jazz-rock-fusion band” şi cu Premiul I la categoria “Cel mai bun muzician al anului”, acordate de Asociația Muzicienilor de Rock & Pop din Germania. INDIAN AIR "FUNKY SITAR" (Austria) Klaus Falschlunger - sitar Andreas Gilgenberg - bas clarinet Tobias Steinberger - percuţie     Aparţinând țării europene acești trei muzicieni, vă invită la o impresionantă călătorie sonoră spre noi orizonturi nelimitate.     Programul cu denumirea “Sitar goes Jazz goes Flamenco! Ole ́!!!” explorează un spectru larg de preluate de la diverse culturi si genuri muzicale, in același timp ne indică existența unei viziuni originale artistice.     De la primele contacte cu sitarul și lumea muzicii indiene, care au avut loc mai mult de 20 de ani în urmă, muzicianul austriac Klaus Falschlunger a devenit necontestat un iscusit expert al instrumentului său preferat, și un reprezentant de frunte al scenei indo-europene din Europa.     Petrecând mai mulţi ani in studierea Sitarului la New Delhi la nordul Indiei in orasul Varanasi, Klaus a continuat educația sa muzicală la Viena, cercetând limitele sale muzicale, precum și cele ale Sitarului.     Prin muzica sa, Klaus se manifestă ca un artist ce tinde la o vizibilă tendinţă de a ocoli stereotipuri, proclamând existența unei viziuni proprii.     Muzica lui include tradițiile hindustane din nord și carnatice din sudul Indiei, elemente de muzică clasică Europeană, jazz-ul, folk și rock sânt evidente în compozițiile sale create penrtu formațiile sale ca "INDIAN AIR", GANGA JAZZ Ensemble, AVANT-RAG- duo, formația EURASIA și în aranjamentele compuse pentru diverse formații și ansambluri cu care colaborează. Creativitatea sa profund emotională și talentul muzicianului sunt documentate in 11 CD-uri Solo sau realizate împreună cu muzicieni din India, Coreea, SUA și Europa.     Muzica lui sună în numeroase concerte cântate în țările Europene și Asiatice, si în spectacole muzical - teatrale, unul dintre care este intitulat "India", debutând în 2008 la Festivalul Swarovski Crystal Worlds din Wattens (Austria) a fost prezentat mai mult de 1000 de ori in diferite țări.     Andreas Gilgenberg, fiind passionat de improvizație și expresivitate, este un muzician care cu brio cântă cele mai diverse stiluri de muzică, de la cel clasic la folk, de la tango la avant-gard.     Andreas este unul dintre membrii formațiilor: bras cvartetul Talking Horns, A touch Flamenco, UNO Jazz Band New Orleans, Pata Masters Orchester, BAP, Horns off Chaos, Köln Big Band, Saxofour, Tiroler Jazzorchester, Soul Cats, Mais Uma.     În componența acestor formații a editat CD – uri, a produs înregistrări pentru Radio si programe TV, a participat la festivaluri din întreaga lume (Barcelona, Koln, Helsinki, Leverkusen, St Louis, Copenhaga, San Francisco, Kassel, Dakar ...)     Tobias Steinberger cu brio a absolvit facultatea de jazz și muzică improvizată al Universității Mozarteum din Salzburg.     A studiat technici interpretative la tobe orientale tradiționale, în special sirian Mizhar, Bendir turcesc, Riqq egiptean și Kanjira indiană.     Tobias Steinberger a câștigat mai multe premii naționale, cum ar fi Premiului Mare la concursul “ Prima la Musica”.     Concertează în componența proiectelor "Sferraina" și "Doe Blue Eyes", dar si cu formațiile" Următorul pas ", " Junge Philharmonie Wien" și " Ansamblul International al Academiei ”Modern " (IEMA). JAZZKAMIKAZE (Danemarca, Norvegia, Suedia) Morten Schantz - pian, vocal Marius Neset - saxofon, vocal Daniel Heløy Davidsen - chitară, vocal Kristor Brødsgaard - contrabas, vocal Anton Eger - tobe, vocal      “Trupa revarsă tone de energie, dar se echilibrează cu o doză mare de lirism ... Este pur și simplu dincolo de limitele legilor fizice, cum cele cinci instrumente tradițional-jazzistice pot fi manevrate cu asemenea suverană măiestrie… “ Alexander Agrell, Sydsvenskan.      JazzKamikaze şi-a proclamat existența și excelenţa din start. 2005 a fost anul formării și consacrării grupului în Danemarca, unde ei au câștigat “Premiu Young Jazz 2005” şi Premiul “Young Nordic Jazz Comets”.     Ei au fost ambasadorii oficiali a jazzului din Danemarca timp de 3 ani, au devenit cunoscuți prin 6 albume inregistrate în studio, mai mult de 300 concerte cântate pe 5 continente, și apariții la multe dintre cele mai importante festivaluri internaționale, cum ar fi North Sea Jazz Festival și Moldejazz, Kongsberg Jazzfestival, Bangkok Jazz Festival, Rochester Jazz Festival. Au participat, de asemenea, la ceremonia de deschidere a Carnavalului din Rio de Janeiro.     Acești talentați muzicieni şi-au exprimat ambițiile și credo-ul artistic identificându-se pe ei înşişi prin denumirea JazzKamikaze - etimologic termenul provine din limba japoneză, unde înseamnă "vânt puternic".     Având aspiraţii de kamikaze, în aparițiile sale concertistice formatia creează de-a dreptul un taifun, printr-o muzică extrem de energică. Aceasta emană charismă de rock progresiv, emoţii de stil indie, melodii pop simple, dar și complexe improvizații jazzistice, pulsul rigid al stilului metal, grandiozitatea canoanelor muzicii clasice...     În încarnarea sa actuală echipajul soliştilor din JazzKamikaze zboară, trecând prin revoluțiile muzicale interioare de la art rock la jazz progresiv cu elmentele supersonice, evoluând ca un grup ce aspiră să revină la muzica de azi.     Liderul formatiei, Mortan Schantz, a fost nominalizat - pentru proiectele sale solo - la categoria “New Name of Year” din cadrul Jazz Grammy-ului danez, în 2006. Ca vocalist și pianist colaborează cu o varietate de artisti pop/ rock/ hip-hop, având apariții regulate la MTV, turnee dense, concerte live pentru milioane de telespectatori cu JazzKamikaze. În componența formaţiei cântă personalități ca Marius Neset, pe care ziarul norvegian „Dagladet” l-a numit „cel mai talentat saxofonist norvegian după Jan Garbarek“; Daniel Heloy Davidsen - cunoscut pentru colaborările sale cu Czeslaw Spiewa (Polonia), actrița și cântăreața americană Selena Gomez și cântareața australiană Kylie Minogue.     Numele muzicienilor din secţia ritmică a formaţiei - Kristor Brodsgaard și Anton Eger - apar pe numeroase albume ale artiștilor de renume din țările scandinave. GRZEGORZ KARNAS QUARTET (Polonia, Ungaria)   Grzegorz Karnas - vocal Miklós Lukács - ţambal Michał Jaros - contrabas Sebastian Frankiewicz - tobe, percuție      “Karnas a îmbinat improvizațiile vocale și muzica lirică poloneză cu jazzul. O formație extraordinară! De-a dreptul o revelație! “- Christopher Giese, Jazzthetik (Germania)     Grzergorz Karnas - un artist vocal, compozitor, producător, directorul artistic al Concursului Internaţional de Jazz Voicingers. Karnas şi-a început cariera profesională câştigând în 1998 Premiul I -“Jazz Vocalist” - la Concursul Internaţional de la Zamosc/Polonia. Alte distincţii importante: Premiul I la Concursul Vocaliştilor de Jazz / Bruxelles, în 2006; Premiul I la concursul Crest Jazz Vocal din Franţa, în 2007. Albumul “Karnas” editat de BMC Records ( Ungaria) a fost recunoscut de Jazz Gazeta drept Cel mai bun CD de jazz din Polonia anului 2012; în 2013 New York City Jazz Record a desemnat acelaşi CD drept “Albumul anului” la categoria jazz vocal.     “De obicei, vocaliștii sunt mai sensibili la tentaţiile faimei decât instrumentiştii. Însă Karnas este preocupat numai de muzică, fapt evident în orice notă și în fiecare măsură interpretată de el. Nici urmă de manierism în atrăgătoarea sa voce; frazare perfectă, atunci când improvizează utilizând silabele onomatopeice ale scat-ului; inteligență şi ironie când improvizează cântând rap. Însoțit de trio-ul său, Karnas generează o muzică fierbinte, în care fiecare frază emană bucuria jazzului. Piesele sunt întotdeauna pline de surprize și absolut imprevizibile. Ascultătorii sunt captivaţi prin ostinato-uri de trance şi abstracţia modală a compoziţiilor, dezvoltate pe bază de teme melodice simple şi frumoase.” (Robert Buczek / Jazz Forum)     Miklos Lukacs este unul dintre cei mai cunoscuți și multilaterali țamabaliști din Ungaria. Stilul lui de interpretare este inspirat de muzica clasică contemporană, folclorul maghiar și nu în ultimul rând, jazz. El a excelat în acest gen la nivel internațional, cântând alături de interpreți de renume mondial precum Charles Lloyd, Archie Shepp, Chris Potter, Steve Coleman, Herbie Mann, Uri Caine, Chico Freeman. De asemenea, a avut colaborări şi pe scena clasică contemporană, prezentând lucrările lui Peter Eotvos compuse pentru țambal, a cântat solo în mai multe orchestre de renume (Orchestre de la Suisse Romande, BBC Symphony Orchestra, RAI Orchestra Simfonică Națională din Torino, Orchestra Filarmonicii din Varșovia, Orchestra Filarmonicii de Stat din Hamburg, Orchestra Simfonică ORF, etc). A concertat pe cele mai prestigioase scene ale lumii - Covent Garden, Royal Albert Hall, Centrul Barbican, Carnegie Hall, Concertgebouw din Amsterdam, operele din Lyon si Bordeaux; a participat la Yehudi Menuhin Festival, Festivalul “Warsaw Autumn”, “London Jazz Festival”, precum și la festivalurile de jazz din Ljubljana și Cork. Printre realizările sale se numără 37 СD-uri inregistrate în componența diferitor ansambluri clasice, folclorice și de jazz. A compus muzică pentru piese teatrale, orchestre de cameră, concerte pentru țambal și piese solo. Lukacs este deţinătorul premiului Artisjus al Asociației Compozitorilor Maghiari (în anii 2000 şi 2009), al Premiul de Arte şi al Premiu AEGON.     Michal Jaros și Sebastian Frankiewicz sunt laureații al Festivalurilor “Jazz pe Odra” (Wroclaw, 1996), “Jazz Juniors” (Cracovia, 2002), “Bielska Zadymka Jazzowa” din Bielsko-Biala. Au câştigat premiile “Jazz Juniors” şi “Individual Expression” la concursul “Jazz Standards” din Siedlce; premiul “Golden Crocus” la “Jelenia Gora jazz festival”. RONIN (Elveția) Nik Bärtsch - pian Sha - saxofon, clarinet     Nik Bartsch (muzician, filosof, compozitor) a creat grupul Ronin care, în scurt timp, a fost proclamat drept “fenomen al scenei europene”. Activi din anul 2001, muzicienii au în discografie șase albume, ultimele trei fiind editate la reputata casă de discuri ECM Records. În 2011, The Wall Street Journal îi clasează pe locul doi într-un top al concertelor anului, înaintea unor artiști ca Bjork sau Radiohead, punctându-le astfel prestația live de exceptie. Ceea ce răzbate prin muzica Ronin e tocmai unitatea în gândire şi în act a muzicienilor. Ea are ca bază pregnanta concepţie filosofică a lui Nik Bärtsch asupra muzicii.     Nik Bartsch îşi asumă muzical ideea de ronin - un samurai lipsit de stapân, posesor însă al unei comori rare: libertatea. El este liber să cunoască lumea, sa-și caute adevărul și sensul vieții.     Numele Ronin nu este doar o metafora pentru formație, aflată din punct de vedere artistic într-o perpetuă căutare. Nik comentează că băieții din trupă se simt uneori niște samurai liberi. “.... cântăm împreună această muzică pentru că vrem să o facem. Nu slujim pe nimeni, exceptând muzica insăsi. În Ronin, toti muzicienii mențin viu spiritul / ideea de a face în viață ceea ce iți place – cu respect, răspundere, integritate – și toate consecințele acestora și cu asumarea răspunderii pentru toate acțiunile personale. Deci suntem Ronini poetici, cu constiința demnitații căii pe care mergem. Radicali politicoși, cu o serioasă doză de autoironie și cu dorința de a munci.” Creaţiile trupei imbină elemente de jazz, funk, muzică erudit contemporană, fundaluri sonore ale ritualurilor japoneze. Sinteza exotică a diferitelor genuri, unite de credo-ul artistic - ascetism şi extaz -, constituie textura organică a muzicii grupului Ronin, marcând și un stil nou de jazz cameral, creat de Nik Bartsch - RITUAL GROOVE MUSIC. În muzica Ronin, pe care liderul formației a numit-o paradoxal “zen-funk”, muzicienii, folosind diverse instrumente, urmează aceleași viziuni estetice, creând un efect maxim prin mijloace minime. “Am inventat combinația Zen Funk ca pe un fel de ghicitoare-paradox, ironică și plină de energie. Am nevoie de energiile spirituale din Zen şi Funk ca să supraviețuiesc: Ritm si rezonanța” - spune Nik. O definiție pronunțată în interviul acordat de Nik Bartsch lui Cătălin Toader: „Închipuie-ți niste haiku-uri foarte lungi”. Frazele tăiate magistral, idei amestecate într-un sens comun, linia verticală, stările variate pe care le creează, libertatea de percepție… Nik Bartsch: Haiku-urile lungi sunt un paradox, exact ca și muzica noastră… îmi place foarte mult definiția ta fiindcă e greșită într-un mod extrem de precis. În muzica noastră, experimentăm diverse combinații paradoxale... ritmul are funcția de melodie pentru ureche: urmezi forma și dramaturgia prin intermediul ritmurilor si al interconexiunilor acestora, prin suprapuneri și cicluri. BĂLŢI 26 SEPTEMBRIE, ORA 18:00 PALATUL MUNICIPAL DE CULTURĂ GRZEGORZ KARNAS TRIO (Polonia) Liberty (Tiraspol) Alexander Olhovici - clarinet Andrei Demcenco - trompetă Dmitrii Șeremet - banjo Alexander Kneazev - trombon Igor Donoi - tuba     Formația „Liberty” se manifestă prin Dixieland considerat primul stil de jazz orchestral timpuriu, bazat pe muzica de fanfară, marşuri, ragtime şi blues.     Dezvoltat în anii 20 ai secolului precedent, a devenit clasic, a fost și este în continuare ca un reper important în creativitatea mai multor generații.     Formația promovează stilul respectiv nu numai pe scena locală, ci și pe scenele țărilor vecine, participând la festivaluri din Odessa, Iujne, Poltava, Yalta, Chișinău. TIRASPOL 28 SEPTEMBRIE, ORA 17:00 PALATUL CULTURII Liberty (Tiraspol) JAZZKAMIKAZE (Danemarca, Norvegia, Sudedia) EXPOZIȚIE VASILE BOTNARU    Va armoniza atmosfera festivalului expoziţia de lucrări grafice a lui Vasile Botharu - jurnalist, directorul biroului „Europa Liberă” la Chişinău. Expoziţia intitulată „Reverberaţii” cuprinde tablouri grafice pictate în culori calde a vinurilor Moldovei.